Cozia descrisă în ,,Opinia” ieșeană din iul. 1898: Sfinţii și Mircea (blond, cu ochi albaștri) mai păstrau împunsăturile de la 1821 ale turcilor care-i izgoniseră pe eteriști • ,,poporul, la eşirea din biserică, sărută mina marelui voivod. Acele timpuri aŭ dispărut ca prin farmec. Dragostea şi familiaritatea dintre domn şi popor a(u) ajuns o legendă...”

Ce aflăm răsfoind un ziar vechi de peste 125 ani, când ,,chipurile cioplite” (pictate, în cazul nostru) aveau altă ,,dimensiune” identitară (textul constituie transcrierea ad litteram a capturilor din colaj):

(capturile din colaj cu explicații și link-uri către mai multe informații)
«În insula din mijlocul Oltului, saŭ în Ostrovul, pe care l-am descris în altă corespondenţă, se află o bisericuţă mică zidită la 7030 înnainte de Hristos saŭ la anul 1520, de Neagoe Basarab.

În mijlocul insulei şi incunjurată de arbori seculari, din depărtare nici nu se vede biserica. In acest loc dosnic şi la adapost s’a gindit Neagoe Basarab să zidească această biserică pentru călugăriţe. Călugăriţele aŭ stat aci pînă la întemeierea stabilimentului de băi din Călimăneşti.

Astă-zi bisericuţa este foarte bine întreţinută. Duminica şi în cele lalte serbatori vine cîte un călugăr de la schitul Turnu (Argeş) şi face serviciul divin. Chipul lui Neagoe şi a fiului seu Teodosie precum şi a soţiei sale sunt zugrăvite în biserică şi numele e scris în limba slavonă, împreună cu toată inscripţia. Numele de „io Neagoe voevod“ se poate citi cu uşurinţă. Regiunea aceasta e foarte avută în biserici. Lumea de aci de curiositate după ce visitează această mimă biserică de călugări, pleacă în pelerinaj spre Cozia.

*
**
De la Căciulata, care e la 2 jum, kilometri de Călimăneşti, urmînd valea Oltului în sus, pe soşea, la o depărtare de 1 kilom, se află aşezată mănăstirea Cozia, zidită chiar pe malul Oltului de Mircea cel Mare, domnul ţărei Romîneşti.

Pe malul stîng al Oltului, în jud. Argeş, se află culmea de munţi Cozia de la care şi-a luat biserica numirea de Cozia.
Mănăstirea are în faţă două turnuri mai mici şi in spatele acestora se ridică un turn mai înalt în virful căruia se află o cruce de aur masiv, ce sclipeşte din depărtare.

Bătrînii povestesc, că la 1821, Turcii aŭ avut luptă cu eteriştii la DrăgaşanI şi după învingerea lor, i-aŭ alungat pînă aci şi Alexandru Ipsilante a fugit în Transilvania.

Turcii venind aŭ prădat biserica şi s’aŭ încercat să ia şi crucea de aur de deasupra; dar n’aŭ putut-o scoate.

In biserică cînd intri de odată te coprinde o răceală; căci zidurile sale sunt foarte groase şi lucrate din blocuri de piatră masivă.
Sfinţii din biserică, precum şi bătrînul Mircea sunt împunşi cu suliţele. Alţii aŭ ochii scoşi de Turci în 1821.

In altar, în biserică precum şi în pridvor, cît ar ajunge un om, întinziud arma cu mina in sus, sunt numai împunsături de baionetă în sermaniǐ sfinţǐ, care ţi se pare că plîng de durere, şi-ţǐ cere un ajutor; dar acestă stare va remînea pururea, spre aducere a minte a barbariilor Turceşti.

In lăuntru biseviceǐ e zugrăvit chipul lui Mircea şi a fiului seŭ Mihail; iar în partea stingă sunt chipurile cîtor-va sfetnici de ai lui Mircea.
De asupra capului lui Mircea, a cărui portret e lucrat în oleǐ foarte bine, în care i se véd ochii albaştrii şi părul blond, se află inscripţia „io Mircea Voivod“ scrisă cu litere kirilice. Imbrăcămintea lui Mircea este costumul cavalerilor medievali, cu o tunică scurtă pănă la genunchi şi încins cu sabie. Chipurile sfinţilor din cupolă se arată foarte mândre şi toate lucrate în oloǐ într’un mod cît se poate de perfect ceea ce te face să admiri arta vremurilor trecute.

In biserică, în a doua despărţitură cătră pridvor, se află mormîntul Iuǐ Mircea, pe care este răsturnată o lespede de peatră.

Inscripţiunea de pe această piatră nici nu se maǐ cunoaşte. Alăturea
de Mircea este îngropată muma lui Mihai Viteazu.

In pridvor în partea stingă este o strană de piatră în care stă Mircea şi poporul la eşirea din biserică sărută mina marelui voivod. Acele timpuri aŭ dispărut ca prin farmec. Dragostea şi familiaritatea dintre domn şi popor a ajuns o legendă. Cită deosebire între vremurile de atunci şi cele de astă-zi! Cită sinceritate şi ce familiaritate! In mijlocul uneǐ ignorante, popor şi domn, în mijlocul natureǐ bogate şi a unei ţări frumoase, trăiau fericiţi. Comparind trecutul cu presentul fără să vrei, deviǐ pesimist.

Pe păreţiǐ bisericei sunt multe inscripţiǐ în limba slavonă.
Mănăstirea aceasta, cu cîţi-va ani în urmă a servit ca închisoare publică; iar acuma chiliele sale să repară şi se transformă într’un spital. Biserica a fost acoperită în timpul din urmă, restul a remas aşa cum l-a zidit marele Mircea. In faţa mănăstireǐ Cozia spre apus, se află o bisericuţă făcută de Petru Cercel, a cărui mormînt se află în această biserică. Biserica este făcută şi pavată cu cărămizi, care s’aŭ întărit atît de tare, că scot scîntei cînd sunt lovite cu securea.
Chirilă Răşcanu»

Sursa: «Opinia» Anul II nr. 69/ Ediția de seară/ Iași, Duminică 26 iulie 1898.
Mai multe informații despre publicație - în descrirea colajului aferent.
Celelalte imagini au, de asemenea, descrieri cu link spre mai multe informații.
(în conexiune cu resurse anterioare Biblioteci Valcene)

Valentin Smedescu

&&&