Revista Albina: revistă enciclopedică populară apărea la Bucureşti la 5 octombrie 1897, cu o frecvenţă săptămânală, iar primul număr prezintă subtitlul “Revista populară, apare în fiecare duminică”.
Albina a fost tipărită fără întrerupere până la 15 august 1916, după care în contextul desfăşurării Primului Război Mondial îşi încetează apariţia până pe 22 ianuarie 1922. În perioada 22 ianuarie 1922-decembrie 1928 văd lumina tiparului noi numere cu subtitlul „Revistă pentru popor”, după care urmează o nouă întrerupere a apariţie până în 15 septembrie 1933 şi o reluare ulterioară a apariţiei până în decembrie 1937, cu subtitlul „Foaie săptămânală pentru popor”, în 16 pagini format de ziar (40X34 cm.). (1)
Fondarea revistei Albina: revistă enciclopedică populară este meritul lui Spiru Haret iar publicaţia a contribuit la ridicarea culturală a satelor. (2)
În aprilie-mai 1897, Spiru Haret a propus, pe când era ministru al Instrucţiei Publice şi Cultelor, într-un cerc numeros de profesori şi publicişti, să fie tipărită o publicaţie săptămânală care prin conţinut şi cost să poată fi la îndemâna populaţiei de la sate. Urmare a demersului său, la 15 august 1897 s-a constituit comitetul de redacţie care în aceeaşi zi a hotărât numele revistei, Albina, după Albina Românească a lui Gheorghe Asachi. Începând cu primul număr din 5 octombrie 1897, după ce a fost anunţat programul revistei sintetizat în 21 de puncte, printre care amintim doar câteva, religie şi patrie, educaţiune şi intrucţiune, istorie, geografie, literatură română, folclor, economie rurală, medicină populară, corespondenţă, etc., materializate în rubricile viitoare ale revistei, colectivul redacţional face apel la toate persoanele cunoscătoare în diferite domenii de activitate pentru a sprijini prin corespondenţa lor buna ei reuşită. (3)
Analizând numerele din volumul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea constatăm că revista prezintă un format de 24X16 cm. şi era oferită cititorilor din ţară la preţul de abonament de 5 lei pe an, 3 lei pentru abonament de 6 luni sau 15 bani un număr iar pentru cititorii din străinătate abonamentul se ridica la preţul de 8 lei. Tot din pagina de titlu a numărului de revistă aflăm că publicarea de anunţuri costa 1 leu linia iar mica publicitate, 5 bani cuvântul. Colaboratorii revistei erau anunţaţi că manuscrisele nepublicate erau arse.
Din comitetul de redacţie au făcut parte, de-a lungul perioadei de apariţie Ion Kalinderu (până la 15 decembrie 1913), P. Gârboviceanu, C. Rădulescu-Motru (până în februarie 1902), V. Stoicănescu, G. Coşbuc, P.V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V.S. Moga, N. Nicolescu, Gr. Teodosiu sau Constantin C. Pop-Taşcă.
Revista a fost tipărită începând cu 1907 la tipografia Carol Göbl, S-sor Rasidescu, din decembrie 1910 până în septembrie 1912 a fost tipărită la Tipografia Socec iar din octombrie 1912 până în septembrie 1916 la Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl.
La 24 ianuarie 1909 apare un număr festiv pentru sărbătoarea a 50 de ani de la Unirea Principatelor (1859-1909), iar de la 13 aprilie 1908 până la 24 aprilie 1911 apare un supliment cu paginaţie proprie intitulat “Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor”. De la 1 mai 1911 la 18/25 septembrie 1916 acest supliment apare în paginaţia revistei, cu titlul „Activitatea socială a preoţilor şi învăţătorilor”. (4)
Ţinând cont de criteriile de raportare ale Chestionarului Statistic CULT 1, document ce se completează anual de către biblioteci, publicaţiile periodice româneşti tipărite până în anul 1918 sunt considerate rare dar raportându-ne la volumul primit ca donaţie de bibliotecă, ce face parte dintr-o colecţie incompletă cu numere disparate, raritatea acestuia se reflectă mai pregnant în informaţiile vremii, ce se regăsesc din abundenţă între paginile revistei. Răsfoind puţinele numere se pot extrage informaţii, nu foarte numeroase, despre lucruri petrecute în judeţul Vâlcea, între 1906-1907.
Începând din 1901, conform legii care organiza învăţământul agricol au apărut două categorii de şcoli: elementare în cadrul cărora se organizau cursuri de 2 ani, în mare parte practice cu lucrări executate de elevi pe moşia şcolii, şi inferioare, cu un grad avansat, având cursuri de 3 ani. În acest context, la Drăgăşani exista în 1906 o şcoală de agricultură întreţinută de unele societăţi particulare.(5)
Preocupările învăţătorilor vâlceni pentru educarea oamenilor de la sate sunt reflectate în anunţurile pe care aceştia le făceau în paginile revistei, astfel domnul D. Şuşanu, dirigintele şcolii din Şuşanii de Sus (Vâlcea) făcea apel către autori de cărţi şi cititorii binevoitori să ajute cu cărţi biblioteca pe care a înfiinţat-o în localul Băncii “Privighetoarea”. (6)
Trebuie amintit faptul că în anul 1903 Dumitru Şuşanu în calitate de învăţător-diriginte al şcolii din comuna Şuşanii de Sus a făcut toate demersurile pe lângă autorităţile timpului pentru atribuirea unei suprafeţe de teren necesare construirii localului şcolii, eforturi ce s-au materializat prin intrarea în posesiunea şcolii a suprafeţei de 1 hectar. Pentru modul exemplar în care a slujit învăţământul românesc i s-a acordat în 1904 Medalia de Răsplată a Muncii pentru învăţământul primar, clasa a II-a iar la 10 mai 1906 Medalia Jubiliară Carol I. (7)
În rubrica “Apel” regăsim acelaşi demers, de această dată venit din partea dirigintelui şcolii din comuna Scundu (judeţul Vâlcea) care ruga călduros şi cu insistenţă pe domnii librari, persoanele caritabile, precum şi autorităţile culturale să ajute biblioteca acestei şcoli cu cărţi folositoare şi necesare cultivării săteanului. ( 8 )
La rubrica “Mulţumiri” învăţătorii din Pesceana (Vâlcea) aduc mulţumiri domnilor Maciu R. Băiaşu, proprietar şi primar al comunei, preotului Toma Nicolaescu şi Toma D. Băiaşu, proprietar pentru sprijinul acordat şcolii în organizarea serbării şcolare ce a avut loc la 3 ianuarie 1907.(9)
De altfel, primul local de şcoală din cătunul Pesceana, comuna Coeni (Plasa Otăsăului-Vâlcea), s-a construit la începutul anilor 1900 cu sprijinul preotului Toma Nicolaescu şi a lui Radu Băiaşu, care au donat terenul necesar ridicării clădirii, rolul său fiind de organizare de activităţi specifice în susţinerea practicii agricole dar şi în ridicarea gradului de cultură la sate prin organizarea de cursuri pentru adulţi. (10)
De sprijin a beneficiat şi Gh. Angelescu, învăţător în comuna Călineşti-Vâlcea care mulţumeşte Societăţii Zweifel et Co. din Bucureşti pentru sprijinirea şcolii cu 50 de lei, sumă ce a fost folosită pentru cumpărarea premiilor acordate elevilor la finele anilor şcolari 1904-1905, 1905-1906 şi 1906-1907. Mai aduce mulţumiri Societăţii Rueschi et Petcoff din Rusciuc şi Societăţii Milch şi Storfer din Budapesta care au dăruit şcolii câte 20 lei la finele anului şcolar 1906-1907. (11)
Sărbătorirea zilei de 24 ianuarie (unirea Principatelor Române) este evidenţiată într-un articol al revistei, relatare din care aflăm că la şcoala comunei Vaideeni (Vâlcea) acest moment a fost marcat cu fast de un public numeros. Festivitatea a debutat cu un Te Deum şi a continuat cu un spectacol de cântări şi imnuri interpretate de elevii şcolii. S-au jucat apoi piese ocazionale “Unirea face puterea”, “Curcani din răsboiu”, toate acestea cu costume şi recuzită adecvată. Evenimentul s-a încheiat cu o frumoasă cuvântare rostită de domnişoara Ecaterina Mihăilescu, învăţătoare la şcoală din comună. (12)
Interesul pentru dezvoltarea învăţământului la sate şi accesul la educaţie pentru cât mai mulţi săteni se reflectă în propunerea învăţătorului D.I.N. Diaconu de la şcoala din Dozeşti (Vâlcea) care considera că şcolile de adulţi de la sate ar fi mai bine puse în valoare dacă elevii acestora, care în mare parte sunt soldaţi cu schimbul (miliţieni cu schimbul), să fie scutiţi de instrucţie şi încartiruire, în perioada de iarnă, odată cu începerea cursurilor pentru adulţi. O altă propunere vizează nivelul de instruire al consilierilor şi jurilor care nu sunt cunoscători de carte şi care ar trebui să fie obligaţi să urmeze cursurile şcolilor pentru adulţi.(13)
De asemenea, din paginile revistei mai aflăm succinte informaţii care privesc starea agriculturii în anii 1906-1907, astfel Direcţiunea Generală a Regiei Statului a stabilit la finele anului 1906 suprafeţele pe care urma să se cultive tutun în anul 1907 precum şi preţurile la care se vor plăti tutunurile cultivate. Suprafaţa totală cultivată cu tutun era de 6.575 hectare din care judeţului Vâlcea îi revenea o cotă de 110 hectare pentru acest tip de cultură. Totodată, cei interesaţi să cultive tutun trebuiau să depună o declaraţie până la 20 ianuarie 1907 la primăria comunei respective. Cultivarea urma să se facă numai cu sămânţă dată de regie iar oricine cultiva tutun de altă sămânţă urma să fie considerat contravenient şi pedepsit conform legii.(14)
La rubrica “Informaţiuni” regăsim o ştire primită de la Ministerul de Domenii care informează publicul cu privire la situaţia viilor şi care arată că pe dealurile înalte şi bine expuse, viile au rezistat destul de bine la ger, pe văi însă, viile care nu au fost îngropate au suferit mai mult de pe urma gerului care a început la 8 ianuarie 1907. Cu această ocazie este menţionat faptul că viile neîngropate din judeţul Mehedinţi şi cele din Dealul Mare au degerat, de asemenea viile din Drăgăşani, situate pe poale şi văi.(15)
Despre starea semănăturilor în primăvara anului 1907 aflăm dintr-un articol al rubricii “Starea semănăturilor”, astfel, rapoartele oficiale apreciau că semănăturile de toamnă erau în stare bună în judeţele Argeş, Bacău, Botoşani, Constanţa, Iaşi, Neamţ, Prahova, Suceava, Teleorman, Tulcea şi Vaslui. În stare mai rea păreau a fi cele din Dâmboviţa, Fălciu, Râmnicu Sărat, Tutova şi Vâlcea. Viile se arătau în stare proastă mai peste tot.(16)
La rubrica “Licitaţiuni“ găsim un anunţ prin care se dorea contractarea de lucrări de reparaţii necesare la Schitul Şerbăneşti din judeţul Vâlcea (în 1910 în cadrul mănăstirii se va înfiinţa prima Şcoală Agricolă din Oltenia), în 19 iunie 1907. Devizul lucrărilor era în valoare de 1.626,60 lei. Supraofertele şi ofertele condiţionate nu erau primate iar condiţiile şi devizele se puteau consulta la Serviciul Domenial, Secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru. Pentru a lua parte la licitaţie trebuia depusă o garanţie provizorie de 5% din suma devizului şi definitivă de 10% din suma rezultată la licitaţie.(17)
Utilizatorii serviciilor de bibliotecă găsesc informaţii referitoare la revista Albina accesând Catalogul OPAC al fondului de publicaţii al Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” Vâlcea (https://tinread.bjai.ro/opac/ pentru Catalogul Online) şi pot solicita spre consultare în cadrul sălii de lectură a Secţiei „Periodice-Legislaţie” numerele deţinute. Venind în sprijinul cercetării fondului de reviste, a studierii conţinutului acestora dar şi în scopul protejării şi conservării lor în timp, bibliotecile publice au iniţiat proiecte de digitizare a diferitelor titluri de publicaţii periodice pe care le deţin, transformându-le în resurse digitale cu acces liber. În ceea ce priveşte revista Albina: revistă enciclopedică populară, utilizatorii pot accesa catalogul electronic eBibliophil.ro al Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” Baia Mare, secţiunea Biblioteca Virtual eBibliophil, precum şi secţiunea Biblioteca Digitală a Bucureştilor, proiect al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, unde vor putea consulta în format electronic diverse numere din colecţia revistei.
Sursa: Alina Matica, (ex-)bibliotecară la în cadrul Compartimentului „Prelucrarea Colecţiilor”/ B.J. Vâlcea, articol publicat în revista Casa Cărții vâlcene nr. 10/ mai 2017.
Articolul în formatarea text a autoarei – de fapt, cum am anunțat, întreaga colecție a revistei - în flipsnack la această legătură
Sursă imagini din colaj: prima pagină din primul număr al revistei, BCU Cluj și o primă pagină din colecțiile BJAI Vâlcea.
_______________
(1) Hangiu, I.. Dicţionarul presei literare româneşti 1790-1990, Ediţia a II-a revizuită şi completată. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996, pp.20-21.
(2) Răduică, Georgeta ; Răduică, Nicolin. Dicţionarul presei româneşti. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1995, p.24.
(3) Botez, Elvira. Albina lui Haret, pp.209-210 (material susţinut la Sesiunea Anuală de Comunicări Ştiinţifice din Aula Academiei Română din 3 mai 2012, la împlinirea a 100 de ani de la moartea lui Spiru Haret (1912-2012)).
(4) Publicaţiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste). Tom. II. Catalog alfabetic: 1907-1918 , Supliment: 1790-1906. Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969, pp.14-15.
(5) Albina: revistă enciclopedică populară, anul X, no.5, 29 octomvrie 1906, p.134-135.
(6) Ibidem, anul X, no.17, 21 ianuarie 1907, p.451.
(7) Nicolăescu, Gheorghe ; Călugăriţoiu, Mihai. File din istoria comunei Şuşani. Râmnicu-Vâlcea: Editura Fortuna, 2013, pp.170-171.
( 8 ) Albina: revistă enciclopedică populară, anul X, no.40, 1 iulie 1907, p.1075.
(9) Ibidem, anul X, no.29, 15 aprilie 1907, p.788.
(10) Marinoiu, Costea. Pesceana-file de cronică. Râmnicu-Vâlcea: Editura Offsetcolor Râmnicu-Vâlcea, 2006, pp.72-73.
(11) Albina: revistă enciclopedică populară, anul X, no.45-46, 5-12 august 1907, p.1214.
(12) Ibidem, anul X, no.22, 25 fevruarie 1907, p.590.
(13) Ibidem, anul X, no.22, 25 fevruarie 1907, p.570.
(14)Ibidem, anul X, no.8, 19 noemvrie 1906, p.222.
(15)Ibidem, anul X, no.22, 25 fevruarie 1907, p.589.
(16)Ibidem, anul X, no.32, 6 maiu 1907, p.856.
(17)Ibidem, anul X, no.37, 10 iunie 1907, p.998.
___
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #revistaalbina #ziare #ziar #gazeta #gazetarie #newspaper
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu