loan Marina provenea dintr-o familie de ţărani. La dorința mamei sale a urmat, între anii 1915-1923, cursurile Seminarului „Sf. Nicolae" din Rimnicu Vilcea, devenind inițial doar învăţător, activind ca atare la școlile din satele Olteanca (1923-1924) şi Băbeni (1924-1926). La 14 octombrie 1924 s-a căsătorit cu Lucreția, fiica preotului Pavel Popescu din com. Braloştița / jud. Dolj. Tot acum devine preot în Băbeni, dar în 1925 s-a înscris ca student la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1929. În noiembrie 1932 a fost numit director al Seminarului „Sf. Nicolae" din Rîmnic şi detaşat ca preot la catedrala episcopală din același oraş de către episcopul Vartolomeu Stănescu, pentru ca din septembrie 1933, să se transfere, la cererea sa, pe un post vacant de preot la Biserica Sf. Gheorghe" din oraş.
Din 18 noiembrie 1935 a rămas văduv. Nu s-a recăsătorit niciodată, crescîndu-şi singur cei doi copii: Silvia şi Ovidiu. În 1939 a fost mutat de la conducerea seminarului la administrarea tipografiei eparhiale, pe care a predat-o nou înființatei Mitropolii a Olteniei, în primăvara anului 1940, refuzînd să se ducă la Craiova după desființarea Episcopiei Rimnicului (noiembrie 1939). Avea calităţi teologice modeste, dar s-a remarcat prin iscusința sa administrativ-financiară, înființînd prima bancă populară cooperatistă din țară (Ajutorul, în Râmnicu Vilcea), prin intermediul căreia a întreprins diverse acțiuni caritabile, inclusiv pentru legionari. În 1942 a ajuns şef al PNT-Vilcea, în condițiile în care șeful de pină atunci al ţărăniştilor vilceni, Mihail Roşianu, era mobilizat pe frontul rusesc .(928) Marina joacă politic ,,la două capete”: sprijină pe față pe țărănişti, şi mai cu fereală și pe comuniştii locali ai lui Petre Chirtop, intuind foarte bine că la sfirşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, sovieticii vor face cărțile în țară. Astfel, in 1964, el le dezvăluie comuniştitor rimniceni locul unde era ascuns tezaurul țării (numit ,,de la Tismana"), pe care guvernul lui Antonescu voia să îl ducă în Spania, pentru a finanța rezistența anticomunistă. Informația o avea de la contabilul rimnicean Adrian Mironescu, atunci slujbaş la Banca României, care transmitind stirea lui Marina a crezut ca va primi recunoștiința viitorilor guvernanți comunişti.
La 24 august 1944, Marina il primește citeva ore în casa sa parohială, pe evadatul politic din lagărul de la Tirgu Jiu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, intuind în el pe viitorul sef al statului. A avut dreptate. Atunci cind Dej a devenit conducătorul țării, Marina a devenit patriarh. A fost primul patriarh comunist al României. Mitropolitul Clujului, Albel, Crişanei şi Maramuresului, Bartolomeu Anania (vîlcean de origine), a spus că loan Marina nu s-ar fi întîlnit niciodată cu Gheorghiu-Dej, la 24 august 1944, dacă maşina în care se afla acesta, şi care trebuia să îl ducă la Bucureşti după evadarea din lagărul de la Tirgu Jiu nu s-ar fi defectat în apropierea locuinței acestuia. Adică, promovarea lui Marina ca patriarh comunist, ar fi fost... mîna lui Dumnezeu.
Părintele Gheorghe Petre-Govora ne spune însă o versiune diferită a ascensiunii ecleziastice a lui Marina. El ar fi fost propulsat în politica mare bisericească de către mitropolitul Irineu Mihălcescu, lată cum. În 1944, Mitropolia Moldovei se refugiase din calea Armatei Roşii la Govora, cu toți preoții și bunurile ei, printre care şi un vagon de lumināri, loan Marina, pe atunci un simplu preot la Biserica Sf. Gheorghe" din Rimnicu Vilcea, a fost singurul cleric care a reuşit să vindă luminările și să obțină banii necesari supravieţuirii celor de la mitropolia din laşi. Un an după ce mitropolia s-a întors la laşi. Marina a devenit arhiereu vicar al acesteia. (929)
NB. Aproape imediat după Marina, paroh la Biserica Sf. Gheorghe" a venit preotul Vasile Bălănescu (n. 1912-m. 2003), care a slujit aici din 1947 pină în 2002, cind a ieşit la pensie. 55 de ani de slujire neîntreruptă! Absolut remarcabilă. Şi acum o părere personală: pentru parohia din centrul Rimnicului, şi pentru oraş în general, părintele Bălănescu a fost mai important decit intrigantul şi obsedatul de putere Marina!
Marina este numit patriarh de către Marea Adunare Națională! Patriarhul Nicodim (1938-1948) a murit la 27 februarie 1948, la Bucureşti, la timp cum s-a spus, pentru că Dej&Pauker işi pierduseră răbdarea cu el. Le trebuia neapărat tronul patriarhal. Biserica nu putea rămîne în afara schemei dictate de Kremlin, schema în care totul era subordonat partidului comunist. Poziția supremă din BOR fiind vacantă, s-a pus chestiunea găsirii unui unui înlocuitor. PCR căutau un patriarh cuminte", dornic să îl execute ordinele. La acel moment erau 16 oficiali ai bisericii mult mai calificați decit Marina pentru postul de patriarh, printre ei arhiepiscopul Craiovei, Firmilian, şi Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului. Cel ales a fost însă loan Marina. Era o figura măruntă, necunoscută în cler. Preoțimea din țară avea însă alt candidat, pe mitropolitul Nicolae Popovici de la Oradea, care se bucura de o mare autoritate. Dar acesta nu era apropiat de PCR, nu dăduse declarații de fidelitate pentru noul regim. Celălalt, Marina - apărut de nicăieri, nu deținuse funcții înalte în cler, nu era om de carte, nici teolog. Avea un singur atu, sprijinul lui Gheorghiu-Dej. Pentru a fi eligibil acestui post, Marina a trebuit să intre pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire. (930) După ce a petrecut trei luni slujind drept călugăr, a avansat la rangul de mitropolit, în 1947. Gala Galaction - traducătorul Bibliei în limba română - notează în Jurnalul său, la 16 noiembrie 1947, ,,Tovarăşii din guvern și-au oprit preferințete asupra unui caporal comunist, poate merituos ca agitators partizan, dar fără nicio picătură de mir ecleziastic, anume unul Justinian Marina. Este un fost popă de pe Cerna. Deocamdată, Justinian Marina s-a dovedit meşter sforar, trep intrigant și spoiter ce chinoroz, dovadă, batjocura prin gazete pe care i-a administra-o fostului său superior, Irineu Mihălcescu. (931) Şi ceva mai departe: ,,Justinian poate că este sustinut de lumea comunistă, dar este detestat și combătut de lumea superioara bisericească. Vechii arhierei nu admit cu inima uşoară ca acest preot rural -fără teologie, fără limbi străine, fără nicio carte scrisă să ajungă stăpinul biserici romăneşti.” (932)
La 6 iunie 1968, Marina a fost întronat de către Marea Adunare Națională (parlamentul de atunci). Dar ce legitimitate poate să aibă un patriarh numit de Marea Adunare Națională, atee si comunistă? Îi pasă cuiva de această aberație? Ce legătura are PCR cu Sfintul Duh? ,,Ca să fie sigur că va fi ales patriarh, colegiul n-a fost format numai din reprezentanți ai Bisericii, membri ai Sfintului Sinod şi ai Arhiepiscopiei, ci şi din membri ai governului condus de Petru Groza şi din reprezentanți ai Marii Adunări Naționale. Au fost 428 de voturi, dintre care 383 le-a primit Justinian” a spus George Stan, fostul medic personal al patriarhului Justinian. (933)
Cel care va începe, din aprilie 1949, politica de denigrare a lui Justinian Marina, a fost episcopul românilor din exil, Vasile Leu. După alegerea sa ca episcop, acesta a început să susțină discursuri despre politica antireligioasă a regimului comunist. În ele, Vasile Leu a lansat termenii sovrompatriarh şi patriarhul roşu. Termenii au fost repede asimilați de către toți cei care atacau regimul comunist de la Bucureşti.
A fost Justinian Marina un Thomas Becket al României? După înfringerea germanilor la Stalingrad (1943), Marina era sigur că tăvălugul comunismului va veni peste România şi că Biserica va avea de suferit. Cînd a devenit ,,patriarh roșu" a ales calea bizantină în relația cu statul comunist, adică cea a supunerii față de puterea seculară. Pentru asta a făcut chiar un silogism jalnic: ,,Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Deci, Hristos este omul sovietic". Marina a slujit statul comunist chiar dacă se întîmpla ca acesta să fie ,,fără de Dumnezeu". Deşi a pierdut statutul de ,,biserică națională" (consacrat prin Constituția din anul 1923), precum și cea mai mare parte a proprietăților, sub conducerea lui Justinian Marina, biserica ortodoxa şi-a asigurat, totuşi, supraviețuirea. Dacă filosofia pragmatică a ierarhiei bisericii ortodoxe a avut drept consecință refuzul eroismului, de cealaltă parte a baricadei, ierarhia bisericii greco-catolice și-a asumat martiriul. Dar să nu exagerăm. Biserica Ortodoxă Română are însă și ea un sir de preoți-martiri, devotați total activității creştine, oameni care au dovedit o verticalitate excepțională. De fapt, ei reprezintă esența ortodoxiei româneşti Patriarhul Justinian Marina fost întronat la 47 de ani şi a fost în fruntea BOR 29 de ani. Toată lumea ştie astăzi că şeful statului comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost prieten cu preotul de la Rimnic, loan Marina, pe care l-a făcut patriarh. Este drept, povestea lui Thomas Becket este foarte asemănătoare cu cea a lui Justinian Marina. În 1162, regele Angliei, Henric II, 1-a făcut pe prietenul său, Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury, care în mod automat devenea și cancelar (prim-ministru). Regele englez spera să îşi subordoneze biserica cu ajutorul prietenului şi cancelarului său. Dar Becket a ţinut să fie doar reprezentantul bisericii şi s-a opus regelui. Acesta s-a înfuriat. Patru cavaleri, dorind să-i facă pe plac regelui, l-au asasinat pe arhiepiscop, pe 29 decembrie 1170. Dar, s-a jertfit Marina asemeni lui Becket pentru a păstra întîietatea Bisericii în raport cu Statul? Så vedem. Astăzi i se aduc acuzații în trei mari probleme:
a. Problema greco-catolică. Patriarhul Justinian a fost unul dintre cei care i-a şantajat pe preoții greco-catolici ca să se convertească în ortodoxie. În 1968, patriarhul şi sinodul au organizat o ceremonie la Biserica Sfîntul Spiridon Nou" din Bucureşti, în care 36 de preoți greco-catolici au trecut forțat la ortodoxism, după numeroase amenințări din partea Securităţi. Ceremonia era, de fapt, pentru 38 de preoți [numărul protopopilor care în 1698 au semnat uniațial), însă doi preoți au fugit înainte de eveniment
b. Decretul 410 din 1959. Este decretul privind desființarea mânăstirilor. Aplicarea acestui decret, între anii 1959-1964, constituie o perioadă de doliu pentru monahismul românesc. În total, peste 10.000 de monahii şi monahi au fost trimişi acasă și 92 de mănăstiri au fost desfiinţate, închise ori folosite în scopuri sociale (în condițiile în care înainte de decret funcţionau 224 de mănăstiri ortodoxe). La Vîlcea, Decretul 410 a avut o însemnătate specială, pentru că mulțimea mănăstirilor şi bisericilor făceau din zonă un adevărat ,,Athos romanesc". Dar comuniştii se contraziceau groaznic. Pe de o parte ei credeau că ,,starea de înapoiere culturală, mizeria şi zecile de mănăstiri existente în judet au făcut ca misticismul să fie adînc înrădăcinat în rîndurile tărănimii.” (934) Pe de altă parte, partidul mai uită din cind în cind ce a susținut anterior şi prezintă situația exact pe dos: ,,din punct de vedere cultural, județul Vilcea are un trecut istoric şi cultural, deoarece a fost din cele mai vechi timpuri dăruit cu mănăstiri şi schituri, care au fost focare de cultură ale trecutului.” (935)
c. Imoralitate. În 1935, soția lui loan Marina a murit, iar preotul a devenit ,,Don Juanul oraşului". Oamenii ştiau despre relația sa cu o văduvă bogată ce locuia pe Strada Călăraşi. O altă afacere de dragoste a lui Marina a fost cu văduva Poldy (Leopoldina Cirstea), o nemţoaică al cărui sot nu s-a mai întors niciodată de pe frontul rusesc. Referatul Securității din 13 octombrie 1948 spune despre ea că este înaltă, grasă și puțin schioapă, dar foarte fidelă, însoțindu-l pe Marina atît la laşi, cît şi la Bucureşti. Marina a fost implicat şi într-o idilă cu o anume domnişoară Neamţu, fiica unui polițist din Rîmnicu Vîlcea. Şi pe ea a adus-o să locuiască împreună cu el în reşedinţa patriarhalā. Acuza ultimă apare într-un raport din 1952, unde sursa este un fost bijutier de la atelierele patriarhiei. El ar fi spus: ,,Iubitor al plăcerilor lumeşti, Marina are o amantă, o doctoriță în virstă de 27 de ani, care locuieşte cu el în palatul patriarhiei”. Bårbatul a vorbit şi despre moşia patriarhului (de 2.5 milioane de lei), despre cum se plimba aceasta cu limuzina lui Dej şi despre magina proprie a patriarhului, un Buick primit de la guvern. (937)
De altfel, aservirea sa față de regim i-a fost răsplătită pe măsură, privilegiile obținute revărsîndu-se şi asupra familiei lui, în special asupra fiicei sale, Silvia, căreia i-a asigurat vilă şi zestre, şi a fiului său, Ovidiu Marina, sprijinit să devină medic chirurg, profesor universitar şi membru de partid cu stagiu din ilegalitate.>>
Sursă selecție: prof. dr. Sorin Oane/ ,,Religie: Rîmnicul îl dă ţării pe „patriarhul roşu” şi în general, Biserica cooperează bine cu regimul comunist”/ ,,Poveștile Rîmnicului”, 2025.
________
928. Gabriel Catalan, Scurtă biografie a lui Justinian (loan) Marina, blog, postare din 16 martie 2012, online.
929. Eugenia Vasile, Flacăra memoriei. Dialog cu preotul și arheologul Gheorghe Petre-Govora Editura Petras, Rîmnicu Vilcea, 2005, p. 32-33
930. Stelian Tănase, Zvonuri despre sfârşitul lumii. Bucureşti, 1944-1953, Editura Corint, Bucureşti, 2023, p. 423-425.
931. Gala Galaction, Jurnal 1947-1952. Pagini inedite, necenzurate, Editura Vestala, Bucuresti, 2006, p. 36
932. Ibidem
933. Idem
934. DJVAN, fond Comitetul județean PMR. Vilcea Comisia de verificare, dos 38/1950, 4
935. Idem, dos. 6/1949 f. 3
936. Cezar Mîță, Patriarhul Justinian și Securitatea (1948-1953) in Studii vâlcene, nr. IX, 2015, р. 603.
937. Medeea Stan, Analiza Justinian Marina Patriarhulul i se reproşa că nu a fost erau în Adevărul din 15 noiembrie 2020, online.
_________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #AntimIvireanul #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #PovestileRamnicului #PoveștileRîmnicului #bisericaortodoxaromana #evadari #gheorghegheorghiudej #justinianmarina #patriarhi
_____________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu