După sfârşitul Primului Război Mondial şi înfăptuirea Marii Uniri din 1918, viaţa culturală din Vâlcea a cunoscut o afirmare crescândă, în toate sectoarele: ar fi necesar un volum special pentru a reliefa bogăţia şi diversitatea de realizări ale vâlcenilor în această vastă şi complexă sferă a instituţiilor şi manifestărilor culturale, a personalităţilor care s-au manifestat într-un sector sau altul al vieţii spirituale. Din motive de spaţiu, nu va fi posibilă decât o concisă trecere în revistă a acestora, pentru ca lectorul vâlcean să ia act despre creaţiile generaţiilor anterioare în domeniul spiritual, iar cercetătorul din afara judeţului să-şi poată face o idee cât mai apropiată despre potenţialul cultural al acestei zone a ţării.
Din motive de structură şi pentru ca lectorul să poate urmări la adevăratele lor dimensiuni, realizările din diferite domenii, vom păstra, în linii mari, aceeaşi structură ca la secvenţa anterioară: criteriul de bază va fi sectorul cultural de referinţă şi, în interiorul acestuia, principiul cronologic.c-1. Perioada interbelică. În aceşti ani, au acţionat o serie de societăţi, asociaţii şi cercuri, o bună parte - despre care a fost vorba mai sus - înfiinţate înainte de primul război mondial, dar şi altele nou întemeiate, precum „Unirea” – Liga pentru Unitate Cetăţenească din Drăgăşani”, înfiinţată în dec. 1919, având drept scop „răspândirea cunoştinţelor de igienă, educaţie cetăţenească naţională, fizică, morală, intelectuală, prin conferinţe, şezători, cercuri culturale, reprezentaţii cinematografice, şcoli de adulţi, publicaţiuni etc.”1. Reamintim şi importanta Consfătuire a cadrelor didactice din Vâlcea, în octombrie 1929, când, sub conducerea subrevizorului Carp Greceanu, s-a hotărât reorganizarea cercurilor culturale şi înfiinţarea de cămine culturale în fiecare sat din Vâlcea.
A funcţionat, de asemenea, „Cercul Cultural Bujoreni”, despre care s-au păstrat documente numai dintre anii 1929-1931, şi alte asociaţii şi societăţi. Asupra celor mai importante dintre acestea, ne vom opri mai jos, cu unele amănunte semnificative, păstrând – în general – criteriul cronologic al ordonării; un factor principal le uneşte pe toate: activitatea tuturora era înnobilată de scopul şi spiritul haretiene – acelea de luminare a poporului.
Îşi continuă activitatea, cu foarte bune rezultate, secţiunea Vâlcea a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Un eveniment de seamă care se va desfăşura în Râmnicu-Vâlcea la 1 iulie 1920, va fi primul congres al Ligii Culturale, de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Manifestarea a fost prezidată de însuşi Nicolae Iorga, venit special în acest scop; cu această ocazie, în sala de sport a Liceului „Al. Lahovari” din localitate, s-a jucat premiera piesei Un domn pribeag, de N. Iorga. Dintr-o ciornă a răspunsului (semnată de C. Gh. Mihăilescu) la o adresă a Comitetului Central al Ligii, aflăm că în 1927, din conducerea filialei făceau parte: C. Gh. Mihăilescu – preşedinte; Anton Gheorghiu şi Al. Dumitrescu-Colteşti – vicepreşedinţi; D. N. Popa, casier; C. Daniilescu – secretar şi bibliotecar, D. C. Petrescu, Pascu Anastasiu, I. Nisipeanu şi I. Stoica – membri. Adresa sediului secţiunii era „C. Daniilescu, str. Sblt. Emil Abramescu (sic!) no 1, R.[âmnicu) Vâlcii] (adresă pe care se va primi şi corespondenţa Ligii). În acel an, secţia avea 154 membri. Mai aflăm din document că „Avere imobilă secţiunea n-are, iar mobilă are numai registrele şi dosarele înfiinţate de după războiu, căci tot ce avea s-a distrus în vremea ocupaţiei, de armatele duşmane”5. Asociaţia desfăşura o activitate bine organizată, impresionând prin diversitate, seriozitate şi perseverenţă: ţineau întruniri lunare, participau – prin delegaţi – la congresele naţionale ale Ligii Culturale, sărbătoreau „zilele mari ale neamului”, ţineau conferinţe pe diverse teme, organizau subsecţii în judeţ, strângeau fonduri etc.; o parte din fonduri erau trimise la organizaţia tutelară de la Bucureşti, pentru sprijinirea construirii sediului central al Ligii, a cărui inaugurare („aripa stângă”) va avea loc în 1929 şi la care N. Iorga, preşedintele fondator al Ligii, îi va invita să participe pe conducătorii secţiei vâlcene.
În aceeaşi perioadă, acţiona la Râmnicu-Vâlcea şi Asociaţia Culturală a Judeţului Vâlcea, cu care Liga avea legături de colaborare: „în dorinţa de a conlucra cu asociaţia ce conduceţi, la răspândirea culturii în masele poporului”. „Societatea „Renaşterea” a Eparhiei Râmnicul-Noul Severin, Societatea Studenţilor Vâlceni şi numeroase secţii ale Ligii, la Voineasa, Ocnele Mari, Drăgăşani, Nemoiu, Lăpuşata, Călina, Armăşeşti, Frăţila-Prejoiu, Băile Govora, Roeşti etc. Existau şi desfăşurau o activitate eficientă, o serie de cămine culturale, înfiinţate înainte de al Doilea Război, majoritatea – în 1939: Mai existau „Căminul cultural şi religios Buna Vestire” („înfiinţat în 1926, afiliat F[undaţiei] R[egale]”, Căminul cultural „Constantin Brâncoveanu”, care funcţiona în raza parohiei „Cuvioasa Paraschiva”, „înfiinţat 1938”, „unul singur . . . în tot oraşul R[âmnicu]-Vâlcii”8 (menţiune care există şi când se vorbeşte despre alte parohii din oraş); pentru parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari, „Cămin cultural pentru întreaga comună, preotul activând ca vicepreşedinte”9; pentru parohia „Intrarea în Biserică – Trăistari”, ”cămin cultural înfiinţat şi afiliat F. R., în anul 1939, preotul e director”10; pentru parohia „Sf. Ioan Gură de Aur – Titireci, „Căminul cultural Ocnele Mari, preotul e secretar”11; pentru parohia Râureni: „Cămin cultural e în Ocnele Mari, înfiinţat în 1939”; pentru Drăgăşani, parohia „Adormirea Maicii Domnului”, „Căminul cultural înfiinţat din 1938, afiliat F. R. În Călimăneşti, exista un „cămin cultural înfiinţat în 1939, afiliat la F. R.14, iar la Băile Govora, „bibliotecă … şi cămin cultural”15; în Olăneşti Băi: „Cămin cultural „Livadia”, înfiinţat şi afiliat la F.R., 1939; în Târgu-Horez, „Căminul cultural Ioan Prodescu, înfiinţat şi afiliat FR, 1939; preotul este secretar” etc. (fragment)
Sursa: Ion Soare/ «Vâlcea culturală în perioada interbelică» / Enciclopedia Vâlcii vol. I 2010.
Enciclopedia Județului Vâlcea - vol. I, II, III - integral în pdf
Sursă captura din colaj
________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #NicolaeIorga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu