înot, tir, patinaj, ski nautic, scrimă, caiac-canoe, box, judo, karate, gimnastică> mulțimea de cluburi/ echipe/ individualități - multe cu mari performanțe naționale/ europene - reținute de #memoriavalceana
«Fotbalul medieval»* - „fotbal popular, fotbal mafiot (care ambele înseamnă „fotbal de masă”) sau fotbal Shrovetide” - „mingea” era o vezică urinară de porc, umflată. Se spărgea lesne, era foarte ușoară, iar forma neregulată îi imprima o ,,traiectorie” mereu imprevizibilă/ impredictibilă; „o lua razna”...
«...istoria sportului instituţionalizat din Vâlcea începe cu un ilustru râmnicean - generalul Ioan Emanuel Florescu, unul dintre primii organizatori ai armatei române (în vremea domniei lui Al. I. Cuza). Lucrarea sa din 1863 – „Ordonanţă asupra instrucţiunii gimnasticii prin corpuri şi stabilimente militare”, stă la baza introducerii obligatorii a gimnasticii în armată şi în şcolile militare; ea a fost aprobată de „domnitorul Unirii” în acelaşi an, la 13 septembrie, şi pusă în aplicare în Principatele Unite (Postolache, 1979, 33).
Printre primele structuri organizatorice în domeniul sportiv, este considerată asociaţia cu nume elocvent, „Razna” (se pare, cu profil de bază - turistic), despre care aflăm din relatările privitoare la organizarea unor excursii în Grecia şi Egipt, în 1906; peste câţiva ani, în 1911, va lua fiinţă Societatea „Sborul”, a cicliştilor din Râmnicu-Vâlcea (preşedinte – V. Săndulescu, secretar – Claudiu Dumitrescu), iar în 1921, Societatea „Muncitorul” a avut iniţiativa constituirii unei societăţi sportive, la care vor adera Liceul „Al. Lahovari” şi militarii Regimentului 94 Infanterie din Râmnicu-Vâlcea (Tamaş, 1994, 191-192).
a) Perioada interbelică
Bob(sleigh) la Râmnicu-Vâlcea. Sportul de performanţă din Râmnicu-Vâlcea este legat de rezultatele obţinute în zilele de 12-15 februarie 1922, de echipa de bob Iorgu Arsenie din Râmnicu-Vâlcea, cu care acesta a participat la prima ediţie a Campionatului Naţional de Bob şi Săniuţe, organizat la Sinaia, în cadrul Campionatelor Naţionale ale României la sporturile de iarnă, unde a câştigat titlul la proba „echipe de club” (Alexe, 2002, 234). Peste doi ani, Iorgu Arsenie şi Tită Rădulescu şi-au construit pe cont propriu un bob de două persoane („Avalanşa”), „la atelierele Rodeanu din Târgul de săptămână al Râmnicului de altădată” (N. Dinescu), şi au hotărât să participe (hors concours) la prima ediţie a JO de iarnă de la Chamonix din Franţa (24 ianuarie - 4 februarie 1924), unde au cucerit trei cupe, cu un utilaj omologat, tip Bachmann, procurat de acolo. „Participând în calitate de reprezentant al Comisiei de Constituire a Federaţiei Internaţionale de Bobsleigh şi Tobboganning (FIBT) de la Chamonix, în 1924, Iorgu Arsenie obţine afilierea României la acest organism sportiv internaţional” (Ibidem)22. În semn de preţuire a realizărilor obţinute de fraţii Arsenie în acest domeniu, una din cupele puse în joc la Campionatul naţionat de schi, bob şi săniuţe din 2-13 februarie 1927, organizat la Sinaia, s-a numit „Cupa Arsenie” (Bucur-Ionescu, 1986, 151).
A intrat în istoria (uneori, în legendele) sportului râmnicean, pârtia de pe dealul Capela, legată de primele începuturi ale sporturilor vâlcene de iarnă. Construcţia (pârtia) a fost opera căpitanului Pleşoianu care, în 1920, după război, fusese detaşat de la Reg. din Slatina, la Reg. 2 Vâlcea; fiind un mare animator şi totodată practicant al sporturilor de iarnă, el a fost atras de poziţia ideală a Capelei şi de relieful dealului, care se pretau la amenajarea unui astfel de traseu. Timp de aproape cinci decenii, această pârtie de bob a adus mai mult bucurii vâlcenilor, fiind considerată, la timpul ei, printre primele amenajări de acest fel din ţară. Acelaşi cunoscut om de sport ne informează că, datorită nesiguranţei şi slabei securităţi a traseului, dotării tehnice insuficiente a echipajelor (echipament inadecvat, boburi rudimentare construite mai mult din lemn, fără o protecţie solidă), dar şi absenţei frecvente a zăpezii, s-a produs diminuarea treptată a numărului de antrenamente şi concursuri, ceea ce a avut repercusiuni în atragerea practicanţilor acestui sport. Ultimele apariţii pe pârtie datează din anii 1965-1973. De fapt, paharul se umpluse în urma tragicului accident din anul 1957, când, din cauze neelucidate până la capăt (s-au invocat implicaţii tehnice şi viteza excesivă), la un antrenament neoficial, pilotul a pierdut controlul bolidului şi cei patru ocupanţi ai lui (toţi, liceeni la „Lahovari”) şi-au găsit sfârşitul zdrobindu-se de un copac secular, după ce au reuşit să-l salveze pe cel de-al cincilea însoţitor – un copil de nouă ani -, aruncându-l, din viteză, în nămeţii de pe marginea culoarului (N. Dinescu).
În anul 1924, la Râmnic, a fost înfiinţată Societatea Sportivă „Vâlceana”, în cadrul căreia, în câţiva ani, se va înfiripa echipa de fotbal „Vâlceana” (Ionescu, Tudoran, 1984, 99), iar în 1926, cizmarul Anton Diaconescu, “patriarhul” social-democraţiei vâlcene, a înfiinţat – împreună cu Alexandru Bertoli – Societatea Sportivă a Muncitorilor, alcătuită din tineri meseriaşi ai Râmnicului, “care timp de trei ani, a desfăşurat o frumoasă activitate cultural-sportivă” (Tamaş, 1994, 216).
Începând cu anul 1925, Mariana Kõpetti s-a stabilit la Râmnicu-Vâlcea, împreună cu familia. Timp de aproape patru decenii, tânăra – profesoară de fizică şi desen, care a predat la mai multe şcoli din Râmnicu-Vâlcea - a reuşit, prin rezultatele deosebite obţinute la schi şi patinaj, să domine toate concursurile ce se organizau pe plan naţional în perioada interbelică, dar şi după cel de-Al doilea Război Mondial.
Din memoriile aceluiaşi profesor şi fost sportiv pe care l-am menţionat mai sus (N. Dinescu), în Râmnicu-Vâlcea s-a născut şi a trăit un renumit boxer de categorie grea, Gheorghe Lungu, care a strălucit pe ringurile româneşti şi nu numai, timp de peste 15 ani, iar în anul 1930, generalul Virgil Bădulescu, de numele căruia se leagă înfiinţarea primei Academii de Educaţie Fizică şi Sport din România, a pus bazele întâiului poligon de tragere din zona Olteniei, aici, la Râmnicu-Vâlcea; în acelaşi an - 1930 - , s-a inaugurat ştrandul din Parcul Zăvoi, care avea drept finalitate învăţarea înotului de către un număr cât mai mare de elevi şi studenţi din oraşul nostru, dar şi din judeţ.
(...)
În 1946 a fost înfiinţat Clubul Sportiv „Chimia” din Râmnicu-Vâlcea (Ibidem). „În anul 1947, se găseau organizate un număr de 5 colective, care numărau între 80 şi 100 membri, precum „Clubul Sportiv Muncitoresc” şi „Societatea Sport, Gimnastică şi Turism”, a liceului din Râmnicu-Vâlcea” (Tamaş, 1994, 218). În anul 1973, după câştigarea Cupei României, a avut loc reorganizarea clubului menţionat. La acea dată, el dispunea de două secţii – atletism şi fotbal; în 1979, va ajunge să aibă patru secţii, afiliate la federaţiile naţionale de specialitate: atletism, caiac-canoe, fotbal şi volei, două dintre echipele clubului participând la competiţiile republicane: fotbal divizia A şi volei feminin tineret – divizia B (Vâlcea. Monografie, 1980, 327).
&&&
În anul 1953, pe Lângă Şcoala Medie de Băieţi (fostul şi actualul liceu „Alexandru Lahovari” din municipiu), a luat fiinţă Clubul Sportiv Şcolar Râmnicu-Vâlcea, unitate devenită independentă începând cu anul 1975. În anii ’50, numeroşi elevi de aici (Dan Gheorghe, Oncete Damian, Artropolescu Mircea, Nicolae Stan, Pavel Mihai ş. a.), pregătiţi de talentatul profesor şi antrenor Petre Darie, au făcut gloria liceului în domeniul gimnasticii, câştigând, cu echipa, mai multe concursuri şi campionate naţionale. Până în 1978, aici şi-au desfăşurat activitatea cinci secţii (afiliate la federaţiile de specialitate): atletism, baschet, box, handbal şi tenis de masă; începând cu anul 1978, prin integrarea în club a liceului cu program de educaţie fizică din localitate, s-au mai adăugat următoarele secţii: voleiul, fotbalul, gimnastica sportivă şi gimnastica ritmică. În 1958, pe lângă Combinatul Chimic, a fost înfiinţată Asociaţia Sportivă „Chimistul”, având ca secţii: luptele, fotbalul, şahul şi handbalul. Aceste asociaţii sportive au dat Vâlcii şi ţării renumiţi campioni, printre care: la fotbal - Ion Alexandrescu, Florin Cheran şi Constantin Marinescu; la volei - Laurenţiu Dumănoiu şi Ioana Liteanu; la atletism - Viorica Şuică-Enescu, Adrian Ghioroaie, Remus Cercel, Maria Barbu, Liliana Leau, Ion Rizea, Marius Băieşu; Minodora Pluteanu; la caiac-canoe: Gavril Dinică, Vasile Stamatie, Vasilica Mihai (Ibidem, 324).
&&&
Printr-o HCM din mai 1953, se înfiinţează în principalele localităţi din ţară, unde existau nuclee ale mişcării sportive în rândul copiilor şi elevilor, unităţi de învăţământ sub denumirea de şcoli sportive de elevi. Primul director al şcolii, a fost profesorul Petrică Darie, împreună cu mentorul său – prof. Marin Trincă; ei au pus bazele sportului şcolar de performanţă din municipiu şi din întregul judeţ. Printre directorii care au condus, cu excelente rezultate, sportul şcolar în cei 55 de ani de existenţă ai acestuia, se numără: Iovan Iulian (care va fi şi întîiul director al Liceului cu program sportiv din Râmnicu-Vâlcea, înfiinţat în 1958), prof. Elena Stănărângă (considerată, pe bună dreptate, părintele spiritual al handbalului vâlcean în şapte), Constanţa Trincă – baschetbalista de aur a acestui sport vâlcean din deceniile 6-7 ale secolului trecut; profesorul Dan Ceauşescu – un polisportiv în adevăratul sens al cuvântului, profesorul Vasile Stătescu ş.a. Profesorul Laurenţiu Stilea este considerat artizanul marilor rezultate obţinute în voleiul vâlcean de performanţă; de numele lui se leagă şi lansarea în circuitul internaţional, a unor mari personalităţi ale voleiului nostru.
(...)
&&&
Fotbal
O bună perioadă de timp, Clubul Sportiv „Chimia” din Râmnicu-Vâlcea s-a remarcat mai ales prin „participarea echipei sale de fotbal (sub mai multe denumiri – succesive, n. n. -: Flamura Roşie, Unirea, Şantierul Naţional Govora, Chimia), la campionatele diviziilor C, B şi A”(Ionescu, Tudoran, 1984, 99).La ediţia următoare a jocurilor (1947-1948), Vâlceana, devenită CSM Vâlcea, a ajuns ocupanta locului V în divizia menţionată (Ibidem).
În 1956, fotbalul vâlcean era reprezentat, în principal, de echipa „Flamura Roşie”, care juca în divizia C (locul II în seria a IV-a); în anul fotbalistic următor (1957-1958), echipa - sub numele de „Unirea”, va ocupa acelaşi loc, dar în seria a II-a, iar în ediţia 1958/1959 – „Şantierul Govora” (locul IV în seria a VI-a). După un an de absenţă din campionatul ţării (1959-1960), echipa va fi din nou prezentă la competiţii, direct în divizia B, sub numele de „Chimia Râmnicu-Vâlcea”, „echipă a cărei denumire s-a modificat de câteva ori: Unirea Râmnicu-Vâlcea (1962), Oltul (1966) şi – din nou – Chimia Râmnicu-Vâlcea (1967)” (Ibidem, 100).În anul competiţional 1972-1973 (mai exact, în 1973), Chimia (antrenată de D. Anescu) a realizat prima mare performanţă a sa: a câştigat Cupa României, învingând în finală pe Constructorul Galaţi (cu 1-1 şi 3-0), după ce a eliminat pe rând următoarele echipe: Steagu-Roşu Braşov (1-0), CFR Cluj-Napoca (1-0), F. C. Argeş (2-1) şi Metalul Bucureşti (7-6) – în urma loviturilor de la 11 m - , cu o echipă formată din următorii jucători: Stana-Burlacu, Ciobanu, Pintilie, Petrică-Haidu, I. Ionescu-Şutru (Orovitz), Donose, Gojgaru (H. Popescu),Iordache (Tifirel). În anul fotbalistic următor (1973-1974), echipa (sub preşedinţia lui N. Dinescu şi antrenamentul lui Gh. Nuţescu şi D. Anescu) a reuşit – pentru prima dată – să promoveze în A (Alexe, 2002, 322). Aici, ea s-a menţinut doar în prima ediţie care a urmat promovării (locul XVII), după care a retrogradat din nou în B, unde, la sfârşitul campionatului 1977-1978, ocupa primul locul din seria a II-a. În anul următor va reveni în A, unde se va menţine timp de şase ediţii, până în 1984. În acest din urmă an, din structura organizatorică a echipei făceau parte Ilie Pleşanu – preşedinte, Ion Oblemenco şi D. Anescu – antrenori, jucătorii fiind: Pavel, Roşca, Mârzea, Teleşpan, Basno, Udrea, Cincă, Iovan, Niculcea, Lazăr, Carabageac, Udrică, Alexandru, Ancuţa, Verigeanu, Preda, Ciupitu, Vergu, Gângu, Palea, Buduru, Ologu, Ciofâcă (Ionescu, Tudoran, 1984, 101).
&&&
Handbal
În anul 1973 a fost înfiinţat „Handbal-Club Oltchim Râmnicu-Vâlcea, care, cu timpul, va aduce municipiului şi judeţului o notorietate naţională şi mondială. În 1984, echipa feminină „Chimistul” Râmnicu-Vâlcea a câştigat Cupa Federaţiei Internaţionale (de Handbal), antrenori fiind Constantin Popescu şi Maria Ciulei, acelaşi trofeu fiind obţinut în 1989 (antrenori: Ioan Gherhard şi Gheorghe Ionescu) (Alexe, 2002, 605); câştigătoare a Ligii Naţionale de Handbal (1989, 1990, 1991, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2002, 2007, 2008, 2009); câştigătoare a Cupei României (1984).
&&&
Volei
În anul 1979, în urma unui ordin de la conducerea ţării, au fost desfiinţate toate liceele şi clasele cu program special de educaţie fizică şi sport. Secţiile au trecut cu profesorii şi întreaga bază materială construită special pentru aceste secţii - sala de sport, terenul de atletism, de volei, materialul şi echipamentul sportiv, cupe, diplome etc., - la CSŞ Râmnicu-Vâlcea, care a devenit unitate independentă.
(selecții Enciclopedia Vâlcii vol. I/ 2010)
&&&
Surse imagini colaj:
«Chimia Râmnicu Vâlcea, câștigătoarea uneia dintre cele mai surprinzătoare finale a Cupei României din istoria fotbalului românesc» – de la https://valceainimagini.blogspot.com/.../chimia-ramnicu...
«Povestea primului trofeu european al lui Oltchim! Fetele jucau pe butelii!» - de la https://www.prosport.ro/.../povestea-primului-trofeu...
Captura de ecran privind Clubul Sportiv Chimia Râmnicu Vâlcea (avem acolo și istoricul/ palmaresul echipei) https://ro.wikipedia.org/.../Chimia_R%C3%A2mnicu_V%C3%A2lcea
Captura de ecran privind Clubul Sportiv Oltchim Râmnicu Vâlcea (de asemenea cu istoricul/ palmaresul) - https://ro.wikipedia.org/.../CS_Oltchim_R%C3%A2mnicu_V%C3...
„Mingea cu șiret” din colaj este de la https://www.viata-libera.ro/.../83667-scurt-istoric-al...
Vezica de porc – de la https://all.biz/ro-ro/vezici-porc-uscate-g62360
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu