Faceți căutări pe acest blog

31 mar. 2025

„Matache Temelie: un boier adevărat, o lecţie de neuitat”

,,Despre omul şi politicianul vâlcean Matache Temelie se ştiu foarte puţine lucruri. Ceea ce este nedrept, dat fiind că Matache Temelie - boier adevărat -, a fost, vreme îndelungată, o personalitate marcantă a vieţii politice şi sociale vâlcene.

Ca om politic, Matache Temelie a fost conservator, reprezentând Partidul Conservator-democrat de pe poziţia de lider marcant. A condus Clubul conservator-democraţilor vâlceni, a fost şi preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea în patru mandate: 1892-1894; 1899-1901; 1905-1907 şi 1912-1914. În anul 1888 fusese ales preşedinte al Comitetului Permanent al Consiliului Judeţean, apoi a fost şi vicepreşedinte al Delegaţiei Judeţene (1889-1891, al Biroului Consiliului Judeţean, iar în anii 1893-1894, a fost preşedinte al aceluiaşi Birou.
Era foarte înstărit şi cumpătat în viaţă, serios şi responsabil în tot ce făcea, cu mare înţelegere pentru oamenii din popor, cu deosebire pentru cei neajutoraţi.
Dar, să-l lăsăm pe venerabilul Petre Georgescu să vorbească despre boierul adevărat Matache Temelie:
Să fi avut vreo 12 ani, când tata, într-o dispoziţie care m-a surprins, mi-a spus foarte grăbit:
«Te iau cu mine într-o vizită la un boier adevărat, care a făcut mult bine oamenilor. Uite, vezi, locu’ ăla de peste râul Olăneşti, mi-a fost dat mie pentru decoraţiile militare obţinute pe front, în campaniile războiului» (este vorba despre Întâiul Război Mondial în care luptase, cu acte de eroism, Petrache Georgescu, tatăl povestitorului nostru – n.a.).
«În zona aia în suprafaţă de peste zece hectare sunt foarte multe vetre de casă dăruite de omenosul şi cinstitul boier Matache Temelie oamenilor împovăraţi de necazurile vieţii...».
În semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de acest mare şi adevărat boier, tata, care administra o brutărie în Râmnicu-Vâlcea, a ţinut să-i ofere un colac mare, special, şi un frumos aranjament floral. S-au discutat multe lucruri interesante în timpul acelei vizite – probleme politice ale judeţului şi ale ţării, probleme gospodăreşti şi de administrare a judeţului, amintiri din Războiul în urma căruia s-a creat România Mare... -, dar sufletul meu de copil a reţinut pentru totdeauna o lecţie de viaţă de neuitat, povestită de marele om politic şi de stat Matache Temelie, care era şi acţionar principal la o bancă populară pe care o fondase pentru sprijinul umanitar al celor aflaţi în nevoie.
A venit vorba şi despre o cunoştinţă comună - a tatei şi a lui - şi ne-a povestit cum, în iarna trecută, pe un ger de trosneau pietrele, venise în vizită de interes la el, la bancherul Matache Temelie, un client pentru acordarea unui credit bancar.
Clientul respectiv era băiatul unui fost amic al său – acea cunoştinţă comună -, mare moşier și el, care se prăpădise prematur şi îi lăsase unicului său fiu drept moştenire o imensă avere. Numai că fiul acela, care venise atunci după un credit bancar, tocase repede fabuloasa moştenire, cheltuind-o inconştient cu viciile sale deprinse din fragedă tinereţe şi amplificate după moartea tatălui: jocuri de cărţi, femei, tutun, alcool, chefuri destrăbălate şi interminabile cu indivizi de aceeaşi joasă şi umilă speţă...
În timpul pledoariei sale prin care îşi explica şi îşi susţinea scopul vizitei - discuţia se purta în faţa şemineului în care ardea focul cu un jăratic de toată frumuseţea -, tânărul respectiv s-a străduit în fel şi chip să convingă, încercând să se folosească şi de fostele bune relaţii dintre tatăl său şi generosul amfitrion. Matache Temelie l-a ascultat cu atenţie, cu răbdare şi chiar cu interes, urmărindu-i gesturile şi întregul comportament cu treceri de la stări de euforie şi extaz la atitudini de aroganţă şi îngâmfare, adesea de nervozitate sau de smerită sfioşenie.
La sfârşit, când credea că, terminând expozeul, a reuşit să-şi convingă creditorul pentru a-i acorda împrumutul solicitat, tânărul a vrut să afle şi răspunsul în acest sens. Răspuns care a sunat aşa:

«Stimate domn, din informaţiile pe care le avem, nu rezultă că dumneavoastră duceţi o viaţă cumpătată, o viaţă cu măsura cuvenită, şi aici mă refer la modul uşuratic în care vă risipiţi viaţa şi bunurile care v-au rămas de la onorabilul dumneavoastră tată, care, cum bine ştiţi, mi-a fost un bun şi foarte apropiat amic.
Dar, comportamentul dumneavoastră în viaţă nu ne dă garanţia că veţi folosi banii solicitaţi în scop constructiv şi că ei vor putea fi returnaţi în mod regulat la scadenţă.
Ba, dimpotrivă, sunteţi un om risipitor, nechibzuit! Vă dau un singur exemplu concludent prin care aţi demonstrat cât se poate de limpede modul uşuratic în care ştiţi să risipiţi, nu să vă gospodăriţi – i-a spus Matache Temelie clientului să. Mă refer aici la faptul că, în tot timpul discuţiei noastre de azi, când aţi avut şi câteva momente de agitaţie, de stare necontrolată, v-aţi aprins cu nervozitate nu ştiu câte ţigări pentru care aţi consumat aproape o cutie de chibrituri. Şi asta aţi făcut-o aici, lângă soba cu uşa deschisă, plină de jăraticul care vă stătea la dispoziţie cu toată generozitatea, putând astfel să economisiţi o cutie de chibrituri. Prin urmare, atitudinea comportamentală a dumneavoastră ne îndrituieşte să nu vă acordăm încrederea pentru împrumutul solicitat...».
Acest discurs formidabil, plin de înţelepciune, al domnului Matache Temelie a fost pentru mine, copilul de acum 85 de ani, o extraordinară lecţie de viaţă, o lecţie de neuitat!...”
Sursa: vol. «Amintiri din război - Amintiri din viaţă»/ Gheorghe Stancu, Editura Rotipo, Iaşi, 2018.

În imagine: Vedere generală a Râmnicului la 1900:
la stânga, în margine, biserica “Cuvioasa Paraschiva", 1857; la dreapta, în margine-mijloc, podul metalic peste râul Râmnic (Olăneşti), 1895-1896


______

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nicolae Nistor în #memoriavalceana

Nicolae Nistor , n. 24 martie 1958, Mihăeşti, Vâlcea : După anul 1989 a editat şi a colaborat cu săptămânalul “ 7 zile ” şi cu cotitdianul „...