Sorin Oane/ ,,Liberalismul vîlcean/ Istorii vechi și noi”

«...cînd a fost cerută de nevastă de Ion C. Brătianu, Pia avea circa 17 ani, iar Brătianu 37. Brătianu era considerat însă un bonjurist exaltat, un revoluţionar dintr-o familie care îşi ruinase averea pe fantasme idealiste. Mic de statură, foarte vioi, om de energie şi de acţiune, Brătianu era înainte de orice o mare voinţă. Dacă e adevărat ce se zice, cum că esenţele tari se află în flacoane mici, I.C. Brătianu confirma cu strălucire această zisă. Fiind foarte activ printre manifestanţii din exil, i s-a dat pseudonimul de „Firfiricu", care l-a urmărit multă vreme (...) Am putea spune că prin acest gest (căsătoria – n.n.) Ion C. Brătianu devenea primul liberal autentic al județului Vîlcea”...»

***

«... la mijlocul secolului al XlX-lea, judeţul Vîlcea era unul conservator, dominat copios de moşierii din familia Lahovari. Conservatorismul vîlcean era aproape egal cu familia Lahovari* (am publicat arborele genealogic al Familiei Lahovari la această legătură - n. V.S.). Primii membri marcanţi ai acestei familii au fost acum cei provenind din loan (lancu) Lahovari, cel care a obţinuse naturalizarea prin căsătoria cu vîlceanca Bica Socoteanu...

...numele celui mai ilustru reprezentant al ei (familiei Lahovari), Alexandru N. Lahovari, este purtat astăzi de cea mai prestigioasă şcoală vîlceană (în mod greşit se consideră că a fost ridicată cu banii acestuia!). În epoca modernă, Vîlcea a fost un fel de „fief electoral" al lahovăreştilor. Este drept, cu timpul membrii acestei familii se vor retrage la Bucureşti şi îşi vor lichida averile lor vîlcene. Odată cu vinderea moşiilor lor din judeţ, puterea lor politică se va diminua serios. Ultimul Lahovari care şi-a mai păstrat ceva moşii în judeţ a fost Grigore, frate cu Nicolae I. Lahovari. El şi-a păstrat moşile Slăviteşti şi Scundu, precum şi o vie în zona Drăgăşani.

Concluzia? Înfrîngerea paşoptismului, la care au contribuit din plin şi lahovăreştii vîlceni, a amînat momentul pătrunderii reale a liberalismului la Vîlcea. El va reveni însă în judeţ, dar nu pe cale revoluţionară, ci pe cale...matrimonială...»

***

«Un bonjurist aduce liberalismul într-un judeţ conservator

Liberalismul vîlcean începe practic de la o femeie delicată şi fragilă, Pia Pleşoianu, din 1858 soţie a lui Ion C. Brătianu, celebrul om de stat de mai tîrziu, cel care a pus bazele „dinastiei" Brătianu, dar şi ale liberalismului românesc. Pia (1841-1919) - deşi numele ei era de Caliopia, nimeni nu îi spunea, practic, aşa - era prima fiică a pitarului Luca Pleşoianu (1811- 1858) şi a Evgheniei Capeleanu (1823-1843), descendenţii unor familii boiereşti din Rîmnicu-Vîlcea.

In ciuda faptului că Pleşoienii aveau între membrii familiei lor pe colonelul Nicolae Pleşoianu - figură marcantă a revoluţiei din 1848 din Ţara Românească şi membru al guvernului provizoriu de la Islaz, îl aveau pe Dumitru Pleşoianu, participant şi el la aceeaşi mişcare, iar soţia lui Gheorghe Magheru, Ancuţa, era tot o Pleşoiancă, Luca Pleşoianu - viitorul socru al lui I. C. Brătianu - a rămas cunoscut doar prin reacţionarismul său. I se cunoaşte refuzul răspicat de a participa la acţiunile Gărzii Naţionale de la Rîmnicu-Vîlcea, motivat de faptul că „nu voia să se plimbe pe străzile oraşului cu slugile fraţilor săi". El era doar fiul marelui boier Barbu Pleşoianu, care a reconstruit biserica Sf. Nicolae (1814) de la moşia sa din Mihăeşti-Vîlcea.

Soţia lui Luca Pleşoianu aparţinea şi ea unei familii de vază din Rîmnicu-Vîlcea, Evghenia fiind fiica serdarului Gheorghe Capeleanu (patronimul provenind de la dealul Capela din Rîmnicu-Vîlcea). Evghenia avea 16 ani cînd s-a căsătorit; a murit la naşterea celei de-a doua fete, Pia. Pia a fost crescută de bunică, Stăncuţa Capeleanu. De subliniat este şi legătura de rudenie, prin familia Capeleanu, dintre Pia Brătianu şi un alt fruntaş al vieţii politice şi intelectuale din perioada de care ne ocupăm - liberalul Constantin G. Disescu, ei fiind veri de gradul doi.

Cînd a fost cerută de nevastă de Ion C. Brătianu, Pia avea circa 17 ani, iar Brătianu 37. Brătianu era considerat însă un bonjurist exaltat, un revoluţionar dintr-o familie care îşi ruinase averea pe fantasme idealiste. Mic de statură, foarte vioi, om de energie şi de acţiune, Brătianu era înainte de orice o mare voinţă. Dacă e adevărat ce se zice, cum că esenţele tari se află în flacoane mici, I.C. Brătianu confirma cu strălucire această zisă. Fiind foarte activ printre manifestanţii din exil, i s-a dat pseudonimul de „Firfiricu", care l-a urmărit multă vreme. Republican convins la acea dată, participase la un complot împotriva împăratului Napoleon al lll-lea şi fusese condamnat. În 1856, se reîntoarce însă la Bucureşti şi, unionist înfocat, este unul dintre artizanii Unirii din 1859. Devine liderul radicalilor liberali, denumiţi „roşii". Este apropiat mai ales de C.A. Rosetti, jurnalist de forţă, care conduce ziarul Românul. Inspirat de Occident, Ion C. Brătianu dă o luptă tenace pentru reforme. Îşi arată din ce în ce mai clar atitudinea pragmatică şi realistă faţă de problemele politice. Este ales deputat în Divanul ad-hoc şi în Adunarea electivă.

Tot pe atunci, Ion Brătianu se decide să se însoare cu Pia Pleşoianu. Firfiricu a cerut-o tatălui ei, iar ea a acceptat destul de repede să se mărite cu el. Ion C. Brătianu i-ar fi spus însă logodnicei lui: Ne căsătorim dacă accepţi că eu voi fi dedicat în primul rînd ţării şi, după aceea, familiei. Nu ştim dacă aceste vorbe au fost adevărate, ele s-au potrivit însă foarte bine evenimentelor care au urmat.

În 1858, însă, Luca Pleşoianu moare, iar cei doi epitropi, numiţi de tată prin testament pentru a-i purta de grijă Piei, boierii Ghiţă Golescu (1814-1885) şi Nicolae Vlădescu, s-au împotrivit, iniţial, căsătoriei ei cu Brătianu: Cum îndrăzneşte acel vagabond revoluţionar, care şi-a mîncat averea lui părintească cu revoluţiile, să ceară de soţie pe Caliope a noastră? Ghiţă Golescu era un mare boier şi va deveni, ulterior, primul prefect al judeţului Vîlcea (1859-1860), şi apoi iarăşi prefect, între 1862-1866. Dar maica Maximilia (sau Maximila), sora mai mare a viitorului mire, pe numele ei real Maria, care era prietenă cu Stăncuţa Capeleanu, a ştiut să acţioneze în favoarea tinerilor. Căsătoria s-a oficiat la 6 iulie 1858, la biserica din Schitul Ostrov, de lîngă Călimăneşti, unde stareţă era maica Maximilia. Au fost cununaţi de Theodor Brătianu, fratele mai mare al mirelui...»

***

«Moşia Florica, februarie 1866. Ion Brătianu a adus la moşie un notar. Stau toţi în jurul unei mese - Dumitru Brătianu, C.A. Rosetti, Eugeniu Carada, Anica şi Pia Pleşoianu. Ion este în doliu, după maica Maximilia. Este prezent şi un negustor. Notarul citeşte cu voce tare actul pe care tocmai l-a întocmit. Brătianu vinde moşia de zestre a soţiei sale, Pleşoi, pe bani puţini, dar suficienţi pentru a pleca în Germania, spre a-l aduce în ţară pe Carol de Hohenzollern. Asta dorea „monstruoasa coaliţie", sau mai precis „luminoasa coaliţie". De ce aşa? Constituirea „monstruoasei coaliţii" liberalo-conservatoare a fost rezultatul disperării de a găsi soluţia salutară care să facă posibilă însăşi constituirea durabilă şi convieţuirea noastră, ca naţie şi stat. „Monstruoasa coaliţie" a fost cu totul altceva decît o efemeridă distructivă, care a dus la abdicarea lui Alexandru loan Cuza. A fost o iniţiativă întemeietoare de ţară, de stat unitar, recunoscut şi respectat. Liberalii şi conservatorii s-au unit pentru înlăturarea domnitorului Cuza, căzut în patima despotismului. Coaliţia n-a fost, de fapt, monstruoasă, ci luminoasă. Oamenii politici ai vremii, de fapt, oameni de stat, şi-au asumat frontal realitatea că neamul nu era guvernabil fără un reper non-partizan, deci străin de carnagiul intern şi că nu ne puteam constitui ca stat fără să avem stabilitate, deci continuitate dinastică. Venirea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost momentul de graţie al istoriei naţionale. Or, la treaba asta au participat Ion C. Brătianu şi vîlceanca Pia Pleşoianu. Cu banii de pe moşia ei de zestre s-a clădit liberalismul vîlcean şi România modernă...» (fragmente)

Un domeniu complet

Domeniul Florica – format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un… observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de potgoriile de la Ştefăneşti – este opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care – fiind pasionaţi constructori, în special ultimul – au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră.

Prima casă de la Florica a fost construită de Ion C. Brătianu, pe partea de moşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său. Iniţial, Brătianu optase pentru moşia Tigveni, unde îşi petrecuse copilăria, dar – la cererea fratelui său mai mare, Teodor (1812-1884) – a primit al treilea lot de moşii, ce cuprindea Florica, Mălureni, Galeşul-Brătieni, Lereşti şi Sâmbureşti. Casa de la Tigveni – „mare şi frumoasă, cu pridvor, ziduri groase şi un subteran răspunzând din iatac în pădurea seculară”, după cum scria Sabina Cantacuzino – se păstrează şi astăzi. Mai multe, la această legătură

***

Sursa: Sorin Oane/ «Liberalismul vîlcean/ Istorii vechi și noi», Râmnicu-Vîlcea, 2013.

Excelenta lucrare a prof. dr. Sorin Oane poate fi împrumutată de la sediul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea sau poate fi studiată tematic la Sala noastră de lectură.

Capturile de ecran dincolaj și anexe - paginile 26-39 ale lucrării, complete, așa cum le-a redactatautorul: «Calea revoluționară (sau despre pericolul „improvizației” liberale) și «Calea matrimonială (sau liberalismul de la om la om») + coperta volumului.

__________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #AlexandruIoanCuza #lovituradestat #LovituriDeStat #ziare #ziar #gazeta #gazetarie #Guvern #reforme #partide #dictatura #propaganda #PNL #USR #PSD #AUR