«...deţinătorul celei mai înalte demnităţi în biserică în perioada 1708-1716 s-a implicat şi în politica vremii. Considerat cel mai mare tipograf al culturii române vechi, alături de Coresi, mitropolitul Antim Ivireanul a fost un demnitar influent în epoca sa. A păstorit turma credincioşilor în momente tulburi, când echilibrul de putere în sud-estul european începea să se clatine.
Din Georgia la Bucureşti, via Constantinopol
Datorită implicării sale în jocurile politice ale vremii, despre a doua parte a vieţii sale şi despre moarte se ştiu mai multe amănunte. În privinţa copilăriei şi a primei tinereţi există încă multe necunoscute. Se ştie că s-a născut în Georgia (Iviria), însă anul exact nu se cunoaşte. Numele său dinaintea călugăriei a fost Andrei. În împrejurări neclare, a fost luat rob de turci. A trăit mai mulţi ani la Constantinopol. În acea perioadă, a învăţat mai multe limbi străine, precum greaca, araba, slava veche. Tot atunci, s-a iniţiat în arta tiparului, caligrafiei, desenului, broderiei. De asemenea, nu s-au stabilit nici împrejurările şi data exactă a sosirii sale în Ţara Românească. Biografii Sfântului Antim plasează evenimentul între 1688, anul urcării pe tron a lui Constantin Brâncoveanu, şi 1691, anul apariţiei primei tipărituri semnate de Antim. La venirea în Ţara Românească era mirean, dar s-a călugărit după puţină vreme. A condus tipografia Mitropoliei, apoi a fost numit egumen al Mănăstirii Snagov. În 1705 a fost înscăunat episcop al Râmnicului, iar peste trei ani i-a fost încredinţat scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti.
Mitropolit în vremuri tulburi
Antim Ivireanul a asistat la sfârşitul domniilor pământene în Ţara Românească şi la aducerea pe tron a primului domn fanariot. Ultimii doi ani din viaţa mitropolitului au fost plini de evenimente, ale căror cauze erau ceva mai îndepărtate. Înfrângerea oştilor sultanului sub zidurile Vienei, la 1683, este socotită în istorie drept începutul declinului Imperiului Otoman. Învingători în război, habsburgii austrieci au ocupat o parte din fostele posesiuni ale turcilor din Europa centrală şi din Balcani. Simultan, în Răsărit se ridica o nouă putere: Rusia lui Petru cel Mare aspira şi ea la o parte cât mai mare din „moştenirea" otomană. Tot veacul al XVIII-lea s-au războit turcii, austriecii şi ruşii. De cele mai multe ori - pe teritoriul Ţărilor Române, devenite astfel teatru de război. Domnitorii şi elitele politice din Moldova şi Ţara Românească nu aveau cum rămâne în afara disputelor dintre imperiile vecine. Mitropolitul Antim era potrivnic turcilor. La fel şi boierii Cantacuzini, verii domnitorului Constantin Brâncoveanu, convinşi că salvarea va veni de la Rusia, putere creştină şi ortodoxă. În Moldova vecină, tânărul Dimitrie Cantemir a îmbrăţişat cu totul cauza lui Petru cel Mare. Vodă Brâncoveanu a tergiversat opţiunea pentru o tabără sau alta. În timpul războiului ruso-turc din 1711, oastea domnului muntean, cantonată la Urlaţi-Prahova, a stat neutră, aşteptând ca balanţa să se încline spre unul sau altul dintre combatanţi. Fără ştirea domnului, spătarul Toma Cantacuzino, cu o parte a oastei muntene, a trecut într-o noapte prin munţii Vrancei, în Moldova, alăturându-se ruşilor. La Stănileşti, pe Prut, otomanii au biruit armatele ruseşti, moldoveneşti şi muntene. Dimitrie Cantemir s-a refugiat în Rusia, la curtea ţarului, unde avea să rămână până la capătul vieţii. Vremuri prea bune nu păreau a se anunţa nici pentru Brâncoveanu. Supărat pe defecţiunea lui Toma Cantacuzino, domnul s-a întors împotriva mitropolitului Antim, explică Gabriel Ştrempel. „Cunoscându-l pe Antim Ivireanul ca pe principalul părtaş la complotul lui Toma Cantacuzino şi temându-se de consecinţele nefaste ce puteau urma din partea turcilor în urma acestui act, Brâncoveanu şi-a propus să-l înlăture pe Antim din scaunul mitropolitan" (Antim Ivireanu, „Opere", Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, Bucureşti, 1972). Antim şi moartea lui Brâncoveanu Până la urmă, disputa s-a stins, iar Antim şi-a păstrat scaunul. Dar bunele relaţii dintre domn şi mitropolit nu s-au mai refăcut niciodată. În august 1714, domnitorul Constantin Brâncoveanu, cei patru fii şi clucerul Ianache Văcărescu au fost ucişi la Constantinopol. În opinia lui Nicolae Iorga, Antim Ivireanul n-a regretat tragedia. „Pe când Patriarhul Hrisant se străduia să scape viaţa lui Brâncoveanu şi a neamului lui, Antim nu făcu nicio încercare pentru aceasta, dovedind, astfel, că avea mai multe însuşiri decât inimă, şi că era mai bun meşter şi luptător politic decât arhiereu şi episcop creştin" („Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor", Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, vol. II, Editura Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Bucureşti, 1930). Iorga merge chiar mai departe, în opinia-i mai puţin favorabilă mitropolitului. Citând cronica lui Radu Popescu, istoricul susţine că mitropolitul ar fi fost chiar parte în complotul sfârşit cu mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. În locul lui Brâncoveanului pe tronul Ţării Româneşti a fost înscăunat Ştefan Cantacuzino. Apropiat al familiei noului domn, Antim părea să fi scăpat de griji. Însă domnia Cantacuzinului a fost scurtă. După un an, acesta a împărtăşit soarta lui Vodă Brâncoveanu: a fost ridicat din Bucureşti, trimis la Stambul şi omorât de turci. Plictisit de frecventele trădări ale domnilor munteni, la începutul lui 1716, sultanul a oferit tronul grecului Nicolae Mavrocordat.
Moartea tragică
Noul domn l-a menţinut în scaun pe mitropolitul Antim Ivireanul. Însă acesta avea propria sa agendă politică, care avea să-l aducă în conflict cu domnul fanariot. Disputa cu Mavrocordat avea să-i fie fatală Ivireanului. În vara lui 1716 începea un nou război, între turci şi austrieci. Nicolae Iorga susţine că prelatul ar fi încercat să-l inducă în eroare pe domnitor, anunţându-l că trupele austriece sunt pe cale să ocupe Bucureştiul. Aceasta numai ca să-l vadă plecat peste Dunăre, în împărăţia turcească. Alţi istorici susţin însă că nici mitropolitul nu avea informaţii exacte, şi deci nu l-ar fi minţit pe Vodă cu bună ştiinţă. Fapt este că domnul l-a crezut, şi s-a refugiat la Giurgiu, raia turcească. Cât timp Mavrocordat lipsea din Bucureşti, Antim a încercat să-l ungă domn pe marele vornic Pătraşcu Brezoianu. Numai că Mavrocordat s-a întors, sprijinit de trupe turceşti şi tătare, decis să încheie socotelile cu mitropolitul. Măcelărit de paznicii turci Antim Ivireanul a fost arestat de autoritatea laică, iar Ieremia al III-lea, patriarhul de la Constantinopol, l-a caterisit. Era învinuit de răzmeriţă, că ar fi complotat împotriva „puternicei împărăţii" a Sultanului. Dar şi de practicarea magiei. Pedeapsa stabilită de Patriarh era surghiunul pe viaţă la Mănăstirea Sf. Ecaterina, de pe Muntele Sinai. Ivireanul a fost asasinat de soldaţii turci, care-l escortau către locul exilului. Trupul i-a fost aruncat într-un afluent al Mariţei. "Pe când Patriarhul Hrisant se străduia să scape viaţa lui Brâncoveanu, Antim nu făcu nicio încercare pentru aceasta." (Nicolae Iorga)...»
Sursa: «Sfântul Antim Ivireanul şi comploturile politice» – integral la https://adevarul.ro/news/societate/sfantul-antim-ivireanul-comploturile-politice-1_50aecc797c42d5a663a0959b/index.html
Captura din colaj este din videoclipul de la https://www.trinitas.tv/sfantul-ierarh-martir-antim-ivireanul-mitropolitul-tarii-romanesti-27-septembrie/
_______________
*toți episcopii Râmnicului sunt prezentați pe scurt la https://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1519-episcopii-r%C3%A2mnicului.html
______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #AntimIvireanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu