Faceți căutări pe acest blog

13 dec. 2024

,,Însemnări pe cărţi vechi tipărite la Episcopia Rîmnicu Vîlcea”

Emoționante consemnări de mână pe cărți tipărite la Episcopia Râmnicului: să să ştie că la leatu 1807, la aprilie 28, au venit muscalii... să să ştie când s-au dus muscalii, la luna august 29, la leat 1812

...la leat 1798, au fost război mare (...) iarna au nins de la noiembrie 27 pănă la martie 25 şi atunci s-au luat toată zăpada; şi am ernat zile 120 în cap
...anul 1813. Atuncea au fost iarnă foarte ra şi ger foarte tare şi au nins de la noembre 24 şi au stătut pănă la fivruar 24 şi la martie 30 au nins altă zăpadă
...să să ştie că la leatu 1841 au fost secetă pă vară, încât s-au făcut lipsă de bucate foarte, iar viile au făcut rod prea mult, încât s-au făcut vin ca apa, ajungând cumpărarea (...) câte o sută de lei butia
...1839 aprilie 5. Miercurea cea mare, pe la orale 3 după amiază, a dat o piatră cu vînt, care sta ca zăpada albă, distrugînd mai toţi mugurii arborilor şi păşunile. Am scris pentru ţinere de minte

&&&

«...în anul 1793 decembrie 8, dascălul Radul Duma (informaţie preţioasă pentru învățămîntul craiovean) vinde părintelui Grigorie arhimandritul, cu 10 taleri, un „lecţicon" latinesc, tipărit în anul 1567). Nu ştim prin ce mîini va fi trecut numitul „lecţicon" (ce servise odinioară dascălului Duma pentru deprinderea limbii strămoşeşti) pînă în anul 1854, cînd apare pe prima filă ,,ex-libris“-ul bibliotecii unui cărturar oltean: Gh. Otetelişanu.
O altă însemnare, din care cunoaştem nu numai preţul cărţii, ci şi numele unui nou dascăl, stabilit pe lîngă Episcopia Rm. Vîlcea, este aceea făcută pe o psaltire la data de 29 octombrie 1785. Setea de învăţătură a înaintaşilor noştri emoţionează. Stan Popirlan din satul Birza, judeţul Dolj şi soţia sa Stana dorind să vadă pe fiul lor, anume Soare, om „foarte învăţat şi procopsit, din avere sau din neavere, ca neşte oameni eu multe necazuri lumeşti”, cumpără cu 3 taleri şi 30 galbeni o psaltire) de la popa Radu, „pentru învăţătura şi folosul fiului"... „Trăind şi învă¬ţând şi câştigând darul preoţiei", acesta își va aminti de părinţi, după moartea lor, şi-i va pomeni; „al doilea, mai cu fierbinte dragoste va po¬meni şi pre cel prea mult şi semirt (smerit?) dascălul său ce l-au învăţat, care numele i-au fost Eftimie de la sfînta Episcopie a Rîmnicului, fecior răposatului, lui Petco logofăt. Mai tîrziu, Soare Popîrlan din satul Bîrza, ajuns diacon, dăruieşte satului Ţugureşti, judeţul Dolj, „ca să fie de slujba bisericii", psaltirea cumpărată de părinţii săi.

În afară de oamenii simpli (cu cine ştie cîtă trudă!), de „toată obştea lăcuitorilor" cîte unui sat, de feţele bisericeşti, proprietarii unor moşii şi meşteşugarii vremii, mai cumpără cazanii, psaltiri, evanghelii şi mineie, dăruindu-le bisericilor ctitorite de ei ca să le fie de trebuinţă şi pentru a lor „eternă pomenire", a părinţilor, a fiilor şi a tot neamul lor, paharnicul Nicolae Fundăţeanu, medelnicerul Constantin Almăjanu, căpitanul Dragomir Bucşănescul, căpitanul „dă oştire rumănească" Haralambie Fundăţeanu, Ciucă, vătaful plaiului Horezu, făcut apoi „polcovnic al judeţului Vâlcii"), precum şi alţi dregători şi slujbaşi, neuitînd să iscălească „pentru ţinere de minte" şi să treacă sub iscălitura proprie pomelnicul viilor, pomelnicul morţilor, iar unii dintre ei să arunce grele blesteme:

„Cine s-ar ispiti a o înstrăina la altă biserică, acela să dea seama făr de îndreptare la înfricoşata zi a judecăţii"...

Şi cine ar îndrăzni a o fura (...). pe acela să-l bată şi să nu-i mai ajute, ori de ce să va ruga lui Dumnezeu"...

„Iar cine să vă ispiti a o înstrina de la această sfântă biserică sa fie supt blestemul lui Dumnezău de soborul celor 318 sfinţi părinţi de la (...) Nicheia").

În ciuda blestemelor, cărţile au circulat, totuşi, de la o biserică la alta, dintr-o mînă într-alta şi au ajuns în biblioteca Arhivelor Statului Craiova, împlinindu-li-se astfel destinul, ca şi al oamenilor. Cităm un molitfelnic tipărit la Braşov în anul 1811, dăruit bisericii satului Larga din judeţul Bacău, ajuns la parohia Guşoeni-Vîlcea, apoi la Arhivele Statului.

Nu uită să-şi iscălească numele pe cărţi nici cei care „le-au prelegat“ (cu cheltuiala lor), le-au citit (şi cine va citi însemnarea lor, îi va pomeni şi va zice „Dumnezău să-i ierte păcatele" sau, „spre a nu fi expuse vremurilor rele, adică ploilor", din cauza părăsirii unor biserici, le vor adăposti în iconostase.

În sfîrşit, însemnările privitoare la istoria cărţii respective (cine a cumpărat-o şi a dăruit-o, preţul ei) sînt legate de prezența armatelor străine pe teritoriul patriei noastre:

„Acest minei de lună, ce să chiamă luna lui februarie, s-au cumpărat de dumnealui jupîn Dinu Lupu, în bani gata taleri 16, în zilele muscalilor".

„S-au cumpărat acest mineiu în zilele muscalilor, cînd era ei în ţară pe toate satele”.

Alteori, evenimente cunoscute din istorie - războaie, înscăunări de domni, trupe străine, lupta de clasă (text publicat în perioada în care propaganda PCR încerca să legitimeze partidul inclusiv prin ,,lupta de clasă” anterioară apariției sale – n. V.S. ) - sînt menţionate direct, fără vreo referire la provenienţa şi soarta cărţii. În schimb, se leagă frecvent de fenomenele naturii, contemporane: ierni grele, secetă, cutremure etc.:

„Scris-am eu care mai jos mă voi iscăli, precum să se ştie că la anul 1794, toamna, au nins de Ia Sfeti Andrei, noembrie în 30, zăpadă foarte năpraznică; şi au căzut tot feliul de dobitoace la fân şi au mâncat pînă la martie 25 tot pi zăpadă (...). Şi să să ştie când acea zăpadă mare era, atunci şi oaste multă erea la Cioroi si noi le purtam toată grija. Şi s-au rădicat pă la săptămâna brănzii şi au trecut pă la noi 7 zile şi 7 nopţi pană s-au sfârşit"... (foarte probabil, referirea este Războiului ruso-turc din 1828-1829; Cioroi este un sat al comunei Cioroiești/ Dolj, unde au staționat trupe rusești/ ,,muscălești” sub comanda generalului Geismar; în cele din urmă, acestea au fost izgonite de contraofensiva turcească organizată de pașa Ciapanoglu – n. V.S.)

„Să să ştie că în anu la leat 1798, au fost război mare asupra Di-iului (Vidinului = n. V.S.) şi iarna au nins de la noiembrie 27 şi au mâncat oile toată întoriţe (sic!) pănă la martie 25 şi atunci s-au luat toată zăpada; şi am ernat zile 120 în cap (...). Şi am însămnat să să ştie, 1799 martie 28".

„La leat 1800, luna dichemvrie. au venit muscalii în Bucureşti, iar Ia leatu 1807, în luna lui aprilie 6, au venit un ghinărar (general – n. V.S.) în Craiova (...), fiind domn Constantin Ipsilanti la Ţara Moldovei şi la a noastră"...

„Să să ştie că la leatu 1807, la aprilie 28, au venit muscalii la Craiova, cu marele comandări Isaiia, ghinărariul“...

„Să să ştie când s-au dus muscalii, la luna august 29, la leat 1812".

„Să să ştie când au venit loan Gheorghe Caragea voievod în scaun, la noiembrie 21, anul 1812. S-au făcut pace şi s-au aşezat tara la martie 20, anul 1813. Atuncea au fost iarnă foarte ra şi ger foarte tare şi au nins de la noembre 24 şi au stătut pănă la fivruar 24; şi la martie 30 au nins altă zăpadă"...

Tot pe timpul prezenţei străine în patria noastră, s-a cutremurat pămîntul într-o duminică, înaintea prînzului, „care nu s-au mai pomenit", fenomenul repetîndu-se a doua zi şi a treia zi.

Mai sînt însemnate data „cănd s-au aşăzat Gheorghe Bibescu voivod în scaunul domniei sale" („s-au încoronat la leatu 1843, la luna lui fevruarie 3“), conflictele dintre clăcaşi şi arendaşi, abuzurile ultimilor sau ale slujbaşilor stăpînirii, multele neorînduieli de prin sate, obţinerea independenţei naţionale („La 1877, ţara noastră Rumânia, prin rezbel şi-au luat independenţa, adecă au scăpat de jugu Turciei, 1878 februarie 20") şi răscoala din anul 1907, cînd ţăranilor le-a fost dat să scrie, cu propriul lor singe, unn din cele mai mişcătoare pagini din cartea tradiţiilor revoluţionare ale poporului român).

Fenomenele naturii impresionează şi prin ele însăle, fără vreo altă legătură, simţirea oamenilor:

„Şi la ruptul Jiului au pus zepor. 1813 februarie 24"...

,,Să să ştie că la leatu 1841 au fost secetă pă vară, încât s-au făcut lipsă de bucate foarte, iar viile au făcut rod prea mult, încât s-au făcut vin ca apa, ajungând cumpărarea (...) câte o sută de lei butia"...
„1839 aprilie 5. Miercurea cea mare, pe la orale 3 după amiază, a dat o piatră cu vînt, care sta ca zăpada albă, distrugînd mai toţi mugurii arborilor şi păşunile. Am scris pentru ţinere de minte"...

„În 1902, în 9 aprilie, marţi seara, săptămâna patimilor Domnului, la ora 8 seara, luna a răsărit roşie şi încet, încet a pierit toată. În urmă s-a întregit. Marţi la 7, după Paşti (...), începe o ninsoare cu vifor ca la Bobotează. Şi am scris spre ţinere de minte. Voi scrie la toamnă să vedem ce an e, roditor sau nu“...

„Astăzi luni 21 martie, anul 1904, pe la ora 12 şi un sfert s-a cutremurat pământul foarte tare si la 12 si jumătate iarăşi s-a cutre- murat'‘ ").

Trecem peste datele demografice care le cuprind, peste informaţiile privind ctitorirea unor lăcaşuri de cult, cu slujitorii lor şi sănătatea acestora, de asemenea, trecem peste preceptele morale, cugetările naive, fragmentele de rugăciuni, închinările către boieri şi dregători şi ne oprim la însemnările aflate pe cărţile vechi ce au rolul (putem spune) de instituţie. Foile de gardă îndeosebi, dosul coperţilor şi spaţiile libere mai întinse devin nu numai un registru al conceptelor pentru zapise, jalbe, adrese şi scrisori oficiale, ci şi mijlocul prin care se transmit poruncile stăpînirii, cum sînt cele către zapcii plăşilor Dumbrava de Sus şi Jiul de Sus, in legătură cu strîngerea banilor dajdiei sau a Câimăcăniei Ţării Româneşti, relativă la cumpărarea slujbei oieritului pe anul 1792.

Ca încheiere, o însemnare mai nouă, a unui părinte cu inimă stinsă de durere, făcută in anul 1936 septembrie 23, pe un octoih vechi, tipărit la Rm. Vîlcea : „Astăzi data de mai sus 23 septembrie, au încetat din viaţă cel mai iubit al meu fiu Fane, în sanatoriul Geoagiu, care au fost internat încă de la 7 septembrie 1935 şi părăsit de toţi fraţii lui fără nici o pică de ajutor de la nimeni, afară de la cei din localitate, pînă la 25 septembrie, în ziua de vineri, cînd au fost inmormîntat. Spre amintire, am scris eu aici, tatăl său” .
(selecție)

Sursa: Alexandru Bălintescu/ «Însemnări pe cărţi vechi tipărite la Episcopia Rîmnicu Vîlcea», în Buridava - Studii şi Materiale, II, anul 1976/ Editura: Muzeul Judeţean Vîlcea/ studiu preluat din ProEuropeana/ Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale - https://biblioteca-digitala.ro/

Imaginile ilustrative din colaj au sursele (și informații suplimentare) în descrierile de la această legătură.


.__________

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Constantin Poenaru/ Politică și cultură în ziarul liberal «Viitorul Vâlcei» (1920-1938)

  Viitorul Vâlcei  este unul dintre cele mai longevive ziare româneşti, apărând în aproape toată perioada interbelică. Scos de liberalul I. ...