Faceți căutări pe acest blog

12 aug. 2024

Enciclopedia Vâlcii/ ,,O carte mai mult decât necesară”/ recenzie de general de brigadă (ret.) Grigore Buciu/ rev. ,,ROMÂNIA EROICĂ”

<<Istoria şi cultura ies câteodată la lumina zilei prin Fântâna lui Manole. Este, desigur, o metaforă legată de numele legendarului constructor al mănăstirii de zid din Ţara Românească. Dar este şi o altfel de realitate. Prin Editura „Fântâna lui Manole” a văzut lumina tiparului, pe parcursul a câtorva ani, Enciclopedia Judeţului Vâlcea, o lucrare monumentală ca prezentare grafică, volum şi muncă investită.

A apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea – ca rod al gândirii, documentării şi elaborării Forumului Cultural al Râmnicului. Această structură multiculturală organizată după criterii cărturăreşti, după cum sugerează titlul său – „al Râmnicului”, strânge în rândurile sale intelectualitatea de elită activă din judeţ, dar şi personalităţile din întreaga ţară şi de peste hotare ce-şi au obârşia în satele şi oraşele judeţului Vâlcea. Ca urmare a efortului intelectual conjugat, Forumul duce la îndeplinire o multitudine de proiecte din varii domenii, acţiuni, scrieri şi ceremonii etc. menite să păstreze la nivel înalt spiritualitatea acestui ţinut, ca o prelungire firească a istoriei vechiului centru cultural şi spiritual, de unitate, românitate şi credinţă, pe care Râmnicul l-a jucat din Evul Mediu încoace.

În argumentul său la volumul al III-lea al Enciclopediei – „Aşezările rurale”, economistul Constantin Rădulescu, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, apreciază că „este cea mai mare şi mai complexă lucrare editorială, elaborată şi publicată în judeţ”, ca urmare a avansării unui proiect în 2007, menit a marca cum se cuvine împlinirea, în 2022, a 630 de ani de atestare documentară a Râmnicului Vâlcea. S-a vrut o încununare fastuoasă, de mare greutate ştiinţifică, a tuturor încercărilor monografice, de toate tipurile care au fost publicate şi au un caracter generalizator, începând cu „Tabula Valachiae Cis-Alutanae”, din 1723, a austriacului Friedrich Schwartz, o hartă documentată în stil nemţesc, ce se constituie şi face parte dintr-o veritabilă descriere a Olteniei, ocupată de austrieci. Documentul cartografic este o evidenţă completă a aşezărilor omeneşti – târguri şi sate, făcută din raţiuni economice de către puterea ocupantă, ce se vedea înstăpânită aici pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, Oltenia sub austrieci trebuia stoarsă de toate resursele pe care le putea da, în mod metodic şi sistematic, pentru o Vienă orgolioasă, luxoasă şi plină de ambiţii europene.

Pe atunci, judeţul Vâlcea era menţionat cu 128 de localităţi, dintre care 125 erau aşezări rurale. Se vede clar caracterul rural general al judeţului, care nu este altceva decât un eşantion reprezentativ pentru întreaga Românie de atunci. Astăzi, situaţia aparent nu s-a modificat prea mult, deşi ponderea economică s-a schimbat fundamental, enciclopedia de faţă inventariind 78 de comune. Acest număr nu înseamnă dispariţia unor localităţi săteşti, ci evoluţia spre urbanism a unora dintre ele şi comasarea satelor şi cătunelor în comune, unităţi administrative mai mari, rezultate în urma reformelor administrative ce au avut loc de-a lungul timpului.

Enciclopedia este structurată pe trei volume: „Prezentare generală”, „Localităţi urbane” şi „Aşezări rurale”.

La baza acestui uriaş demers de documentare, verificare şi descriere a stat efortul mobilizator şi organizatoric al preşedintelui Forumului Cultural al Râmnicului, neobositul şi eminentul om de cultură Ion Soare. Unii dintre autori avansează ideea că lucrarea va intra în conştiinţa publică drept „Enciclopedia lui Soare”.

Este cea mai generoasă apreciere pe care un coordonator şi îngrijitor de ediţie o poate avea, în urma unei lucrări ce s-a finalizat cu succes şi a văzut lumina soarelui.

Cum este şi firesc, în cazul unei lucrări ştiinţifice de acest fel, la baza elaborării acestui proiect a stat o uriaşă documentare – lucrări publicate anterior, arhivă, lucru în teren aproape în fiecare localitate – ceea ce a făcut ca fiecare să fie scanată, cu mijloace unitare şi pertinente de la primul ciob de oală, ce-i atestă existenţa în scurgerea timpului, până la zi. O evoluţie prin istorie a comunităţilor omeneşti care au fost prezente în codreriile Vâlcii, pe tot parcursul existenţei umane în acest spaţiu. Atestarea documentară este doar o dovadă la un moment dat, dar mai niciodată nu înseamnă şi piatra de început a temeliei. Nici măcar la biserici şi aşezări monahale, deoarece mai înaintea lui acolo a fost un loc de rugăciune, o troiţă ce ţinea locul lăcaşului de cult timpuriu, ori o bisericuţă de lemn.

Ion Soare, în Introducere, îl citează în acest sens pe Eugen Petrescu, unul din redactorii respectabili ai Enciclopediei, cu lucrarea sa „Vâlcea - ţara lupilor getici sau ţinutul vâlcilor” – cu subtitlul „Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene” (2007). „Vâlcea este ţinutul cu cea mai mare încărcătură istorică din tot spaţiul românesc, locul unde omul a parcurs, fără întrerupere, toate etapele istoriei, de la începuturile umanităţii (...) până în prezent.

Acesta este un mare adevăr, atestat arheologic, documentat în timp prin scrierile monografice generale şi locale, prin monografiile ecleziastice şi studiile pe domenii – artă, cultură, tradiţii, port, muzică etc. ce stau toate la un loc, drept sursă bibliografică pentru fiecare localitate descrisă.

În concluzie, beneficiem de o importantă sursă de informare-documentare în legătură cu un ţinut atât de bogat în mănăstiri emblematice şi biserici, în case fortificate devenite simbol naţional, în localităţi ce mai păstrează autenticitatea de altădată ce se opune tăvălugului globalist. Un judeţ ce a jucat un rol fundamental în menţinerea unităţii de spirit şi credinţă româneşti în Ardealul cel hăituit timp de o mie de ani, pentru credinţa şi identitatea sa, prin cărţile trecute munţii în desagii călătorilor.

Apariţia acestei lucrări de excepţie se înscrie în mişcarea monografică generală, de care începem să ne dăm seama că există şi e prolifică, acum când atâtea forţe şi interese încearcă să ne şteargă din minte istoria, identitatea naţională, mândria şi demnitatea, în numele unui europenism generalizator şi desuet, într-o Europă a naţiunilor. Peste tot în judeţe apar monografii, într-o încercare a contemporanilor noştri de a se opune nivelării, uitării autenticului care ne face diferiţi.

Cât timp în mănăstiri călugării se roagă pentru noi, pentru ţară, conducători şi armată, cât timp oamenii ce se simt în stare relevă prin scrieri şi confirmă prin acţiuni istoria identitară, mai există speranţă că neamul acesta nu va pieri. Va rezista şi va vorbi româneşte, va avea obiceiuri, dansuri şi veşminte specifice, aşa cum, în America Centrală, mayaşii continuă să existe, aşa cum au moştenit, într-o civilizaţie spaniolă catolică.

general de brigadă (ret.) Grigore Buciu

Revista România Eroică a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” • Anul XXVII • Nr. 1 (70) - 2024 integral în PDF.

Întreaga colecție a publicației – la această legătură 

Pagina oficială a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”  

Foto din colaj 2 una câte una și cu descrieri - la această legătură.

&&&
Enciclopedia Județului Vâlcea - vol. I, II, III - integral în pdf, la această legătură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oamenii de pe teritoriul actualului judeţ Vâlcea în epoca marilor migraţii

La începutul Evului Mediu românesc ţinutul de la poalele munţilor Carpaţi, străbătut de bătrânul Olt, era locuit de „urmaşii Romei”, expresi...