Recunostinta urmașilor
Evenimentele petrecute la 1821 au avut o mare rezonanţă în devenirea istorică a acestor locuri. Studiind documentele arhivistice se constată o creştere a numărului celor care purtau numele lui Tudor sau altele înrudite cu acesta: Tudor, Tudorin, Doru, Teodor, Dora etc. Acest fapt este o expresie a preţuirii de care s-a bucurat acţiunea lui Tudor printre cei pentru care s-a ridicat şi şi-a pierdut viaţa. Pe dealul Drăgăşanilor se construiseră multe troiţe şi cruci închinate unor panduri care aveau legătură cu locurile de aici. O cruce mare, frumoasă fusese ridicată şi la Călina-Zăvideni, în amintirea pandurilor care au luptat aici la 26 mai 1821. În prezent se află în curtea bisericii Sfântul Ilie din oraş.
La Vultureşti, pe locul unde au fost împărtăşiţi pandurii înainte de trecerea Oltului spre câmpul de luptă, în 1822 s-a construit biserica din localitate şi, poate nu întâmplător, este cea mai mare din zonă.
Pe locul unde au stat pandurii la Slatina, între 4- 10 martie 1821, s-a construit o biserică. De fapt, nu este biserica însemnul legăturii omului cu Creatorul său şi dovada vie a supunerii şi credinţei sale în mântuirea sufletului? În anul 1822 s-au construit multe biserici în diferite localităţi. Ioan Solomon, scăpat cu viaţă din lupta de la Zăvideni, caută mai târziu o moşie pe aici dorind să se stabilească în zonă. O găseşte la Drăgoeşti, în apropiere de Vultureşti şi aici ridică o biserică unde este şi pictat portretul său, cu chipul din acel an 1821. (1).
Bunicii şi străbunicii au transmis nepoţilor, urmaşilor lor, multe povestiri cu şi despre panduri. Mici cronici ale evenimentelor ce au avut loc aici au fost înscrise pe filele unor cărţi religioase, cum sunt cele de la Alunişul de Jos (judeţul Olt), notate de un preot Coman: „În zilele prealuminatului domn Io Alecsandru Nicolai Suţu s-au întâmplat de au murit părintele nostru, Iosif episcopu Argeşău, la Antim în Bucureşti, la Sfeti Vasile şi după moartea lui, mai în curnelegi au murit şi domnu Necolae Suţu fiind în scaun. Şi după moartea lui s-au sculat Tudorin, cu oaste de -la apusu şi Ipsilantu de la răsăritu şi au venit Tudorin până la Bucureşti şi Ipsilantu până la Tărgovişte şi s-au făcut price între dânşii şi s-au băjenit lumea şi s-au tăiat pandurii lui Ipsilantu cu Turcii la Drăgăşani şi i-au bătut pe panduri de i-au făcut zobu. Şi s-au retras băjeniile toate care-şi la locul lor, iară mai pă toamnă în dechembrie 30, s-au cutremuratu pământul într-o sâmbătă seara şi în luna lui ianuarie 11 s-au făcut un semn despre apus cam verde şi era numai o ţâră de noru spre munte şi au făcut brâu despre munte cât s-au auzit-o peste tot pământul, cât s-au miratu toată lumea. Şi când au murit domnul şi episcopu au fost It. 1821 şi când au tunat pe ceri au fost 1822". De reţinut că în acelaşi timp mor - nu se ştie de ce şi două căpetenii de seamă ale eteriştilor (2). Prezentăm în continuare două însemnări legate de evenimentele anului 1821, aşa cum au ajuns în vremea noastră.
