Această mănăstire domnească se află situată în satul Surpatele din comuna Mănăstireni, pe coasta unui deal ce se lasă din sirul de munti și muncele*, cari despart valea Otăsăului de valea Govorei. - Privită din şoseaua Otăsăului, - mănăstirea stă mai mult ascunsă în frunzişul copacilor ce o înconjoară, pe deasupra cărora se zăreşte acoperişul ţuguiat al clopotniţei şi al bisericii. - Numai după ce urci şoseaua din sat, suind şi coborând râpile rău podite ce se desfac din povârnişul muntelui, şi ajungi în faţa clopotniţei se vede parte din zidul înconjurător dela stânga şi corpul de case dela dreapta; iar intrând înăuntru vedem înălţându-se sveltă, în mijlocul curţii, biserica fostei mănăstiri.
În dreapta se vede corpul de clădiri cari au servit de stăreţie, iar de jur împrejur se văd urmele unui zid înconjurător, care, de sigur, a fost zidul de calcan al chilii lor ce împrejmuiau curtea bisericii. Dintr'o aruncătură de ochi se poate ghici vremurile grele de prădăciune şi părăsire cari au trecut peste acest locaş şi au adus această însemnată mănăstire din starea ei înfloritoare de odinioară în starea de ruină în care se află astăzi...
Căci, într' adevăr, doar biserica a rămas în bună stare, făcându-i-se când şi când reparaţiuni de către parohienii din sat, iar acum în urmă învelindu-se din nou cu şindrilă, prin îngrijirea Comisiunii Monumentelor Istorice. Clopotniţa s'a preschimbat cu mult de cum era şi anume - pe vremea arhimandritului Hrisante (1833 - 1849), când s'au făcut reparaţiuni şi prefaceri Ia mai toate ctitoriile brâncoveneşti. Casele stăreţiei s'ar fi ruinat şi prăpădit şi ele, ca şi chiliile, dacă nu s'ar fi reparat şi amenajat în local de şcoală. Dar acuma școala are local propriu în sat, iar casele din mănăstire au fost părăsite şi, an cu an, s'au tot stricat: mai întâiu acoperişul, apoi galeria de zid, apoi bolţile de la bucătărie au căzut, încât astă-zi, fără serioase măsuri de îndreptare, şi acest preţios colţ ce a mai rămas în picioare din vechea splendoare a Surpatelor poate să fie pierdut pentru totdeauna.
Pisania cioplită în piatră de deasupra uşei de la intrare ne spune că "Această sfântă şi dumnezeiască biserică a mănăstirii de călugăricioare ce se chiamă Surpatele, în care se prăznuiaşte în Dumnezeu, făcătoarea de viaţă prea sfânta Troiţă, zidită au fostu oareşcându de Buzeşti, însă mică şi prost lucrată, iară apoi, după multă vreame, stricându-să, surpându-se, blagocestiva şi buna creştină Doamna Maria a luminatului și înnălțatului Ioan Constandin Băsărabu Voevodŭ, mişcându-se de bunătatea sa, au vrut a o preface. Şi aşa din temelie au rădicat-o cu toată cheltuiala măriei sale, cum astăzi se veade făcută, frumoasă şi iscusită, împodobind-o cu de toate şi miluind-o pre câtu unei sfinte bisearici şi mănăstioare ca aceasta se cade şi să cuvine, pentru buna pomenire şi spăşeniia sufleteloru în veaci, a părinţi lor şi a măriei sale. Şi ispravnic fiind chir Ioan Arhimandri¬tul de Hurezi, şi săvărşindu-se la anul de la Adam 7214 (=1706), luna August, zile 1”.Aşà dar acest monument s'a ridicat la începutul veacului XVI I I-lea, când în arta clădirilor se păstrà încă bunele noastre tradiţiuni.
Într'adevăr, după cum se vede din releveul planului, biserica are forme şi proporţiuni corecte şi câte-va elemente decorative dispuse într’un mod particular, ceia ce îi dă un caracter original.
Pridvorul (ilustr. mai sus) dela intrare este sprijinit pe opt stâlpi de zidărie, dintre cari doi sunt angajaţi în peretele răsăritean. Arcurile ce se sprijină pe aceşti stâlpi sunt în formă de acoladă înaltă, iar stâlpii sunt octogonali pe bază pătrată, având la trecerea dela pătrat la octogon aceiaşi consolă în formă de foae de acantă stilizată, cum se află la pridvorul schitului Sf. Apostoli de lângă mănăstirea Hurezi. (Buletinul, a. al III-lea, pag. 1 52). Atât pridvorul cât şi biserica sunt pardosite cu piatră, iar părţile de sus sunt boltite cu bolţi sferice cu pendantivi şi arcuri dublouri alăturate, spre a reduce spaţiile dreptunghiulare la forme pătrate. Zugrăveala pereţilor se ţine încă bine, deşi murdărită de stropiturile de var rămase cu ocazia reparaţiunilor ce s'au făcut în urmă la crăpăturile zidurilor.
În pronaos sunt zugrăviţi ctitorii şi familiile lor. Astfel, pe peretele din spre apus, în partea dreaptă, cum intri, sunt zugrăviţi: "Bunul şi luminatul, înţeleptul şi de Dumnezeu încoronatul Io Contandin V.V.". La dreapta lui, Constandin Voevod si doui băeti - Radu și Matei V.V. La stânga: Doamna Maria, fata postelnicului Neagu, fecioru lui Antonie V.V., Doamna Stanca, Doamna Ilinca cu patru fete: Safta, Ilinca, Păuna, Smaranda, şi Antonie Voevod. Pe restul pereţilor sunt zugrăveli bisericeşti. Tâmpla este cea veche; de asemenea şi policandru, încoronat cu acvila cu două capete, pe care este gravat: "Maria Doamna la anul 1707 dela Hristos". Candelele de argint sunt tot vechi şi cu însemnarea "Maria".
În altar, pe o anaforniţă, citim "Acest sfânt disc de anafora l-au închinat Şerban Cantacuzino V.V. şi soţia sa Andreiana sfintei mănăstiri Surpatele, ca să fie veşnică pomenire în veac, leat 7128 (=1710).
Pe din afară biserica este decorată simplu, fiind încinsă de jurîmprejur de un brâu format din trei brâie din care cel dela mijloc mai mare şi înfrumuseţat cu foi şi frunze ce se împletesc din jos în sus şi dela dreapta la stânga. În jurul ramelor de piatră ale ferestrelor se vede o ornamentaţie în ştuc, compusă din ramuri şi frunze încadrate între două ciubuce înguste şi rotunzite.
Această ornamentaţie îi dă o notă de originalitate. Dacă biserica a rămas aproape aşa cum a zidit-o Doamna Maria, apoi clopotniţa s'a prefăcut cu mult. Aceasta se deduce după proporţia ei prea înaltă şi după arhitectura decadentă a pereţilor. Zidăria pare a fi tot cea veche, însă lucrul nu se poate lămuri pe deplin decât atunci când se va putea rade tencuiala şi descoperi astfel zidăria. Aci găsim două clopote, de mărimi diferite, pe cari stă scris: "Făcute de Maria Doamna a luminatului Domn Constandin V.V. şi date la mănăstirea Surpatele, leat 7240 (=1732)".
Din şirul de chilii ce înconjoară curtea bisericii nu a mai rămas în picioare de cât capătul din spre clopotniţă al stăreţiei (ilustr. p. 96), compus din patru camere, o bucătărie ruinată şi o parte din galerie. Arhitectura acestui colt, cu stâlpii şi arcadele în acoladă, la fel cu cele dela biserică, bolţile bucătăriei şi poarta de intrare în pivniţă, precum şi formele ferestrelor la zidurile rămase încă în picioare, sunt indicii care ne îndreptăţeşte să credem că datează din acelaş timp cu biserica.
Din ilustraţiile date la pp. 95 şi 98 se poate vedea o parte din ansamblul plăcut al acestei mănăstiri pe timpurile de prosperitate şi îngrijire când ea era în bună stare.
Acuma ar fi zadarnic lucru să se rezidească chiliile şi galeriile pierdute; însă cu puţină cheltuială, s'ar putea pune la adăpostul ruinei părţile rămase în picioare, cărora li s'ar putea da şi o utilitate (şcolară sau de artă casnică), iar curtea să se închidă cu zid.
Cu modul acesta mănăstirea Surpatele va reînvia oare-cum din pustietatea în care dăinueşte de la o vreme încoace, continuând să atragă şi mai mult pe vizitatorii şi cercetătorii ce caută să desvălue comorile de adevăruri şi frumuseţe, ascunse de veacuri între zidurile ei.
ION O. TRAJANESCU.>>
Sursa: <<Mânăstirea Surpatele din Vâlcea>>
- descriere - în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice/ 1911/ nr. 103 - digitalizare realizată în cadrul Institutului Național al Patrimoniului/ Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale - biblioteca-digitala.ro/
Imaginile - cu excepția primeia (Mănăstirea Surpatele în 1860, cunoscuta lucrare a lui Dieudonné Auguste Lancelot) au ilustrat informațiile de mai sus în original.
Așa cum reiese și din semnătură, descrierea Mănăstirii Surpatele a fost realizată de Ioan Traianescu (scris și Ion/ Ioan Trajanescu/ 1875- 1964) - important arhitect român din urmă cu un veac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu