- poza publicată în online de dl. Costel Crăciun este mult mai veche și mai interesantă decât pare la prima vedere/ distribuire/ apreciere entuziastă cu like: în imagine vedem DOAR prima aripă a prestigiosului lăcaș de învățământ vâlcean, inaugurat în 1911...
<<...istoria acestui liceu începe în 1891, când la Râmnicu-Vâlcea se înființează un gimnaziu „clasic”, condus de Alexandru Teodoru. Cursurile încep în același an, la data de 7 septembrie. Dintr-o singură clasă la înființare, gimnaziul va ajunge să numere în 1894 patru clase. Tot atunci, se hotărăște ca gimnaziul să fie numit „Mircea-Vodă”, însă nu se știe cu siguranță dacă a purtat acest nume.
(descrierea fiecărei imagini din colaj - aici)
În 1899, prin Decretul Ministerial nr. 2533, se decide ca, pe viitor, gimnaziul să poarte numele „Alexandru Lahovari”. La începutul secolului XX, gimnaziul era situat în vechiul local al seminarului din curtea Episcopiei. Clădirea nu îndeplinește condițiile unei școli secundare, așa că, în urma intervențiilor locuitorilor, se hotărăște construirea unui nou local, începând cu anul 1909. Finalizată în 1911, noua școală va adăposti 155 de elevi și va reprezenta din acel moment un simbol al orașului...Citește tot
La data de 12 octombrie 1913, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice aprobă înființarea cursului superior cu o secție reală, completată cu o secție pedagogică. Odată cu Primul Război Mondial, fondurile gimnaziului sunt canalizate în alte scopuri, ceea ce determină desființarea cursului superior.
La 1 septembrie 1919, gimnaziul din Râmnicu-Vâlcea este transformat din nou în liceu. Se mărește astfel numărul claselor de la 8 la 12, iar localul devine neîncăpător. De aceea este aprobată construirea unei noi aripi, care va fi terminată după mari eforturi financiare.
În anul școlar 1934-1935, liceul „Alexandru Lahovari” este încadrat în categoria C. Modernizat și îmbogățit cu o a treia aripă, liceul găzduiește în anul 1941 un mare Congres al Corpului Didactic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o parte a liceului funcționează ca spital.
Dacă până în 1956, clasele liceului erau formate doar din băieți, după acest an sunt înființate clase mixte, care funcționează și în prezent.
În anul școlar 1965-1966, odată cu trecerea la durata studiilor preuniversitare de 12 clase, școala primește denumirea de Liceul „Nicolae Bălcescu”, sub care va fi cunoscută până în 1978, când își schimbă numele în Liceul de Matematică-Fizică „Nicolae Bălcescu”.
După Revoluția din Decembrie 1989, numele școlii va fi din nou schimbat, redevenind „Alexandru Lahovari”. Din 1997 acestuia îi este acordată titulatura de Colegiul Național „Alexandru Lahovari”, nume sub care funcționează și astăzi...>> (Sursa)
&&&
Orașul Râmnicu Vâlcea avea, la sfârșit de veac XIX - început de veac XX, o populație cifrată la circa 7.600 locuitori. (Sursa)
Creşterea populaţiei municipiului s-a făcut prin conjugarea soldului migrator foarte mare, prin atragerea forţei de muncă, cu sporul natural ridicat caracteristic unei populaţii tinere. Numărul locuitorilor a crescut de la 17.238 în 1948, la 19.618 în 1956. În anul 1965 populaţia a ajuns la 23.000, ca într-un deceniu să se dubleze, în 1989, să atingă cifra de 105.000, fără comuna Goranu (anexată ulterior). Municipiul, de la o densitate de 550 locuitori pe kmp în 1948, a ajuns în 1989 la o densitate de 1.429 locuitori pe kmp. (Sursa)
&&&
Poza întreagă publicată astăzi de dl. Costel Crăciun este la adresa din descrierea selecției foto.
Pozele color le-am făcut tot astăzi, constatând ,,pe viu” că prima aripă a Colegiului Lahovari a fost cea care se vede în poza dlui Crăciun, ulterior s-a adăugat cea vestică (dinspre Calea lui Traian, la sud de ,,turnul” teminal din foto veche), iar cea mai recent construită a fost partea sudică a aripii estice (str. Praporgescu - adică partea de clădire situată la sud de ,,turnul” aflat acum cam la jumătatea părții dinspre răsărit colegiului).
Așadar, cea mai corectă datare a pozei trebuie căutată în anii '20 (când a început construcția celei de-a doua aripi, cea dinspre Calea lui Traian; în poza mărită cu 400% pare a se desluși construcția în lucru, partea de parter; par a se vedea și legăturile de zid, situate mai sus, către acoperiș) și anii '30 (din moment ce știm că în 1934-1935 s-a construit ultima aripă).
În sfârșit, așa cum vedem în foto la care trimitem, către nord și nord-est de Colegiul Lahovari nu prea mai era mai nimic (se termina orașul) și - știm din multe resurse anterioare Biblioteci Valcene - că nici cartierele Ostroveni, ,,Lenin-Sud”, ,,Libertății”, mare parte din ,,Zăvoi” etc., nu existau.
O ultimă constatare: vedem în foto, mai ales în cea întreagă (de la link-ul din descriere) câte case frumoase erau în vechiul Râmnic, înaintea blocurilor din zilele noastre; ca reper pentru cei mai puțin familiarizați cu orașul/ zona - poza veche este luată parcă de pe Capela (poate din foișor? - se vede ceva în prim-prim-plan, în dreapta imaginii), pe deasupra locului cu sediul Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul”, inaugurat în 2004 și prin stânga (sau tot pe deasupra) Bisericii ,,Buna Vestire”.
Valentin Smedescu
În 1899, prin Decretul Ministerial nr. 2533, se decide ca, pe viitor, gimnaziul să poarte numele „Alexandru Lahovari”. La începutul secolului XX, gimnaziul era situat în vechiul local al seminarului din curtea Episcopiei. Clădirea nu îndeplinește condițiile unei școli secundare, așa că, în urma intervențiilor locuitorilor, se hotărăște construirea unui nou local, începând cu anul 1909. Finalizată în 1911, noua școală va adăposti 155 de elevi și va reprezenta din acel moment un simbol al orașului...Citește tot
La data de 12 octombrie 1913, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice aprobă înființarea cursului superior cu o secție reală, completată cu o secție pedagogică. Odată cu Primul Război Mondial, fondurile gimnaziului sunt canalizate în alte scopuri, ceea ce determină desființarea cursului superior.
La 1 septembrie 1919, gimnaziul din Râmnicu-Vâlcea este transformat din nou în liceu. Se mărește astfel numărul claselor de la 8 la 12, iar localul devine neîncăpător. De aceea este aprobată construirea unei noi aripi, care va fi terminată după mari eforturi financiare.
În anul școlar 1934-1935, liceul „Alexandru Lahovari” este încadrat în categoria C. Modernizat și îmbogățit cu o a treia aripă, liceul găzduiește în anul 1941 un mare Congres al Corpului Didactic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o parte a liceului funcționează ca spital.
Dacă până în 1956, clasele liceului erau formate doar din băieți, după acest an sunt înființate clase mixte, care funcționează și în prezent.
În anul școlar 1965-1966, odată cu trecerea la durata studiilor preuniversitare de 12 clase, școala primește denumirea de Liceul „Nicolae Bălcescu”, sub care va fi cunoscută până în 1978, când își schimbă numele în Liceul de Matematică-Fizică „Nicolae Bălcescu”.
După Revoluția din Decembrie 1989, numele școlii va fi din nou schimbat, redevenind „Alexandru Lahovari”. Din 1997 acestuia îi este acordată titulatura de Colegiul Național „Alexandru Lahovari”, nume sub care funcționează și astăzi...>> (Sursa)
&&&
Orașul Râmnicu Vâlcea avea, la sfârșit de veac XIX - început de veac XX, o populație cifrată la circa 7.600 locuitori. (Sursa)
Creşterea populaţiei municipiului s-a făcut prin conjugarea soldului migrator foarte mare, prin atragerea forţei de muncă, cu sporul natural ridicat caracteristic unei populaţii tinere. Numărul locuitorilor a crescut de la 17.238 în 1948, la 19.618 în 1956. În anul 1965 populaţia a ajuns la 23.000, ca într-un deceniu să se dubleze, în 1989, să atingă cifra de 105.000, fără comuna Goranu (anexată ulterior). Municipiul, de la o densitate de 550 locuitori pe kmp în 1948, a ajuns în 1989 la o densitate de 1.429 locuitori pe kmp. (Sursa)
&&&
Poza întreagă publicată astăzi de dl. Costel Crăciun este la adresa din descrierea selecției foto.
Pozele color le-am făcut tot astăzi, constatând ,,pe viu” că prima aripă a Colegiului Lahovari a fost cea care se vede în poza dlui Crăciun, ulterior s-a adăugat cea vestică (dinspre Calea lui Traian, la sud de ,,turnul” teminal din foto veche), iar cea mai recent construită a fost partea sudică a aripii estice (str. Praporgescu - adică partea de clădire situată la sud de ,,turnul” aflat acum cam la jumătatea părții dinspre răsărit colegiului).
Așadar, cea mai corectă datare a pozei trebuie căutată în anii '20 (când a început construcția celei de-a doua aripi, cea dinspre Calea lui Traian; în poza mărită cu 400% pare a se desluși construcția în lucru, partea de parter; par a se vedea și legăturile de zid, situate mai sus, către acoperiș) și anii '30 (din moment ce știm că în 1934-1935 s-a construit ultima aripă).
În sfârșit, așa cum vedem în foto la care trimitem, către nord și nord-est de Colegiul Lahovari nu prea mai era mai nimic (se termina orașul) și - știm din multe resurse anterioare Biblioteci Valcene - că nici cartierele Ostroveni, ,,Lenin-Sud”, ,,Libertății”, mare parte din ,,Zăvoi” etc., nu existau.
O ultimă constatare: vedem în foto, mai ales în cea întreagă (de la link-ul din descriere) câte case frumoase erau în vechiul Râmnic, înaintea blocurilor din zilele noastre; ca reper pentru cei mai puțin familiarizați cu orașul/ zona - poza veche este luată parcă de pe Capela (poate din foișor? - se vede ceva în prim-prim-plan, în dreapta imaginii), pe deasupra locului cu sediul Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul”, inaugurat în 2004 și prin stânga (sau tot pe deasupra) Bisericii ,,Buna Vestire”.
Valentin Smedescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu