Episcopul Rîmnicului, Damaschin (1708-1725), a fost personajul cel mai important al începutului stăpînirii austriece în Oltenia. Pentru episcop, austriecii erau un stăpîn preferabil turcilor, pe motiv de religie creştină, căci la independenţa Ţării Româneşti nu putea spera nimeni. Astfel...
A) În februarie 1717, Damaschin conduce o delegaţie de boieri la Viena, care prezintă împăratului Carol VI, într-un memoriu în 10 puncte, doleanţele referitoare la viitoarea administraţie austriacă a provinciei. Două puncte erau mai importante: pt. 5 (se solicita păstrarea privilegiilor bisericii ortodoxe din Oltenia) şi pt. 9 (se cerea scutirea mănăstirilor, a marilor boieri şi a marilor negustori de a încartirui trupe austriece). Împăratul răspunde binevoitor. În plus, dăruieşte fiecărui membru al delegaţiei o decoraţie, iar episcopului o cruce de aur.
B) La 19 iulie 1718, cu 3 zile înainte de pacea de la Passarowitz, Damaschin şi mai mulţi egumeni semnează o adresă către prinţul Eugen de Savoia (un francez aflat în slujba Casei de Habsburg, genial comandant al armatelor austriece), cerînd alipirea Olteniei la Austria. Prin pacea de la Passarowitz, Banatul şi Oltenia trec sub stăpînirea austriacă.
Se pot găsi o serie de argumente pentru „dragostea” asta subită a elitei politice olteneşti faţă de austrieci. Pe deoparte, puternicii boieri craioveni au acceptat situaţia, pentru că făceau comerţ şi afaceri importante cu austriecii, în ciuda monopolului comercial turcesc, care de fapt nu prea funcţiona în Oltenia. Pe de altă parte, exista un conflict puternic între boierii olteni şi Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Ţara Românească, boierii dorindu-l domn pe Gheorghe Cantacuzino, fiul răposatului Şerban Cantacuzino (1678-1688). Este cunoscut şi faptul că Nicolae Mavrocordat i-a dat pe mîna turcilor pe mulţi boieri din neamul Cantacuzinilor, ce au fost strangulaţi la Adrianopol. Gheorghe Cantacuzino nu a devenit domn. Austriecii l-au numit însă „ban al Craiovei", adică a devenit „din cal, măgar", după cum va nota cronicarul Radu Popescu.
Despre o altă „ciocnire a civilizaţiilor” (a doua după venirea mongolilor în 1241). Austriecii au înţeles imediat motivele înapoierii istorice a Olteniei: era o zonă eminamente agricolă, avea o viaţă urbană scăzută şi un comerţ limitat. Erau şi puţine centre culturale, majoritatea covîrşitoare fiind subordonate vieţii religioase, adică în incinta sau în apropierea mănăstirilor. O altă cauză era atitudinea conservatoare a boierimii si clerului din Oltenia. Mă amuză teribil cînd citesc în studiile istoricilor noştri locali cum că lupta mănăstirilor olteneşti pentru păstrarea privilegiilor şi imunităţilor lor de tot felul este interpretată de ei ca o „luptă contra dominaţiei habsburgice". Boierii şi prelaţii vîlceni s-au gîndit doar la binele lor cînd au cerut anexare a Olteniei de către habsburgi - de fapt, ei doreau ca aici să continue acelaşi tip de feudalism valah, dar sub protecţia împăratului austriac - şi nu au înţeles marele pericol care a pîndit atunci statalitatea românească. (392) Situaţia era aşa: boierii încearcau să impună austriecilor modelul „statului boieresc", iar austriecii, adepţii modelului iluminist de stat, se pregăteau să anexeze definitiv Oltenia imperiului lor. Ei au vrut să instaureze în Valahia Mică (Kleine Walachei, cum numeau ei Oltenia) o administraţie proprie, lucru pe care nici turcii nu îl putuseră realiza. „Modelul de guvernare a Olteniei propus de boieri austriecilor este cât se poate de simplu: conservarea şi extinderea privilegiilor, inclusiv al monopolului dregătoriilor, împăratul avînd un rol decorativ; continuarea netulburată a cultului şi menţinerea privilegiilor mănăstirilor, fără vreun amestec din afară. În modelul de stat boieresc, nu există nici o preocupare vizînd îmbunătăţirea stării ţărănimii, a meşteşugarilor, a micilor negustori, a infrastructurii, a sănătăţii publice, a educaţiei. Cu greu am putea imagina două politici mai ireconciliabile decît cea habsburgică şi cea boierească”. (393)
Sursă selecție inclusiv pentru captura ,,Carol VI şi Eugeniu de Savoia în picturi de epocă”: #SorinOane în vol. #PovestileRamnicului: ,,Vin austriecii!” + ,,Despre o altă «ciocnire a civilizaţiilor» (a doua după venirea mongolilor în 1241)”/ parte din subcapitolul ,,Virusul austriac al modernizării”.
Celalte capturi din colaj una câte una cu mai multe informații conexe, la această legătură.
________________
392 Corneliu Tamaş, Marele spătar Radu Golescu şi curentul antifanariot, în „Buridava", nr. 2/1976, p. 67-71
393 Victor Bîrsan, Oltenia habsburgică: prima tentativă de integrare europeană a românilor, în „Contributors.ro", din 13.05.2020, online.
_______________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #AntimIvireanul #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #PovestileRamnicului #PoveștileRîmnicului #bisericaortodoxaromana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu