Faceți căutări pe acest blog

14 iul. 2025

Formidabilele atuuri naturale ale Vâlcii...

🔴
și vechimea multiseculară a celui mai vechi sat din fiecare (actual) municipiu/ oraș al județului
«...pădurile (290.880 ha, sf. anului 2007, locul 4 pe ţară, după jud. Suceava, Caraş-Severin şi Hunedoara) • 13.120 ha livezi şi pepiniere pomicole (locul 2 pe ţară, după jud. Argeş) • în 2007, jud. Vâlcea ocupa locul 3 pe ţară la producţia de fructe (79.330 tone), după jud. Dâmboviţa şi Argeş, cele mai mari cantităţi fiind obţinute la prune (49.092 tone), mere (26.506 tone), nuci (2.387 tone, locul 1 pe ţară), pere (4 491 tone) • apicultură (38.158 familii de albine, locul 2 pe ţară, după jud. Mureş) • la sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Vâlcea era de 10.556 locuri (locul 3 pe ţară, după jud. Constanţa şi Braşov), repartizate în 49 de hoteluri şi moteluri, trei cabane, nouă campinguri, 42 vile, trei tabere pentru elevi, 36 de pensiuni turistice urbane, 25 de pensiuni turistice rurale ş.a. Indicativ auto: VL • populația: 93,6% români (locul 3 pe ţară din punct de vedere al procentului mare de români, după jud. Gorj şi Botoşani)...
...Judeţul Vâlcea se află în partea central-sudică a României, fiind situat în bazinul mijlociu al râului Olt, la S de Carpaţii Meridionali, între 44°28′ şi 45°36′ latitudine nordică şi 23°37′ şi 24°30′ longitudine estică, limitat de jud. Sibiu ( N ), Argeş ( E ), Olt ( S şi SE ), Dolj ( S şi SV ), Gorj ( V ), Hunedoara ( NV ) şi Alba ( NV ).
Supr.: 5 765 km2 (2,42% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 396 887 loc. (1,79% din populaţia ţării), din care 194 752 loc. de sex masc. (49,07%) şi 202 135 loc. de sex fem. (50,93%). Populaţia urbană: 191 225 loc. (48,18%); rurală: 205 662 loc. (51,82%). Densitatea: 68,8 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 93,6% români (locul 3 pe ţară din punct de vedere al procentului mare de români, după jud. Gorj şi Botoşani), 1,9% rromi, apoi maghiari, germani, turci, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Râmnicu Vâlcea. Oraşe: Băbeni, Băile Govora, Băile Olăneşti, Bălceşti, Berbeşti, Brezoi, Călimăneşti, Drăgăşani (municipiu), Horezu, Ocnele Mari. Comune: 78. Sate: 548 (din care 20 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 53.
Relieful
Relief variat (c. 33% munţi, c. 45% dealuri piemontane, c. 20% dealuri şi depresiuni subcarpatice şi c. 2% lunci), marcat de pronunţate fragmentări, dispus în trepte de la N la S, sub forma unor fâşii orientate E–V, pe o diferenţă de nivel de 2 274 m (rezultată între vf. Ciortea de 2 426 m, alt. max. a jud. Vâlcea, şi lunca Oltului, aflată la 152 m alt. în aval de Drăgăşani). Diversitatea formelor de relief vâlcene se datorează prezenţei unor sectoare ale marilor unităţi fizico-geografice (Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici, Piem. Getic), care au o alcătuire geologică foarte complexă (cu roci dintre cele mai vechi, cristaline, şi până la cele mai tinere, cuaternare), precum şi o îndelungată şi complicată evoluţie impusă de agenţii modelatori ai scoarţei terestre. Zona montană, parte integrantă a Carpaţilor Meridionali, ocupă treimea nordică a jud. Vâlcea, fiind extinsă sub forma a două culmi paralele, orientate E–V, separate de Depr. Loviştea. Culmea nordică, împărţită cu judeţele învecinate (Alba, Sibiu, Argeş) este reprezentată de creasta pr. a M-ţilor Lotru şi de partea vestică a M-ţilor Făgăraş, separate de Valea Oltului prin defileul de la Turnu Roşu. În acest sector montan se întâlnesc înălţimile cele mai mari ale jud. Vâlcea, marcate prin vârfurile Ciortea (2 426 m, alt. max. vâlceană), Suru (2 283 m), Sterpu (2 142 m), Clăbucet (2 054 m), Ştefleşti (2 242 m) ş.a. Şirul munţilor aflaţi la S este la fel de bine individualizat ca şi cel nordic, dar prezintă înălţimi mai mici, culmi domoale şi suprafeţe de eroziune bine conservate (Borăscu 1 800–2 000 m alt., Râu Şes 1 300–1 700 m şi Gornoviţa 900–1 000 m). În cadrul acestei laturi sudice se află Masivul Cozia (1 668 m), pe stg. Oltului, M-ţii Căpăţânii, pe dr. Oltului, dominaţi de vârfurile Preota (1 954 m), Buila (1 849 m), Ursu (2 124 m), continuaţi spre V cu prelungirile estice ale M-ţilor Parâng (vf. Păpuşa, 2 136 m, vf. Mohoru, 2 337 m). Extremitatea de V a celor două şiruri paralele de munţi este închisă de un segment al culmii ce face legătura între M-ţii Şureanu (în N) şi Parâng (în S), respectiv între Poiana Muierii (1 888 m) în N şi vf. Coasta lui Rus (2 306 m) în S. Regiunea subcarpatică, extinsă în partea centrală a jud. Vâlcea şi la S de zona montană, reprezintă o treaptă intermediară de relief, aparţinând Subcarpaţilor Vâlcii şi Depr. subcarpatice oltene, constituită dintr-o asociaţie de dealuri subcarpatice (Cârligele, Robaia, Manga, Purcăretu, Vâlsăneşti, Măgura Slătioarei, Dealu Negru ş.a.) în alternanţă cu bazinete depresionare intracolinare (Păuşeşti-Măglaşi, Suseni-Smeurătu, Buneşti, Govora, Horezu, Jiblea ş.a.). Partea central-sudică a jud. Vâlcea este ocupată de extremitatea de E a Piem. Olteţului şi de cea NV a Piem. Cotmeana, în care apele au săpat văi adânci...»


Clima
Clima este temperat-continentală, puternic influenţată de fragmentarea accentuată a reliefului, de expunerea versanţilor, de regimul radiaţiei solare (care variază între 125 kilocalorii/cm2/an în partea de Sud a jud. Vâlcea şi 110 kilocalorii/cm2/an în zonele montane înalte), de regimul eolian etc. Regimul climatic aparţine în proporţie de circa 65% ţinutului cu climă de dealuri şi podiş, circa 33% ţinutului cu climă de munte şi circa 2% ţinutului cu climă de câmpie. Valorile temperaturilor medii anuale înregistrează o scădere de la Sud la Nord, în funcţie de etajarea reliefului, variind între 10,4°C în lunca Oltului, la Drăgăşani, 9°C în regiunea subcarpatică şi sub –2°C pe crestele înalte ale munţilor. Temperatura maximă absolută (42°C) a fost înregistrată la Orleşti (14 august 1946), iar minima absolută (–33,5°C) la Drăgăşani (24 ianuarie 1942). Cu toate că Depresiunea Loviştei se află încadrată de munţi înalţi, ea dispune de un climat mai blând decât al altor depresiuni similare, aici înregistrându-se foarte rar, sau deloc, cunoscutele inversii termice (frecvente în mai toate depresiunile intramontane) care provoacă scăderi accentuate ale temperaturii aerului. Acest fenomen nu se înregistrează aici datorită celor două deschideri ale Depresiunii Loviştea (la Nord şi la Sud) care permit o circulaţie accentuată a aerului pe fundul depresiunii şi o scurgere rapidă, în lungul văii râului Olt, a maselor de aer rece care coboară de pe versante. Astfel, în această depresiune, temperatura medie anuală este de 6–8°C, cu mult mai ridicată faţă de alte asemenea depresiuni. Precipitaţiile medii anuale variază în raport cu altitudinea, însumând 500–600 mm în lunca râului Olt, la Drăgăşani, 700–800 mm în zona subcarpatică şi peste 1 200 mm pe culmile montane. Vânturile, influenţate în bună măsură de configuraţia reliefului, bat în toate direcţiile, cu o frecvenţă mai mare dinspre Nord (14,8%), S (13,5%), Nord Est (10,8%), Sud Vest (8,6%), cu viteze medii anuale cuprinse între 1,2 m/sec. la Drăgăşani, 2,0 m/s la Râmnicu Vâlcea şi 4,0–7,0 m/sec. pe culmile muntoase înalte. La poalele munţilor şi pe pantele dealurilor se înregistrează frecvent efecte ale mişcărilor föhnale de aer, care provoacă o încălzire locală, înseninare şi scăderea umidităţii relative a aerului.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică aparţine în întregime bazinului mijlociu şi inferior al râului Olt, fiind principalul curs de apă care străbate judeţul Vâlcea de la Nord la Sud, pe o distanţă de 135 km, la limita sa estică. În perimetrul vâlcean, Oltul şi-a croit, pe o lungime de circa 40 km (între Turnu Roşu şi Călimăneşti), unul dintre cele mai mari şi mai spectaculoase defilee din Carpaţii româneşti, iar în aval de Călimăneşti au fost construite mai multe lacuri de acumulare (Călimăneşti, Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani ş.a.) cu scop hidroenergetic şi de alimentare cu apă. În arealul judeţului Vâlcea, râul Olt primeşte numeroşi afluenţi, între care Boia, Băiaş, Sălătrucel, Topolog (pe stânga), Călineşti, Lotru, Muereasca, Olăneşti, Bistriţa vâlceană, Luncavăţ, Olteţul cu afluentul său Cerna (pe dreapta) ş.a. Densitatea medie a reţelei hidrografice oscilează între 0,5 şi 0,7 km/km2 în zona deluroasă şi 1,1 şi 1,4 km/km2 în cea montană. Pe lângă reţeaua de ape curgătoare, cu debite relativ bogate şi scurgere permanentă (fapt ce-i conferă un potenţial hidroenergetic ridicat), pe teritoriul judeţului Vâlcea se află câteva lacuri de origine glaciară (Câlcescu, Iezeru Latoriţei, Cioara, Singuraticu, Zănoaga Mare, Găuri ş.a.) şi numeroase lacuri antropice (lacurile sărate de la Ocnele Mari şi Ocniţa, salba de lacuri de acumulare pe râul Olt, lacurile hidroenergetice Vidra şi Malaia-Brădişor pe Lotru, Galbenu şi Petrimanu pe Latoriţa, Jidoaia pe râul cu acelaşi nume).

Vegetaţia
Vegetaţia, bogată şi variată, corespunzătoare diversităţii formelor de relief şi condiţiilor pedo-climatice existente, este dispusă etajat. Zonele alpine, extinse la peste 2 000 m altitudine, sunt dominate de pajişti întinse de Nardus stricta, Carex curvula ş.a., care alternează cu tufărişurile pitice, alcătuite din smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), salcia pitică (Salix herbacea, Salix reticulata), coacăz (Brukenthalia spiculifolia) ş.a., iar vegetaţia subalpină coboară până la 1 800 m altitudine, fiind formată din pajişti cu păruşcă (Festuca supina), iarba-vântului (Agrostis rupestris) şi mai ales din tufărişuri de jneapăn (Pinus mugo), smirdar (Rhododendron kotschyi), ienupăr pitic (Juniperus sibirca), afin (Vaccinium myrtillus) ş.a. Pădurile de molid şi de fag, în amestec cu molid şi brad, apar pe areale mai întinse în M-ţii Căpăţânii şi M-ţii Lotrului, iar local se întâlnesc şi pâlcuri de zadă (Larix decidua) şi exemplare solitare de tisă (Taxus baccata). Pădurile de foioase, situate sub 1 100 m altitudine, reprezintă cel mai extins domeniu, fiind alcătuite din făgeto-gorunete, gorunete, cerete, gârniţete etc. În cadrul acestui etaj, datorită climatului mai blând, se dezvoltă şi unele elemente sudice de vegetaţie, ca nucul (Juglans regia) şi mojdreanul (Fraxinus ornus), iar gorunul (Quercus petraea) urcă în altitudine pe versantele sudice până la 1 300 m (cea mai mare înălţime din Carpaţii româneşti până unde ajunge acesta).
Fauna
Fauna predominantă este alcătuită din specii de pădure, printre care urşi, cerbi, căprioare, mistreţi, vulpi, viezuri, veveriţe, pârşi, cocoşul de munte, ierunca, jderul de copac, jderul de piatră, pisici sălbatice, şopârla de munte etc. Printre elementele mediteraneene se remarcă scorpionul carpatic, vipera cu corn ş.a. Crestele alpine ale M-ţilor Făgăraş, Căpăţânii şi Lotrului reprezintă domeniul favorit al caprelor negre (Rupicapra rupicapra), ocrotite de lege, declarate monumente ale naturii, cu o densitate mare în această zonă, precum şi al unor păsări ca fâsa alpină, brumăriţa, acvila de piatră, mierla gulerată ş.a. Apele repezi de munte sunt bogate în păstrăvi, iar în râurile mari şi lacurile antropice trăiesc scobarul, cleanul, lipanul, mreana ş.a.
Resursele naturale
Zăcăminte de petrol (Băbeni, Zătreni, Stoileşti, Guşoeni, Alunu, Grădiştea, Mihăeşti, Şirineasa, Făureşti), gaze naturale (Tetoiu, Zătreni, Grădiştea, Alunu, Băbeni), lignit (Alunu, Berbeşti, Cuceşti, Copăceni), mică albă (în arealul staţiunii Voineasa din M-ţii Lotrului), sare gemă (Ocnele Mari, Ocniţa), cuarţ cu mineralizaţii de pirită (pe Valea lui Stan). Expl. de gnaisuri (Cozia), gresii (Turnu, Tomşani, Căciulata), calcare cristaline (Brezoi, Râu Vadului), gips (Stoeneşti, Păuşeşti), tufuri dacitice (Ocnele Mari, Buleta, Goranu, Cetăţuia), nisip cuarţos (Costeşti, Bărbăteşti), argile (Călimăneşti, Râmnicu Vâlcea), balast (Ioneşti, Robeşti, Râu Vadului). O bogăţie aparte o reprezintă pădurile (290 880 ha, sfârşitul anului 2007, locul 4 pe ţară, după judeţele Suceava, Caraş-Severin şi Hunedoara) şi izvoarele cu ape minerale sulfuroase, clorosodice, iodurate, bromurate etc. (Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Costeşti, Căciulata, Ocnele Mari ş.a.).
(fragment introductiv)
&&&
Sursa: excelenta platformă online «România Geografică» (pe care am mai recomandat-o), a eminentului geograf/ autor Dan Ghinea*, integral la https://romaniadategeografice.net/.../judete-v/valcea/
Capturile de ecran anexe sunt selecții din conținutul aflat la aceeași adresă cu informațiile text de mai sus. Pentru comune, prima menționare a unui sat component poate fi aflată urmând legătura evidențiată ca link (în platformă).
În conexiune (captura de ecran cu Legenda Oltului) - la această legătură

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nicolae Ciurea-Genuneni/ Legământ cu inima mea călătoare/ cartea integral în PDF

«... O singură speranță mai are „bătrânul cerșetor de Lumină“… Eu am avut curiozitatea să-l ascult când vorbea și-i spunea Cerului: că, atun...