Drăgășani-Vâlcea/ vinul

🔴 de la vinăriciul lui Mircea cel Bătrân la șampania expusă în 1935 la New York

> Damaschin al Râmnicului dăruia unor reprezentanţi ai Curţii Imperiale de la Viena licoare bahică „ex promontorium Drăgăshani” > scurtă și fascinantă incursiune în timpurile când soliile diplomatice erau însoţite şi de „butelci de la Drăgăşani”, menite „să netezească drumul” • în context, inevitabil, și despre ,,Șmecher”/ „Der Schmecker” (somelier, cum îi spunem azi) termen adeseori asociat, spune legenda, cu ...vinul de Drăgășani

«...cultura viţei de vie fiind menţionată documentar pentru judeţul Vâlcea, încă din timpul lui Mircea cel Bătrîn („vinăriciul”) s-a extins continuu pe meleagurile vâlcene, mai ales în zona Drăgăşani, unde dealurile şi terasele largi ce se deschid în imediata apropiere a Oltului au oferit condiţii optime pentru această plantă. Podgoria Drăgăşanilor s-a impus, încă de la început, ca una din cele mai importante din Oltenia şi una din principalele zone viticole din ţara noastră.

De-a lungul existenţei lor, viile de la Drăgăşani s-au bucurat de o grijă deosebită din partea voievozilor şi marii boierimi a Ţării Româneşti, care stăpîneau aici mari suprafeţe de vii (1).

Aceste vii au adus venituri importante visteriei Ţării Româneşti, haznalelor boiereşti şi mânăstireşti, vinul constituind unul dintre produsele de export cu mult înaintea cerealelor, fiind solicitat pe pieţele: Rusiei, Poloniei, Transilvaniei, Turciei şi Egiptului.

Începând din secolul al X-lea, documentele emise de cancelariile domneşti, fac referiri la numeroasele vii, care, alături de livezi şi pometuri, ocupau suprafeţe mari în judeţul Vâlcea, având statutul de privilegii mânăstireşti, boiereşti sau fiind proprietăţi moşneneşti.

Viile apar curent în actele de schimb, de vânzări şi cumpărări, donaţii, cât şi în foile de zestre. Uneori, în aceste acte, sunt indicate atât suprafeţele de vii şi livezi, cât şi preţurile la care s-au efectuat tranzacţiile comerciale.

Totodată, unele toponime pomenite în hrisoavele medievale, cum ar fi: Capul Viilor, Dealul Viilor, etc. din zona Drăgăşani, sunt întâlnite şi astăzi fiind edificatoare pentru amploarea acestei ocupaţii tradiţionale în evul mediu.În veacul al XV-lea, documentele vremii referitoare la Vâlcea, amintesc frecvent de viile de la Drăgăşani. Aşa de pildă, în anul 1495, Radu cel Mare dăruieşte Mânăstirea Govora, o vie la Drăgăşani şi alta în Dealul Ocnei (n. n. Ocnele Mari), numit,,Licura” (2).

în secolele XVI-XVII, documentele vremii pomenesc de viile din zona Drăgăşanilor, fiind menţionată concesionarea dării vinăriciului domnesc din dealul Dobruşei (localizat în raza satului Dobruşa) către mânăstirea Stăneşti, din comuna Lungeşti de azi. Domnitorul Constantin Brâncoveanu prin hrisovul său dat la 25 aprilie 1695, înzestrează Mânăstirea Hurezi cu numeroase moşii, dar şi cu vii, acordându-i şi dreptul de vinăriciu asupra mai multor sate, pe care-l sporeşte mereu, ajungând la 40 bani/vadra, atrăgându-şi în acest fel nemulţumirile ţărănimii. Aceeaşi mănăstire avea în proprietatea sa, o mare suprafaţă şi în satul Şuteşti (de lîngă Drăgăşani) din moment ce plătea în anul 1796, pentru lucrările agricole şi întreţinerea ei, 525 taleri, o sumă foarte mare pentru vremea aceea (3). Tot în zona Drăgăşani, în satul Nemoiu, Mănăstirea Hurez stăpânea o vie, dăruită de monahul Gherasim din Măgureni, unde avea amenajate un lin şi mai multe teascuri pentru prelucrarea strugurilor (4), vie ce aducea un mare venit acestui aşezămănt monahal. Pentru secolul al XVIII-lea este pomenită şi via monahului Daniil, formată din mai multe răzoare şi localizată în dealul Drăgăşanilor.

În anul 1767, într-o monografie a oraşului Râmnic (5), sunt menţionate de asemenea viile de la Drăgăşani, care se aflau în proprietatea Episcopiei din localitate, vii care erau, la 1794, arendate unui anume jupăn Hristea.

Tot din perioada evului mediu, consemnările memorialistice ale unor călători străini în trecere prin Valahia şi Vâlcea, întregesc tabloul răspândirii viticulturii din acest colţ de ţară (Franco Sivori, Botero, Paul de Alep). La mijlocul sec. al XVII - lea Paul de Alep face o călătorie prin Ţara Românească ajungând şi pe meleagurile Vâlcii.

Aici, sirianul Paul de Alep face un popas la Mănăstirea Cozia, unde remarcă cu această ocazie: „Am găsit aici un vin minunat de o bunătate deosebită şi cu o culoare aprinsă”.

Se spune că soliile diplomatice ale lui Constantin Brâncoveanu în
diferite ţări, erau însoţite şi de „butelci (de) la Drăgăşani” menite să netezească drumul” (6).

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu intrarea Olteniei sub administraţia austriacă, se înmulţesc informaţiile despre judeţul Vâlcea. O serie de reprezentanţi ai administraţiei austriece: Friedrich Schwantz, Johann C. Weis, generalul Von Bauer, în însemnările şi memoriile lor, fac o amănunţită catagrafie a localităţilor din Ţara Romănească, consemnănd, în Vâlcea numeroasele, vii din satele podgoriei Drăgăşani.

Tot în această perioadă, episcopul Damaschin al Râmnicului dăruia unor reprezentanţi ai Curţii Imperiale de la Viena, vin „ex promontorium Drăgăshani” (7), iar casa comercială Hagi Pop de la Sibiu avea reprezentanţi rămniceni pe negustorii Iovipali şi Nicolantin, care investigau podgoria Drăgăşani şi cumpărau vinuri de calitate, pe care apoi, le transportau în buţi aşezate pe care lungi pănă la vama Genune (Câineni).

Creşterea interesului pentru vinurile de Drăgăşani a determinat înfiinţarea la jumătatea secolului al XIX-lea, a primei societăţi comerciale de vinuri.

Totodată, un negustor francez, Joseph Condemins, venit în Principate pe la 1830, se stabileşte la Drăgăşani, unde studiază calitatea vinurilor de aici, timp de 6 ani, remarcând: Niciodată n-a gustat vinuri aşa de pline de delicateţe şi gust” ( 8 ), ceea ce l-a determinat să înfiinţeze la 4 martie 1848, Compania de inologie (de pregătire a vinurilor), prima de acest gen din Ţara Românească. Pentru legătura cu Bucureştiul, unde avea un depozit de vinuri, negustorul francez Condemine înfiinţa în anul 1850, la Drăgăşani, şi un birou de expediţie poştală.

În acelaşi timp în capitală, gazeta „Le Journal de Bucarest”, publica în 1849, un prospect - extract al Societăţii de vinuri Condemine.

În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, mai ales în urma reformei agrare din 1864, plantaţiile viticole din România se dezvoltă mult ca suprafaţă. La nivelul judeţului Vâlcea, făcând un studiu comparativ, vom observa că dacă în anul 1841 existau 4.747 pogoane ocupate de vie, la 1861 se ajunge la 7369 pogoane, iar la 1882, se înregistrau 11.283 pogoane ocupate cu vie, dintre care 7.951 pogoane se aflau în podgoria Drăgăşani9.

În ceea ce priveşte producţia de vin în aceeaşi perioadă, ea variază între 10-50 vedre la pogon, iar în anul 1881, deşi producţia a fost considerată slabă, în judeţul Vâlcea s-au obţinut în total 552.316 vedre, din care 45.505 vedre din podgoria Drăgăşani10, iar în anul următor, aici se realizează o producţie record de 401.100 vedre (11).

În anul 1881, la expoziţia agricolă de la Rm. Vâlcea, se remarcă o diversificare a soiurilor în podgoria Drăgăşani, prin apariţia vinului de Rhin şi a celui Bordeaux. De asemenea, acum avem consemnată pentru prima dată operaţiunea de rafinare, a vinurilor superioare, care are drept scop final obţinerea cogniacului.

După acest an de vârf, 1882, filoxera aduce grave prejudicii fondului viticol din podgoria Drăgăşani, sute de hectare de vie cu soiuri valoroase sunt distruse aproape în totalitate (12). Ulterior, a urmat o perioadă dificilă de adaptare a noilor soiuri şi plantaţii viticole.

Din anul 1890, se trece în podgoria Drăgăşani la refacerea viilor, folosindu-se portaltoiul american rezistent la atacul filoxerei. în această acţiune de refacere a potenţialului viticol al zonei Drăgăşani, un rol important l-a jucat şi înfiinţarea Pepinierei de Stat de la Drăgăşani.

Astfel, la 16 martie 1898, se altoieşte prima viţă din istoria acestei podgorii realizându-se trecerea soiului Gordan pe portaltoiul Riparia - Gloria (13), precum şi altoirea soiurilor Crâmpoşie şi Tămâioasă românească.

Dar cu toate aceste realizări notabile, vor trebui să mai treacă ani buni până cînd vinurile de Drăgăşani vor atinge culmile consacrării naţionale şi internaţionale pe care cunoscuseră între anii 1865 - 1882, prin participarea lor la o serie de concursuri şi expoziţii, unde au fost premiate şi deosebit de apreciate. Aşa de pildă, la expoziţiile universale organizate la Paris în anii 1869 şi 1900, judeţul Vâlcea participă cu probe geologice, ape minerale, cusături naţionale, precum şi cu o bogată colecţie de vinuri (vin de tămîioasă, vin negru, sau după anul 1881, vinul de Rhin şi de Bordeaux).

La 12 iulie 1910, s-a constituit Societatea comercială de vinuri Drăgăşani, reorganizată după război, în 1925, sub numele de Drăgăşani - societate anonimă pentru vinuri, cu o secţie de şampanie, fiind angajat ca ,,maister fabricant de şampanie” italianul Antonio Crosse care îşi făcuse ucenicia la Hanovra (Germania) la Champagne (Franţa) şi la pivniţele Rhein din Bucureşti (14).

Dar, cel mai interesant moment din istoria podgoriei, îl constituie participarea şampaniei de Drăgăşani la expoziţia de la New York, din anii 1935 - 1936.

Concursul preliminar s-a organizat la Bucureşti, unde şampania de Drăgăşani a întrecut soiurile pivniţelor Rhein, Mott, Ştirbei. Dintre podgorenii drăgăşeneni care s-au remarcat în această perioadă, prin calitatea vinurilor şi a şampaniei, putem aminti pe Nae Creţeanu, Alecu, I. Ionescu şi alţii.

În concluzie, putem afirma că în contextul general al ţării, judeţul Vâlcea, având condiţii pedoclimatice favorabile a deţinut de-a lungul secolelor, mari suprafeţe cu vii, în mod deosebit în partea de sud, în podgoria Drăgăşani, câştigându-şi de-a lungul timpului un renume, prin calitatea strugurilor şi a vinurilor sale.”»

Sursa: Eugen Deca/ «Câteva consideraţii asupra trecutului viticulturii din podgoria Drăgăşani – Vâlcea», în revista «Buridava - Studii şi Materiale, V; anul 2007.
Studiu publicat și de ProEuropeana/ Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale - https://biblioteca-digitala.ro/

Pozele/ scanările și vederile vechi din colaj au în descrieri sursele și linkuri spre mai multe informații - una câte una la această legătură


____________
1 C. Teodorescu, Viile României (Conferinţa ţinută la Radio, la 8 februarie 1933 în volumul Conferinţe viticole şi ocnologice).
2 N. Dobrescu, Istoria bisericii din Oltenia, 1910, Bucureşti, pp. 251-252.
3 Ion Ionaşcu, Anexe în Arhivele Olteniei, 1924, nr. 86 - 88, p. 415.
4 Ibidem, nr. 27 - 82, p. 302.
5 XXX Conventul de la Râmnic, dedicat lui Sfântul Anton de Padova. Scurtă descriere a oraşului Râmnic.
6 Virgil Candea, Diplomaţia românească sub Constantin Brâncoveanu, în vol. Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti, 1980, p. 170
7 N. Dobrescu, Istoria bisericii române, Bucureşti, 1910.
8 Ion Cojocaru, Documente economice, Ţara Românească, vol. II, 1958, p. 958 - 959.
9 Sergiu Purece, Vinul de Drăgăşani la expoziţii şi concursuri naţionale şi internaţionale în Museum, Muzeul Goleşti, 1974, p. 279.
10 Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Vâlcea, fond Prefectura judeţul Vâlcea, 1882, dos. 75, f. 64.
11 Ibidem, dos. 115/1881, f.3 - 4. dos. 75/1882, f. 90 - 96.
12 Ing. Tony Ciolacu, Ion Vasile, Tinereţea lui Bachus, în ziarul Orizont, Rm. Vâlcea, an. I, nr. 1 din 20 febr. 1968.
13 Sergiu Purece, op. cit, p.281.
14 Ion Constantin Vasile, O fabrică de şampanie la Drăgăşani, în Orizont - Rm. Vâlcea, 11 oct. 1970.

_________

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Drăgășani #vinul #degustaredevin #vinrosu #soiuridevin #VinDeDrăgăşani