P R E A M B U L
Cu siguranta, un lucru putin obisnuit, este ca la inceputul unui Raport privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa, pentru o societate de anvergura CET Govora, sa se faca trimitere la o parabola. Insa in acest caz consideram ca urmatoarea pilda ar putea fi una cat se poate de descriptiva pentru cadrul general in care compania isi desfasoara activitatea pe platforma industriala Ramnicu Valcea, facand abstractie de vulnerabilitatile interne care vor fi de asemenea descrise pe larg in cadrul prezentului raport.
Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si l-a rugat: “Doamne, as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.” Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre ele iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas cu tocana care mirosea atat bine de ii lasa omului gura apa. Cu toate acestea, oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati… Aveau linguri foarte lungi legate de brate si desi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana, din cauza cozilor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura… Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.
Atunci Dumnezeu a spus:
“Acum ai vazut Iadul. Vino sa iti arat si Raiul!” In cealalta camera se gasea aceeasi masa rotunda cu acelasi vas mare de tocana mirosind imbietor. Oamenii de la masa aveau aceleasi linguri incomode, dar pareau bine hraniti, radeau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus: “Nu inteleg!” “Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “Acesti oameni fericiti si sanatosi au invatat sa se hraneasca unii pe altii, in timp ce ceilalti se gandesc doar la ei insisi…”
Este usor de intuit ca in cazul de fata ne referim la situatia celor trei societati de pe platforma industirala Ramnicu Valcea (Ciech Soda Romania, Oltchim si CET Govora) care au pe masa lor un „vas de tocana”, poate nu tocmai indestulator azi, insa care poate asigura supravietuirea fiecareia dintre ele si a tuturor impreuna. Ne dorim ca prezentul Raport sa fie, pe langa o analiza detaliata privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa, si o invitatie catre partenerii CET Govora de a sta impreuna la masa in „camera” celor sanatosi.
Noi am facut acest pas, am acceptat aceasta provocare, in a demonstra si celor mai sceptici, ca si un producator termo poate sa fie eficientizat, poate sa stea pe picioarele lui intr-o piata din ce in ce mai competitiva si volatila, ca poate fi restructurat si asezat pe fundamente sanatoase, care sa-i asigure profitabilitate, sustenabilitate si viitor.
Av. Dr. Remus Borza,
Euro Insol
Considerente generale
3 Scurt istoric al Societatii
Societatea CET Govora S.A. a trecut prin mai multe etape de dezvoltare, marcate atat de schimbari tehnologice, cat si de schimbari organizatorice, incercand sa se adaptateze la cerintele mediului economic in care a operat. Evenimentele care au marcat in mod determinant evolutia societatii au fost:
Punerea in functiune in 1959 a instalatiilor din „Etapa 0”: 7,5 MW
Trecerea de la Uzinele Sodice Govora la Electrocentrale Craiova
Realizarea investitiilor din „Etapa I”: 2 x 50MW
Realizarea investitiilor din „Etapa a II-a”: 2 x 50MW
Trecerea pe carbune/ Realizare „Etapa a III-a”2 x 50MW
Introducerea termoficarii din sursa CET Govora in Rm. Valcea
Trecerea de la Electrocentrale Craiova, la RENEL
Obtinerea statutului de producator independent de energie (in 1997)
Scaderea vanzarilor de abur si dezafectarea Etapelor 0 si I
Preluarea distributiei energiei termice in Ramnicu Valcea
Preluarea distributiei energiei termice in Baile Olanesti si Calimanesti
Participarea la reprivatizarea Uzinelor Sodice Govora
Instalarea turbinelor de abur TA8 si TA9
Grave blocaje financiare produse prin insolventa OLTCHIM
Preluarea activitatilor de minerit de la Berbesti si Alunu
Intrarea in insolventa a CET Govora
Perioada 1959-1966
Termocentrala Govora a fost realizata intre anii 1956 – 1959, ca sectie a Uzinelor Sodice Govora, cu scopul furnizarii aburului tehnologic industrial si al energiei electrice necesare in aceasta uzina chimica. Echipamentele de baza montate atunci erau: doua cazane de abur a cate 100 tone/ora fiecare si o turbina cu puterea nominala de 7,5 MW.
Combustibilul necesar la cazane a fost gazul natural extras din zona Dragasani. În prezent, aceste echipamente aferente „Etapei 0” au fost dezafectate, iar cladirile sunt in prezent utilizate partial ca spatii administrative, dar si pentru laboratoarele de aparatura de masura si control, respectiv pentru laboratorul de control nedistructiv al sudurilor.
Intre anii 1959 si 1969, Termocentrala Govora nu a avut personalitate juridica, iar Societatea nu detine documente relevante pentru aceasta perioada, acestea ramanand in arhiva Uzinelor Sodice Govora.
Perioada 1969-1973
Odata cu inceperea lucrarilor de investitii la Combinatul Chimic Ramnicu Valcea, denumit in prezent OLTCHIM S.A., s-au demarat si lucrarile de extindere a instalatiilor de la Termocentrala Govora cu inca doua cazane de abur de 420 tone/ora si cu inca doua turbine cu abur de cate 50 MW fiecare, cele doua noi cazane avand drept combustibil gazele naturale.
In perioada 1995 – 2000, pe fondul reducerii cu peste 50% a consumului de abur industrial, atat la OLTCHIM, cat si la Uzinele Sodice Govora, aceste cazane si turbine au fost din ce in ce mai rar folosite, astfel ca dupa 2003 s-a trecut la dezafectarea lor treptata.
Cladirile aferente au ramas practic nefolosite, cu exceptia zonei mediane unde au ramas functionale mai multe statii electrice de 6 kV, care asigura rezerva pentru instalatiile functionale ale etapelor II si III. Tot in etapa I au ramas functionale patru din totalul celor sase pompe de apa de racire care asigura racirea instalatiilor din etapele II si III.
Societatea nu detine documente relevante pentru perioada de realizare a acestei etape, acestea ramanand in arhiva Intreprinderii Electrocentrale Craiova, care a fost titularul investitiei.
Perioada 1973-1984
Pe fondul dublarii capacitatilor de productie de la OLTCHIM si de la Uzinele Sodice Govora, din perioada 1973-1975, s-a trecut la inca o etapa de extindere a Termocentralei cu inca doua cazane de abur de 420 tone/ora ( denumite cazanul C3, respectiv C4) si cu inca doua turbine cu abur de cate 50 MW fiecare, denumite TA3, respectiv TA4).
Astfel, in 1977, la Centrala Electrica de Termoficare (CET) Govora (aceasta fiind „denumirea tehnologica” de atunci a termocentralei de cogenerare Govora), puterea electrica instalata era de 207,5 MW, iar capacitatea instalata a cazanelor de abur era, in total, de 1880 tone/ora abur viu, din care se livrau curent la cele doua combinate chimice impreuna, 600 – 680 tone/ora abur industrial. Energia electrica livrata anual in Sistemul Energetic National (SEN) era de 1.000.000 MWh.
Cazanele C3 si C4 au fost construite astfel incat sa poata functiona atat pe gaze naturale, cat si pe baza de pacura. Din acest motiv la CET Govora s-a realizat si o gospodarie de pacura cu doua rezervoare de 5.000 mc fiecare si cu statia de pompare aferenta. Echipamentele de baza din etapa a II-a ( C3, C4, TA3,TA4 ) au fost intens utilizate pana in anul 1998, cand pretul gazului metan a inceput sa depaseasca pretul carbunelui. Din acea perioada cazanul C3 a fost trecut „ in conservare”, iar la cazanul C4 s-au inlocuit arzatoarele normale cu altele, cu emisie redusa de oxizi de azot, stiindu-se ca vor urma restrictii severe pentru emisia acestor noxe in atmosfera.
In prezent sunt aproape permanent utilizate una, sau amandoua turbinele TA3 si TA4, iar cazanul C4 este pornit doar in extrema urgenta, respectiv atunci cand devin simultan indisponibile doua din cele trei cazane pe carbune.
Societatea nu detine documente relevante pentru perioada de realizare a acestei etape, acestea ramanand in arhiva Intreprinderii Electrocentrale Craiova, care a fost titularul investitiei.
Perioada 1984-1989
Dupa prima criza a petrolului din 1973, in zona deluroasa a Olteniei de sub munte, prospectiunile geologice au demonstrat existenta unor rezerve importante de lignit, astfel incat s-a initiat un amplu program de investitii pentru realizarea unitatilor din componenta actualului Complex Energetic Oltenia.
Pe masura ce gazele naturale erau din ce in ce mai mult folosite in industria chimica, a inceput si la CET Govora un program de „ trecere pe carbune” a termocentralei existente. Aceasta presupunea realizarea cel putin a trei noi cazane de abur si, pe cat posibil, pastrarea acelorasi turbine.
Deoarece in 1982 s-a decis ca municipiul Ramnicu Valcea sa primeasca agentul termic de incalzire de la CET Govora, investitorul, adica Ministerul Energiei Electrice, a acceptat sa se realizeze si inca doua noi turbine cu abur, tot de 50 MW fiecare, cu o constructie speciala, dedicate atat acestui scop, cat si celui de livrare de abur industrial.
Astfel, intre 1984 si 1987, au fost instalate cazanele pe carbune C5 si C6, dar si turbinele cu
„ contrapresiune la 1,2 bar” , TA5 si TA6. Tot din 1984 au fost puse in functiune instalatiile de termoficare din sursa CET Govora, din cartierele de sud ale orasului. Astfel, incepand cu anul 1983, numarul produselor de baza ale termocentralei s-a majorat la trei: energie termica pentru industrie (abur industrial), energie termica pentru populatie (apa fierbinte) si energie electrica pentru Sistemul Energetic National.
Pentru faptul ca aceste cazane pe carbune aveau fiabilitatea mai mica decat a cazanelor pe gaze naturale, a fost construit si cazanul pe carbune C7, initial ca si cazan de rezerva. Desi era finalizat fizic in 1989, din motive legate de disolutia autoritatii contractante dupa revolutie, a fost pus in functiune abia in 1993.
Perioada 1987 – 1990 a fost perioada de productie de volum maxim a CET Govora. In acei ani, puterea instalata a fost de 307,5 MW, capacitatea instalata cumulata a cazanelor de
abur era de 2.720 tone/ora abur viu, respectiv o livrare de 800 tone/ ora de abur industrial la OLTCHIM si Uzinele Sodice Govora, impreuna. Se livrau in Sistemul Energetic National (SEN) 1.200.000 MW, dar si 100 Gcal/ora, iarna, catre populatia din Ramnicu Valcea. In 1990 erau angajati la CET Govora peste 1600 de salariati.
Pentru gestionarea carbunelui s-a construit o „gospodarie de combustibil” care poate asigura alimentarea celor trei cazane pe carbune cu necesarul nominal total de 7.000 –
9.500 tone/zi, dar si acumularea a peste 500.000 tone de carbune in stoc. Tot in acea perioada s-au dezvoltat carierele de la Berbesti si Alunu, din judetul Valcea si s-a construit si calea ferata cu ecartament normal dintre depozitele acelor cariere si gospodaria de carbune de la CET Govora.
Etapa a III-a de dezvoltare tehnologica a termocentralei Govora, denumita si „etapa pe carbune”, reprezinta principala zona de activitate de producere a energiei electrice si termice si in prezent. In luna mai 2016 se finalizeaza probele de performanta pentru instalatia de desulfurare aferenta cazanului C7. De altfel acest cazan este in prezent singurul din cele trei pe carbune care indeplineste integral conditiile de autorizare integrata de mediu, deoarece a fost recent echipat si cu un set nou de azatoare de gaz si de carbune cu emisii reduse de oxizi de azot ( NOx ) si in 2013 s-a finalizat si modernizarea electrofiltrelor care opresc emisia de cenusa la cosul de fum.
Societatea nu detine documente relevante pentru perioada de realizare a acestei etape, acestea ramanand in arhiva Intreprinderii Electrocentrale Craiova, care a fost titularul investitiei.
Perioada 1990 – 1997
In cursul anului 1990 in locul Ministerul Energiei Electrice s-a infiintat Regia Nationala de Electricitate RENEL.
In RENEL a fost constituita DGPEET (Directia Generala de Producere a Energiei Electrice si Termice) iar CET Govora a devenit „Filiala Electrocentrale Govora” a RENEL, aflata in
subordinea directa a DGPEET, iesind astfel din subordonarea fata de Electrocentrale Craiova.
In perioada 1991 – 1997, atat OLTCHIM, cat si Uzinele Sodice Govora (USG) au inceput sa reduca consumul de abur de la CET Govora, deoarece o parte a pietelor de desfacere a produselor chimice de la cele doua combinate, au colapsat. Globalizarea economiei mondiale a provocat, prin cresterea acerba a concurentei, o contractie de cel putin 50% a productiei acestor combinate. In aceste conditii si livrarile totale de abur industrial ale CET Govora au scazut de la 800 tone/ora in 1990, la 450 tone/ora in 1998.
In anul 1997, ca urmare a unui memorandum incheiat intre Guvernul Romaniei si Fondul Monetar International, unitatile RENEL erau obligate sa majoreze tariful energiei termice pentru industie la 29 USD/Gcal. La acea data, CET Govora livra aburul industrial catre OLCHIM si USG cu aproximativ 11 USD/Gcal, pret foarte apropiat de costurile de productie de atunci. Solutia gasita de partile interesate a fost de iesire a CET Govora din componenta RENEL si transformarea intr-un producator independent de energie, cu statut de societate pe actiuni, care nu trebuia sa se supuna memorandumului. Astfel s-a constituit „S.C. CET Govora S.A.” in subordinea Fondului Proprietatii de Stat (FPS).
Perioada 1997 – 2002
In anul 2000 CET Govora a trecut mai intai in subordinea Ministerului Privatizarii, apoi, din anul 2001, in subordinea Agentiei pentru Privatizarea Activelor si Participatiilor Statului (APAPS), avand acelasi statut de producator independent de energie electrica si termica.
Din acea perioada dateaza cateva incercari nereusite de privatizare, propunerile fiind in special de la firme italiene si spaniole.
In anul 1999 se opreste si se inchide Uzina de Soda Nr. 2 si raman in functiune doar OLTCHIM si Uzina de Soda Nr. 3. Livrarile totale medii de abur scad de la 450 tone/ora, la 370 tone/ora, iar pretul gazelor naturale se inscrie pe un trend abrupt crescator.
Este momentul in care se renunta la pastrarea in conservare a echipamentelor din Etapa 0 si Etapa I care puteau functiona exclusiv pe baza de gaze naturale, acestea valorificandu-se ca fier vechi. In paralel, s-a realizat si o prima concediere colectiva a 420 de persoane, ramanand in activitate aproximativ 1200 de salariati. Puterea instalata a termocentralei a scazut de la 307,5 MW, la 200 MW.
Suplimentar se inregistreaza o reducere neasteptata a consumului de agent termic pentru populatia din Ramnicu Valcea, pe fondul avariilor nesfarsite care apareau in instalatiile secundare aflate in gestiunea regiei locale TERMORIM S.A.
Pentru a compensa pierderile de productie ale CET Govora din cauza disparitiei USG Nr. 2 si pentru evitarea debransarii populatiei in masa de la sistemul de termoficare, CET Govora a obtinut, prin patru contracte de concesionare succesive, dreptul de distributie a agentului termic in cartierele de nord ale orasului, acolo unde caldura se producea doar de TERMORIM, in cazane de apa fierbinte, pe baza de gaze naturale.
Atunci cand municipalitate din Ramnicu Valcea a scos la licitatie publica serviciul de concesionare a serviciului de termoficare din intregul oras, CET Govora a castigat contractul cu o durata de 25 de ani, in defavoarea firmei Dalkia. Preluarea acestui contract a presupus si preluarea in intregime a personalului TERMORIM, de 370 de salariati.
Acest contract de distributie a reprezentat o importanta cotitura in viata societatii si implicarea in imbunatatirea confortului termic din locuintele din Ramnicu Valcea a fost rasplatit printr-o pastrare relativ constanta a numarului de locuinte bransate la sistemul de termoficare.
Chiar daca au fost debransate, in 15 ani cam 2000 de apartamente din totalul de 31.000 de apartamente din oras, prin colaborarea cu primaria si cu Consiliul Judetean, toate scolile, spitalele si celelalte institutii publice care au fost bransate ulterior la sistem,au compensat debransarile sporadice aparute.
In plus, oferta CET Govora de livrare de agent termic primar catre marile magazine, hoteluri, unitati comerciale, biserici si locuinte particulare situate in apropierea conductelor de termoficare, a fost convingatoare, astfel incat volumul vanzarilor de apa fierbinte a ramas aproape constant de-a lungul anilor.
Integrarea pe verticala a producerii, transportului si distributiei energiei termice si a apei calde de consum, a fost un succes la Ramnicu Valcea. Acest succes a condus si la lansarea ulterioara, dupa 2007, a Proiectului cu fonduri europene, pentru desulfurarea si denoxarea gazelor arse de la cazanul C7.
Perioada 2002 – 2012
Succesoarea RENEL in sectorul producerii de energie electrica si termica a fost CONEL (Compania Nationala de Electricitate) care, l-a randul ei a externalizat centralele electrice de termoficare ( CET-urile ) catre primariile locale, sau chiar catre consiliile judetene din zona. Pentru gestionarea unitara a problemelor acestora, in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din acea perioada, a aparut o noua directie si un secretariat de stat dedicat.
Pentru a accesa schemele de ajutor care erau lansate de guvern pentru aceste termocentrale de cogenerare, CET Govora trebuia sa fie in proprietatea unei autoritati locale. Prin Hotararea Guvernului Nr. 1005/2002 s-a efectuat „transferul , cu titlu gratuit, a pachetului integral de actiuni al Societatii Comerciale CET Govora S.A. Ramnicu Valcea in proprietatea privata a judetului Valcea si in administrarea Consiliului Judetean Valcea”.
In scurt timp, CET Govora a aderat la Asociatia Profesionala a Producatorilor de Energie Termica si Electrica in Cogenerare – COGEN Romania, colaborand la efortul comun de implementare a unui set de politici energetice specifice, dar si pentru promovarea unui program de investitii specific cogenerarii, cu o importanta componenta de cofinantare din partea statului. Sub denumirea de „Caldura si confort 2006-2009”, acest program este prelungit si in prezent sub numele de „Caldura si confort 2015-2020”.
Cu fonduri exclusive din acest program, CET Govora a realizat turbinele cu abur TA8 de 6,5 MW si TA9 de 4,7 MW necesare livrarii in cogenerare a aburului de 35 bari, respectiv 6 bari, catre clientii industriali. Finantarea acestor turbine a fost de peste 5 milioane euro, iar accesarea rezervei de emisii de gaze cu efect de sera de la Registrul National, a condus la venituri exceptionale foarte mari pentru CET Govora. Odata cu punerea acestor turbine in functiune in 2009, puterea instalata totala la CET Govora a ajuns la 211,2 MW.
De asemenea, prin finantare din acelasi program s-au asigurat fondurile necesare reabilitarii electrofiltrelor de la cazanul C7, inca din 2012, respectiv aprox. 3.500.000 euro. Dupa anul 2012 aceste fonduri au putut fi accesate numai de catre autoritatile locale, astfel ca atat Primaria Ramnicu Valcea , cat si Consiliul Judetean Valcea executa pe retelele de termoficare gestionate de CET Govora, anual, proiecte de reabilitare cu valori semnificative. In anul 2002 Uzinele Sodice Govora au fost privatizate, proprietarul majoritar devenind S.C. BEGACOM S.A. Sub administrarea acestui productia de soda a scazut in 2006 la 50% din productia din 2002. In plus USG practic a incetat sa mai achite contravaloarea facturilor pentru aburul industrial livrat de CET Govora. Dupa ce s-a sistat livrarea aburului, s-a convenit ca o parte din factura de abur sa fie achitata in barter cu soda livrabila in port, iar diferenta sa fie achitata cu actiuni.
In vara anului 2006 CET Govora a ajuns sa detina un pachet de 49% din actiunile USG, asa ca, impreuna cu APAPS care detinea 2% din acelasi pachet de actiuni, au hotarat sa noveze contractul de privatizare de la Uzinele Sodice Govora.
Dupa indelungate negocieri, noul proprietar al USG a devenit grupul industrial Ciech Chemical Group Varsovia.
Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana a adus obligatii de mediu cu costuri deosebit de mari pentru CET Govora. Inca din anul 2007 s-a actionat prin COGEN ca sa se realizeze o axa prioritara in Programul Operational Sectorial de Mediu dedicat emisiilor de la termocentralele de cogenerare. Asa a aparut Axa Prioritara 3 din POS Mediu, dar valoarea totala alocata a fost cu mult sub cea necesara. Dupa trei ani de negocieri, reprezentantii DG
Regio ai Comisiei Europene, dupa ce au exclus proiectele de cogenerare de abur industrial din aria proiectelor eligibile, au acceptat la CET Govora doar desulfurarea si denoxarea la un singur cazan, respectiv C7 care sa fie dedicat livrarii de energie termica catre populatie.
Celalalt client important, respectiv OLTCHIM, a obtinut in toti acesti ani un pret al aburului in defavoarea CET Govora, iar incepand din 2009, au aparut frecvent intarzierile la plata facturilor. In august 2012 OLTCHIM a fost total oprit si dupa o tentativa nereusita de privatizare, a fost repornit doar cu aburul si energia electrica livrata exclusiv de CET Govora.
La nivelul Ministerului Comertului si Economiei (MEC), s-a semnat o nota prin care se promitea compensarea creantei CET Govora catre Complexul Energetic Oltenia (CEO) cu creanta OLCHIM catre CET. In acest fel datoriile ramaneau a fi gestionate intre unitati patronate de acelasi minister (MEC), respectiv intre OLTCHIM si CEO. Aceasta promisiune nu a fost onorata.
Toamna anului 2012 gaseste CET Govora cu doi clienti industriali, (USG), cu datorii mari, si (OLTCHIM) in colaps. Cu o creanta deja de peste 120.000.000 lei la CET, CEO continua livrarile de carbune catre CET, iar CET continua livrarile de abur si energie electrica catre OLTCHIM.
Perioada 2013 – 2015
In data de 30 ianuarie 2013 la OLTCHIM este declarata starea de insolventa si CET Govora este inscrisa la masa credala cu suma de aproximativ 137 milioane de lei, fara nicio garantie. Desi facturile emise de CET Govora catre OLCHIM ar fi trebuit, conform Legii, achitate fara intarziere, doar energia electrica a fost achitata integral si ritmic, in timp ce factura pentru abur n-a fost achitata nici in 2013, nici in primele trei trimestre din 2014. Valoarea datoriei OLCHIM fata de CET acumulata in procedura insolventei a ajuns treptat la aproximativ 60 milioane de lei.
Datoria USG catre CET a fost reglementata in octombrie 2013, printr-un act aditional la contractul de livrare de abur, prin care se stabilea o valoare constanta a pretul aburului la 78 lei/Gcal (fara
costul emisiilor de CO2, respectiv 91 lei/Gcal cu includerea costului emisiilor de CO2), iar USG urma sa plateasca lunar, in rate egale, intreaga creanta istorica, pana in octombrie 2017, dar si factura curenta. In caz contrar, se repunea in executie si o penalitate de aproximativ 20 de milioane de lei.
Constatand ca nu-si poate recupera in nici un fel creanta de la CET Govora, CEO a initiat mai multe actiuni in justitie, atat pentru datoria principala, cat si pentru incasarea penalitatilor. In paralel s-au desfasurat negocieri intre conducerile celor doua companii, atat pentru tratarea creantelor, cat si pentru functionarea carierelor de carbune din judetul Valcea.
La data de 02.03.2015 s-a semnat Contractul de Transfer de Afacere prin care se stabilea faptul ca toate datoriile CET Govora contractate inainte de data de 31.07.2014 sunt reglementate in cadrul pretului de transfer al afacerii de 184 milioane lei. Pretul ar fi trebuit achitat in 10 rate anuale, dintre care primele trei cu o valoare de 2,7 milioane lei fiecare, iar ultimile 7 cu o valoare de 25,1 milioane lei fiecare.
Pe fondul dezechilibrului dintre venituri si incasari, CET Govora a mai acumulat o creanta de 14 milioane lei catre CEO prin livrarile de carbune dintre data de referinta a Contractului de Transfer, 31.07.2014 si data finalizarii transferului de personal de la cele trei cariere, 23.03.2015.
Preluarea carierelor de carbune reprezinta o cotitura cu impact major asupra intregii CET Govora. Numarul de salariati a crescut cu inca 1100 de persoane, ajungand la 2364. Integrarea pe verticala a survenit pe fondul unui blocaj financiar sever, iar nevoia de relansare a activitatii in cariere impunea achizitii de terenuri, de piese de schimb cu uzura mare, de covoare de cauciuc simultan cu efectuarea reparatilor si la echipamentele din termocentrala.
Dupa preluarea carierelor situatia financiara a societatii s-a agravat, iar platile la majoritatea contractelor de achizitie aflate in derulare au fost blocate. Zona miniera a fost echipata doar pentru cel mult 30% din capacitatile de productie, transportul pe calea ferata nu a mai fost achitat, iar lucrarile de reparatie in termocentrala s-au efectuat doar in regim de revenire din avarie.
Perioada octombrie 2015 – mai 2016
Blocajul financiar instalat a devenit foarte greu de gestionat, iar indicatorii economici si financiari ai societatii recomandau declararea insolventei.
Directoratul CET Govora a anuntat in acest sens conducerea executiva a actionarului si a notificat Consiliul de Supraveghere in data de 06.04.2016.
Consiliul de Supraveghere a inregistrat cererea de declarare a insolventei in data de 29.05.2016. Tribunalul Valcea a deschis procedura insolventei la Societatea CET Govora in data de 09.05.2016.
Istoricul carierelor din Societatea CET Govora S.A.
Activitatea de exploatare a carbunelui in bazinul minier Berbesti a fost atestata documentar inca din anul 1902 in extremitatea estica la mina Cucesti din localitatea Otesani, unde au fost exploatate in scop casnic primele cantitati de carbune, prin lucrari si mijloace rudimentare.
Alte informatii despre existenta lignitului in zona au aparut in lucrarile lui T. Ionescu Argetoaia (1918) si H. Grozescu (1924) care au mentionat prezenta lignitului in zona dintre Valea Gilortului si Valea Luncavatului. De asemenea, Otto Preotescu ( 1932 ) si IP Voltesti (1945 ) fac referire asupra carbunilor din aceasta regiune.
Incepand cu 1962 ISEM a efectuat prospectiuni geologice sistematice pentru lignit intinse intre Valea Motrului si Valea Oltului. Pe baza rezultatelor obtinute prin lucrarile de cercetare geologica au fost elaborate in anul 1979 de catre ICITPML Craiova Documentatia de calcul a rezervelor de lignit si Studiul de conditii industriale privind punerea in exploatare a rezervelor de lignit, rezerve care au fost confirmate.
In anul 1977, mai intai sub egida Cooperativei Constructorul din localitatea Horezu si apoi al Intreprinderii Miniere Campulung – Muscel, judetul Arges, a inceput exploatarea lignitului in
microcariera Alunu, de unde se scoteau 125 tone/zi si mina Cucesti, cu o productie de 75 tone/zi.
Prin Decretul 310/1980 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania s-a infiintat Intreprinderea Miniera Horezu , avand sediul in orasul Horezu pentru inceput, iar din februarie 1982 in localitatea Berbesti. De la 1 ianuarie 1982, Intreprinderea Miniera Horezu s-a constituit ca unitate subordonata direct Ministerului Minelor. Intreprinderea a avut ca obiectiv exploatarea rezervelor din campul minier Amaradia-Taraia prin minele Berbesti si Alunu si carierele Berbesti si Oltet, din campul minier Taraia Cernisoara prin minele Copaceni, Cerna si cariera Cerna si campul minier Cernisoara – Bistrita prin minele Armasesti si Cucesti, prezentate in figura din paginile urmatoare.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, unitatea s-a numit initial Intreperinderea Miniera Berbesti, apoi a primit numele de Sucursala Miniera Berbesti, subordonandu-se Regiei Autonome a Lignitului Tg. Jiu, Exploatarea Miniera de Cariere Berbesti, subordonata Societatii Nationale a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, Unitatea Miniera Berbesti, subordonata Complexului Energetic Oltenia.
Din martie 2015, Directia Exploatare Miniera este parte componenta a SC CET Govora SA.
Dezvoltarea si modernizarea mineritului in zona a inceput cu 37 ani in urma, cand au fost deschise o serie de mine si microcariere si au fost puse in functiune primele excavatoare cu rotor la cariera Berbesti, urmate de cele de la carierele Alunu, Panga, Ruget si Bustuchin numai pentru o scurta perioada de timp.
Astfel a fost conturata o industrie miniera puternica, atingand o productie maxima de peste 6 milioane tone in anul 1989, pentru realizarea careia, in exploatarile miniere la zi si in subteran, precum si in sfera serviciilor, activau in perioada 1989-1997 peste 10.000 de angajati. Carbunele exploatat a asigurat o parte din necesarul de materie prima pentru termocentralele Doicesti, Giurgiu, Brasov, Bacau, Craiova II, Suceava si din 1985, CET Govora.
Carbunele a fost principala sursa de producere a energiei electrice, atat in tara, cat si in multe zone ale globului, ponderea sa fiind de aproximativ o treime din totalul energiei de pe piata romaneasca, iar punctual, peste 40% in situatii generate in special de secetele prelungite.
Cu toate acestea, pe plan national asistam la o restrangere a exploatarii acestei resurse, clasandu-ne pe locul opt in Europa. Principala cauza o reprezinta diminuarea dramatica a consumului de energie electrica, la care se adauga aparitia si dezvoltarea pe piata concurentionala de energie alternativa, iar in particular pentru acest bazin, dependenta de functionarea la capacitate marita a combinatului chimic Oltchim Rm. Valcea si Uzinei de Soda Govora.
In aceste conditii, asigurarea continuitatii mineritului in zona s-a realizat prin concentrarea activitatii in exploatarile la zi dotate cu tehnologie in flux continuu, in care sa se poata realiza eficienta economica, iar minele si microcarierele au fost inchise in totalitate in perioada 1997-2005.
In prezent au ramas functionale si au intrat in componenta Societatii CET Govora S.A. doar carierele Berbesti, Alunu si Panga. Distanta medie pe cale ferata intre depozitele carierelor si Cet Govora este de 38 km.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu