Introducere
«Regimentul 2 dorobanţi ia ființă în anul 1872 și existența lui se întinde până în 1946. Apare în documente şi ca Regimentul 2 Vâlcea, Regimentul 2 infanterie sau Vijelie. La înfiinţare era compus din 3 batalioane: Batalionul I cu sediul la Tg.Jiu, Batalionul II având reşedinţa la Râmnicu Vâlcea şi Batalionul III la Piteşti.
Reşedinţele Batalionului II Vâlcea: Compania 7-a la Râmnicu Vâlcea, Compania 8-a la Pleşoiu şi Compania 9-a la Drăgăşani.
Primul comandant al Regimentului a fost maiorul Bărsescu Constantin şi primii comandanţi de batalioane au fost: Măleanu Alexandru - Batalionul I, Negruţ Gheorghe - Batalionul II şi Condeescu Vasile - Batalionul III
Reşedinţa regimentului şi a Batalionului II era la Râmnicu Vâlcea.
Regimentul 2 dorobanți ia parte la campaniile din: 1877-1878, 1913, 1916-1918, 1919, 1941-1944, 1944-1945,comportându-se ca o unitate de elită a Armatei române. Prestaţia sa a fost elogiată de mai marii Oştirii şi ai Statului român, fiind răsplătită cu numeroase ordine şi medalii primite de Regiment şi de ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii săi. Locuitorii judeţului şi ai capitalei de judeţ i-au primit pe oșteni cu entuziasm la întoarcerile de pe câmpurile de luptă.Comandanţii de regiment erau mândri că şefii Armatei au lăudat activitatea unităţii şi la plecarea din fruntea Regimentului au exprimat cele mai frumoase gânduri despre comportarea meritorie a ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor de oriunde veneau la oaste. Pe lângă purtarea eroică a celor mai mulţi oşteni, au existat şi cazuri de dezertări, de lipsă de punctualitate la concentrări şi la revenirea din concedii, care au fost sancţionate conform legislaţiei militare în vigoare. Regimentul 2 dorobanți Vâlcea a luat parte la acțiuni sociale caritabile. Au fost şi cazuri când regimentul a hrănit şi îngrijit pe copiii sărmani, orfani sau fără nici un sprijin.
Concentrările care de multe ori cuprindeau 2-4 fraţi şi uneori pe tatăl lor au făcut ca oamenii sărmani mai ales de la sate să rămână fără forţa de muncă în agricultură și au determinat pe unele mame, adesea văduve după Războiul de întregire a neamului, sau soţii să solicite desconcentrarea fiilor sau soţilor lor, sau cel puţin concentrarea mai aproape de localitatea din care proveneau pentru a putea să le ajute la muncă sau la adusul lemnelor pentru iarnă. Comandanţii au insistat pentru o comportare exemplară în localităţile unde cantonau pentru a exclude eventuale abuzuri ale oştenilor, insistând pe latura umană față de lumea cu care veneau în contact.
Cartea de față este o carte-document, consemnând ca într-un dicționar numele și datele biografice ale celor ce au participat la Războiul de Independență și la cele două războaie mondiale. Documentele relatează activitatea de pe front și numărul mare al morţilor, răniţilor şi dispăruţilor, precum şi imensele pierderi de armament, muniţii şi materiale. Majoritatea oştenilor proveneau din judeţul Vâlcea, dar uneori erau prezenţi şi din alte judeţe ale Olteniei, Munteniei, Transilvaniei, Moldovei, Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
Ostaşii care se remarcau prin vitejie, curaj, dispreţ de moarte şi comportare eroică erau răsplătiţi prin avansare, ori prin medalii şi ordine militare române ca: ''Avântul Ţării'', ''Bărbăţie şi credinţă'', ''Virtutea Militară'', ''Coroana României'', ''Steaua României'', ordinul ''Mihai Viteazul'' şi ''Mihai Viteazul'' cu spade.
Pentru a ilustra comportarea eroică a Regimentului 2 Vâlcea cităm din ordinul de zi nr 40, din 15 octombrie 1941 al Diviziei a 11-a infanterie privitor la luptele din 8-13 octombrie 1941: ''În special s-a remarcat Regimentul 2 dorobanţi care, într-un elan desăvârşit, a cucerit la 12 curent ''Gniliacovo'' şi şanţul anticar, dând una din cele mai grele şi neregulate lupte de localitate. Prin ordinul de zi nr 90 Regimentul va releva modul de luptă al Batalionului II, condus magistral de maiorul Dănciulescu Toma, căruia Regimentul îi este recunoscător. Aduce vii mulţumiri comandanţilor Batalionului II şi, precum şi tuturor ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei acestor două batalioane.
Ostaşilor răniţi (ofiţeri, subofiţeri şi trupă) le aduce recunoştinţa sa. Ostaşilor morţi le cinsteşte jertfa, dându-i ca exemplu de supremă înţelegere a spiritului de sacrificiu şi datorie pentru Neam şi Ţară, înscriindu-i în Cartea de aur a Neamului, pentru făuritorii de patrie mărită şi întregită''.
Din numeroasele fapte de vitejie, cităm aici pe cea a soldatului Meianu Ion din 22 februarie 1917, care era de gardă la Manutanţa Bălţi: luptând împotriva mai multor inamici pe care-i omoară, răneşte sau îi pune pe fugă, determină pe şefii săi să-l elogieze şi să-l decoreze: ''Fapta soldatului Meianu Ion este una din faptele de îndrăzneală şi curaj cât se poate de mare. Regimentul este mândru de a avea asemenea soldaţi... iar Ţara poate privi cu încredere şi linişte în viitor cu asemenea bravi la frontiera cea mai primejduită''. Meianu Ion este citat pe ordin de zi şi propus la decorare cu ''Virtutea militară'' de război şi cu un premiu în bani de 300 lei.
Sunt multe exemplele de eroism ale oștenilor din Regimentul 2 dorobanți Vâlcea, ale tinerilor care au făcut suprema jertfă pentru apărarea țării. Ei au umplut trenurile care duceau la moarte, trenurile din iadul sovietic, din Primul Război Mondial, supunându-se ordinului ”Români, treceți Prutul!” spre a elibera teritoriile ocupate și spre a păstra întreagă vatra strămoșească.
Regimentul 2 dorobanți Vâlcea a fost decimat în luptele de la Cotul Donului din 1942. Au renăscut însă, și-au refăcut forțele și au luptat mai departe și au murit toți, atacând la baionetă pozițiile germane.
Cartea de față este o imagine a unei lumi fără noroc care înfățișează viziunea dezeroizantă a războiului. Mitul conștiinței ține de estetica sincerității absolute, aceea că după război nu există decât învinși, fiind însă beneficiari ai războiului.
Războiul este pagina de acută psihologie a luptătorului lăsat în voia morții. El face posibilă singura realitate despre război, aceea a adevărului crud. Dacă războiul, în ultimă analiză, nu este altceva decât organizarea savantă a crimei colective, atunci organizarea aceasta caută să fie cât mai metodică, mai impecabilă. Cartea de față nu înalță imnuri eroismului și nu combină situații sublime. Ceea ce numim erou cu glas declarator e un biet om hărțuit de foame și de plictiseală, bătut de gloanțe și de obuze, scuturat de frigurile morții și înghețat de spaimă, degradat de superstiție și pândit de demență. Războiul surprinde și analizează fără ipocrizie frica, superstiția, insensibilitatea la durere, lașitatea, panica și, după cum combatanții își dezvăluie firesc, spiritul de camaraderie.
Viața pur rațională este învinsă de cea practică, iar maturizarea conștiinței în război se produce prin botezul eului în suferința colectivității. Războiul, oricât ar fi el de modern și de evoluat în tehnici militare, constituie o tragedie umană. Mediatizat, ca în timpurile noastre, devine o dramă a întregului univers locuit de suflete, sau un spectacol cinic.
Cartea de față este un gest de plecăciune pioasă în fața milioanelor de ostași pierduți în drama existenței, fiindcă războiul nu e drept ori nedrept, ci pur și simplu un cataclism. Nu experiență capătă eroul întors de pe front, ci neîncredere, prăbușire lăuntrică, ruperea axei sale sufletești. Războiul pune sub semnul distrugerii fizice și morale cea mai frumoasă dintre creațiile lui Dumnezeu: Omul.
Autorul (Vasile Novac)»
Studiul integral în PDF
Sursa: https://muzee-valcea.ro/
În conexiune: Dinu Săraru - ,,Am onoarea, Domnule colonel”/ «Râmnicul meu»
#CultulEroilor #MApN #memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni
«Regimentul 2 dorobanţi ia ființă în anul 1872 și existența lui se întinde până în 1946. Apare în documente şi ca Regimentul 2 Vâlcea, Regimentul 2 infanterie sau Vijelie. La înfiinţare era compus din 3 batalioane: Batalionul I cu sediul la Tg.Jiu, Batalionul II având reşedinţa la Râmnicu Vâlcea şi Batalionul III la Piteşti.
Reşedinţele Batalionului II Vâlcea: Compania 7-a la Râmnicu Vâlcea, Compania 8-a la Pleşoiu şi Compania 9-a la Drăgăşani.
Primul comandant al Regimentului a fost maiorul Bărsescu Constantin şi primii comandanţi de batalioane au fost: Măleanu Alexandru - Batalionul I, Negruţ Gheorghe - Batalionul II şi Condeescu Vasile - Batalionul III
Reşedinţa regimentului şi a Batalionului II era la Râmnicu Vâlcea.
Regimentul 2 dorobanți ia parte la campaniile din: 1877-1878, 1913, 1916-1918, 1919, 1941-1944, 1944-1945,comportându-se ca o unitate de elită a Armatei române. Prestaţia sa a fost elogiată de mai marii Oştirii şi ai Statului român, fiind răsplătită cu numeroase ordine şi medalii primite de Regiment şi de ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii săi. Locuitorii judeţului şi ai capitalei de judeţ i-au primit pe oșteni cu entuziasm la întoarcerile de pe câmpurile de luptă.Comandanţii de regiment erau mândri că şefii Armatei au lăudat activitatea unităţii şi la plecarea din fruntea Regimentului au exprimat cele mai frumoase gânduri despre comportarea meritorie a ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor de oriunde veneau la oaste. Pe lângă purtarea eroică a celor mai mulţi oşteni, au existat şi cazuri de dezertări, de lipsă de punctualitate la concentrări şi la revenirea din concedii, care au fost sancţionate conform legislaţiei militare în vigoare. Regimentul 2 dorobanți Vâlcea a luat parte la acțiuni sociale caritabile. Au fost şi cazuri când regimentul a hrănit şi îngrijit pe copiii sărmani, orfani sau fără nici un sprijin.
Concentrările care de multe ori cuprindeau 2-4 fraţi şi uneori pe tatăl lor au făcut ca oamenii sărmani mai ales de la sate să rămână fără forţa de muncă în agricultură și au determinat pe unele mame, adesea văduve după Războiul de întregire a neamului, sau soţii să solicite desconcentrarea fiilor sau soţilor lor, sau cel puţin concentrarea mai aproape de localitatea din care proveneau pentru a putea să le ajute la muncă sau la adusul lemnelor pentru iarnă. Comandanţii au insistat pentru o comportare exemplară în localităţile unde cantonau pentru a exclude eventuale abuzuri ale oştenilor, insistând pe latura umană față de lumea cu care veneau în contact.
Cartea de față este o carte-document, consemnând ca într-un dicționar numele și datele biografice ale celor ce au participat la Războiul de Independență și la cele două războaie mondiale. Documentele relatează activitatea de pe front și numărul mare al morţilor, răniţilor şi dispăruţilor, precum şi imensele pierderi de armament, muniţii şi materiale. Majoritatea oştenilor proveneau din judeţul Vâlcea, dar uneori erau prezenţi şi din alte judeţe ale Olteniei, Munteniei, Transilvaniei, Moldovei, Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
Ostaşii care se remarcau prin vitejie, curaj, dispreţ de moarte şi comportare eroică erau răsplătiţi prin avansare, ori prin medalii şi ordine militare române ca: ''Avântul Ţării'', ''Bărbăţie şi credinţă'', ''Virtutea Militară'', ''Coroana României'', ''Steaua României'', ordinul ''Mihai Viteazul'' şi ''Mihai Viteazul'' cu spade.
Pentru a ilustra comportarea eroică a Regimentului 2 Vâlcea cităm din ordinul de zi nr 40, din 15 octombrie 1941 al Diviziei a 11-a infanterie privitor la luptele din 8-13 octombrie 1941: ''În special s-a remarcat Regimentul 2 dorobanţi care, într-un elan desăvârşit, a cucerit la 12 curent ''Gniliacovo'' şi şanţul anticar, dând una din cele mai grele şi neregulate lupte de localitate. Prin ordinul de zi nr 90 Regimentul va releva modul de luptă al Batalionului II, condus magistral de maiorul Dănciulescu Toma, căruia Regimentul îi este recunoscător. Aduce vii mulţumiri comandanţilor Batalionului II şi, precum şi tuturor ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei acestor două batalioane.
Ostaşilor răniţi (ofiţeri, subofiţeri şi trupă) le aduce recunoştinţa sa. Ostaşilor morţi le cinsteşte jertfa, dându-i ca exemplu de supremă înţelegere a spiritului de sacrificiu şi datorie pentru Neam şi Ţară, înscriindu-i în Cartea de aur a Neamului, pentru făuritorii de patrie mărită şi întregită''.
Din numeroasele fapte de vitejie, cităm aici pe cea a soldatului Meianu Ion din 22 februarie 1917, care era de gardă la Manutanţa Bălţi: luptând împotriva mai multor inamici pe care-i omoară, răneşte sau îi pune pe fugă, determină pe şefii săi să-l elogieze şi să-l decoreze: ''Fapta soldatului Meianu Ion este una din faptele de îndrăzneală şi curaj cât se poate de mare. Regimentul este mândru de a avea asemenea soldaţi... iar Ţara poate privi cu încredere şi linişte în viitor cu asemenea bravi la frontiera cea mai primejduită''. Meianu Ion este citat pe ordin de zi şi propus la decorare cu ''Virtutea militară'' de război şi cu un premiu în bani de 300 lei.
Sunt multe exemplele de eroism ale oștenilor din Regimentul 2 dorobanți Vâlcea, ale tinerilor care au făcut suprema jertfă pentru apărarea țării. Ei au umplut trenurile care duceau la moarte, trenurile din iadul sovietic, din Primul Război Mondial, supunându-se ordinului ”Români, treceți Prutul!” spre a elibera teritoriile ocupate și spre a păstra întreagă vatra strămoșească.
Regimentul 2 dorobanți Vâlcea a fost decimat în luptele de la Cotul Donului din 1942. Au renăscut însă, și-au refăcut forțele și au luptat mai departe și au murit toți, atacând la baionetă pozițiile germane.
Cartea de față este o imagine a unei lumi fără noroc care înfățișează viziunea dezeroizantă a războiului. Mitul conștiinței ține de estetica sincerității absolute, aceea că după război nu există decât învinși, fiind însă beneficiari ai războiului.
Războiul este pagina de acută psihologie a luptătorului lăsat în voia morții. El face posibilă singura realitate despre război, aceea a adevărului crud. Dacă războiul, în ultimă analiză, nu este altceva decât organizarea savantă a crimei colective, atunci organizarea aceasta caută să fie cât mai metodică, mai impecabilă. Cartea de față nu înalță imnuri eroismului și nu combină situații sublime. Ceea ce numim erou cu glas declarator e un biet om hărțuit de foame și de plictiseală, bătut de gloanțe și de obuze, scuturat de frigurile morții și înghețat de spaimă, degradat de superstiție și pândit de demență. Războiul surprinde și analizează fără ipocrizie frica, superstiția, insensibilitatea la durere, lașitatea, panica și, după cum combatanții își dezvăluie firesc, spiritul de camaraderie.
Viața pur rațională este învinsă de cea practică, iar maturizarea conștiinței în război se produce prin botezul eului în suferința colectivității. Războiul, oricât ar fi el de modern și de evoluat în tehnici militare, constituie o tragedie umană. Mediatizat, ca în timpurile noastre, devine o dramă a întregului univers locuit de suflete, sau un spectacol cinic.
Cartea de față este un gest de plecăciune pioasă în fața milioanelor de ostași pierduți în drama existenței, fiindcă războiul nu e drept ori nedrept, ci pur și simplu un cataclism. Nu experiență capătă eroul întors de pe front, ci neîncredere, prăbușire lăuntrică, ruperea axei sale sufletești. Războiul pune sub semnul distrugerii fizice și morale cea mai frumoasă dintre creațiile lui Dumnezeu: Omul.
Autorul (Vasile Novac)»
Studiul integral în PDF
Sursa: https://muzee-valcea.ro/
În conexiune: Dinu Săraru - ,,Am onoarea, Domnule colonel”/ «Râmnicul meu»
#CultulEroilor #MApN #memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu