Acte noi despre Eminescu bibliotecar/ ziarul ,,Orizont” duminică 15 iunie 1969

Într-o scrisoare inedită, păs­trată in colecţia generalului Ramiro Bodnărescu, adresată lui Samson Bodnărescu la 14 august 1874, Titu Maiorescu, interesîndu-se de bursele în străinătate acordate lui Al. Lambrior şi Gh. Panu, de soar­ta folcloristului Miron Pompiliu şi recomandind utilitatea părţii a doua din Elemente de pedagogic şi metodologie de I. P. Eliad, manual căruia îi găsea „rele" de limbă, îi no­tifica în primele rînduri: „Din bibliotecariat vei trebui să de­misionezi, însă mai tîrziu. Vreau să păstrez locul pentru vreunul din tinerii ce trebuiesc atraşi la Iaşi, fie Slavici, fie Eminescu, sau altul.”

Cum era preocupat şi de nu­mirea unui custode, ministrul se interesa de studiile tînărului Kugler, sub rezerva specificată grijuliu „dumneata ştii că lo­curile aceste sînt de regulă re­zervate pentru studenţii buni din universitate.”

Anton Robert Kugler, fiul arhitectului local Carol Kugler, se născuse în Iaşi la 22 august 1851. Era frate cu poeta Matilda Kugler-Poni. După primi­rea cetăţeniei române, A.R. Ku­gler a urmat cursurile facul­tăţii de drept ieşene, deşi se pasiona de medicină, de muzică şi de literatură. A lăsat culege­rea de poezii De prin munţi.

Pentru scurt timp, Eminescu a închiriat o cămăruţă la arhi­tectul Carol Kugler, care locui­se lîngă biserica catolică din Iaşi, recomandat probabil de Vasile Burlă, primul soţ al Matildei Kugler.

Anton Kugler a luat parte la războiul pentru independen­ţă, întorcîndu-se decorat. Căsă­torit cu Zoe Şoarec, Anton Ku­gler a avut patru copii, astăzi în viaţă numai fiica mezină, Elena Popovici (Piatra Neamţ).

Cum Samson Bodnărescu în citata corespondenţă îi amin­tise criticului de ruinarea zidu­rilor bibliotecii, Maiorescu ii indică să facă raport şi, în con­tinuare, spre a neutraliza orice opoziţie din partea lui Bodnă­rescu, care ar fi dorit să cumu­leze pe lîngă direcţia de la „Vaslle Lupu", funcţia de bibliotecar şef la universitate, îi administra sfaturi filozofice şi dure în privinţa modestiei ve­niturilor menite să-l determine moral să cedeze conducerea Bibliotecii centrale: „Nu deve­ni materialist ca Paicu. În po­ziţia durnitale de-acum tentațiunea e mare de a îngriji prea mult pentru strîngerea de bani. Nu uita că chemarea dumitale este ideală şi că intr-o viaţa aşa scurtă ca a noastră averea nu are nici o însemnă­tate, nici una. Numai cei proşti cred că însem­nează ceva de a fi ca Drosu. Înaintea celor cu minte însa aceasta nu însemnează nimic.
Fereşte-te mai ales de iluzia de a crede că trebuie să strîngi bani acum pentru a trăi apoi independent. Cind vei fi inde­pendent vei fi bătrin şi inde­pendenţa va fi fără valoare. Prin urmare trăieşte acum”
Prin ord. 7818 din 24 august 1874, Maiorescu incredinţa lui Samson Bodnărescu direcţia Şcolii normale „Vasile Lupu“, specificind în contextul adresei pe urmaşul său la bibliotecă.

Formele ierarhice pentru ob­ţinerea jurnalului aprobativ al numirii lui Eminescu în func­ţia de bibliotecar la Iaşi, Maio­rescu le îndeplineşte cu o zi inainte, adresîndu-se Consiliu­lui de Miniştri.

În ce împrejurări a fost nu­mit Eminescu, bibliotecar?

Sîntem în măsură să le cu­noaştem datorită următoarei corespondențe inedite:

Prin vacanţarea postului de bibliotecar criticul propune prin raportul nr 7719/1874 pe poet în locul lui Bodnărescu, cerînd „în final" — el, Maiorescu, şi nu Vasile Pogor, cum inventeazâ Octav Minar — semnarea jurnalului de numire. Concep­tele din dosarul descoperit şi originulul sint explicite:

JURNAL 

Astăzi 28 august 1874, Con­siliul Miniştrilor luând în deli­berare referatul d-Iui Ministru (al) Cultelor şi al Instrucţiunii Publice sub nr. 7719, prin care se propune numirea d-lui M. Eminescu, Doctorand în filo­zofie, în postul de bibliotecar al bibliotecei Centrale din Iaşi;

În virtutea dreptului ce ni se acordă prin înaltul Decret al Măriei Sale Domnitorului nr. 1382 din 3 iulie expirat:

DECIDE:

Domnul Mihail Eminescu es­te numit provisoriu în postul de bibliotecar ai Bibliotecii Centrale din laşi în locul D-lui Samson Bodnărescu, trecut într-alt post şi sub rezerva con­firmării ulterioare a acestei numiri de către Măria Sa Domnitorul, după întoarcerea în ţa­ră.

L. Catargi

Al. Lahovary

G. Gr. Cantacuzlno

T. Maiorescu

Calificarea „Doctorand in fi­lozofie” este adăugată în locul gol din redactarea de concept de către Maiorescu prin scrisul său cu cerneală neagră; gro­sul textului fusese aşternut cu cerneală violetă de un salariat. Cu aceeaşi cerneală neagră semnează numai Maiorescu la sfîrşitul jurnalului.

Prin adresa nr. 7816 din 24 august 1874, expediată lui Eminescu se comunica — dat fi­ind că domnitorul călătorea atunci peste hotare —numirea ,,provisorie” în postul de bibli­otecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi, urmind ca ulterior să obţină confirmarea. Poetul fu invitat să preia atribuţiunile pe data de 1 sept. 1874, să depună jurămîntul la rectorat şi să ia în primire cu forme întregul inventar de la Samson Bodnărescu. Cînd Maiorescu reco­manda ,,în vedere cu cataloa­gele existente” ministrul titu­lar se gîndise ca noul venit să confrunte cărţile din rafturi cu registrul inventar şi cu cata­loagele: „Comunicînd D. Voas­tre această numire am onoarea a Vă invita să intraţi in atribuţiunile postului ce VI s-a în­credinţat Ia 1 septembrie viitor de cînd va începe onorariul cu­venit D. Voastre după buget, însă mai inainte de aceasta veţi depune jurâmintul legiuit în prezenta D-lui Rector al Universităţii din laşi şi veţi pri­mi apoi  de la predecesoarele D. Voastre în vedere cu cata­loagele existente, opurile ce aparțin acelei biblioteci, dota, mobilierul şi cancelaria ei". 

În Contribuții documentare p. 337 (nota 1) și p. 339 (facsi­mil) s-a publicat adresa origi­nală nr. 7883 trimisă lui Sam­son Bodnărescu de către Minis­ter la 24 august 1874 invitîndul-l  în aceiaşi termeni să pre­dea cu amănuntul Iui Emines­cu, numit pe ,,1 Septembrie viitor" bibliotecar, „opurile ce aparţin acelei biblioteci, dota, mobilierul şi cancelaria ei". Dosarul 2588/ 1874, p. 40. 57, Arhivele Statului din Bucu­reşti, în Fondul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, vădeşte că aliniatul final, cu mulţumiri pentru modul cum Bodnărescu funcţionase, a fost întregit şi scris de către Titu Maiorescu.

Tot atunci s-a conceptat adresa către Monitorul Oficial ca să publice „jurnalul” nu­mirii lui Eminescu şi s-au luat dispoziţii departamentale pen­tru a „regula" salarizarea poe­tului. 

Maiorescu, notilicind redac­torului ieşean in aceeaşi zi numirea lui Eminescu, dispunea să fie „introdus” în post şi să i se ia jurâmîntul legiuit:

,,Dl. Mihail Eminescu, cu în­cepere de la 1 Septembrie vii­tor fiind numit prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. în postul de bibliotecar al Biblio­tecii Centrale din Iaşi în locul D-lui Samson Bodnărescu. tre­cut într-alt post, subsemnatul are onoare a recomanda D-voastre pe Dl. M. Eminescu spre a-l introduce în postul ce i s-a încredinţat, după ce mai intăiu-l veţi supune la jurămîntul legiuit”


Anticipind cu două zile in­trarea în funcţie, poetul depu­ne jurămîntul înaintea lui Şte­fan Micle, rectorul Universită­ţii din laşi, care contrasem­nează textul protocolului și-l certifică. Eminescu îl ştia pe rector, poate îl şi frecventa, dat fiind că pe Veronica o cu­noscuse cu doi ani înainte la Viena. liedurile pentru ea sînt databile din 1874 şi al treilea motiv, bunul prieten Miron Pompiliu funcţiona ca secretarul rectoratului din capitala Moldovei.


Solemnitatea depunerii jurâmintului l-a impresionat pe Eminescu în stingherelile mo­destiei şi mulţumirii de a de­veni gospodarul cărţilor Uni­versităţii, şi ziua de 30 august 1874 o va păstra gratitudine pentru Ştefan Micle pînă la sfîrşitul zilelor acestuia.

A doua zi, rectorul ieşean raporta în termeni simpli mi­nisterului că jurâmintul fusese depus înaintea sa şi la cores­pondenţă anexa originalul pro­tocolului.

Monitorul Oficial nr. 188 din 29 august/ 10 septembrie/ 1874. p-I, imprimă numirea lui Eminescu pe chiar prima coIoană.

Mai rămlneau cîteva săptămîni de provizorat pînă la decretul definitivării. La 3 octombrie. Maiorescu înainta domnitorului jurnalul Consiliului de Miniştri, cerind confirmarea numirii lui Emines­cu. Actul semnat la 16 octom­brie în Sinaia, este contrasemnat de către critic.
 
Peste douăzeci şi două de zile. Divizia Şcoalelor din Mi­nister aduce la cunoştinţa har­nicului conducător definitivarea lui oficială:

„Prin Înaltul Decret al Mă­riei Sale Domnitorul nr. 1748 de la 16 ale curentei, DV fiind confirmat în postul de bibliotecar al acelei biblioteci ce Vi s-a încredinţat provizoriu prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 20 din 23 August trecut, am onoare a comunica D-voastra această dispoziţie spre ştiinţă.

Ministru,

T. Maiorescu

Autoritatea centrală interve­nea la Monitorul Oficial pen­tru publicarea decretului nr. 1748, care văzu lumina tiparului peste şase zile, notificînd definitivarea numirii Iul Emi­nescu ăn postul de bibliotecar:

,,Prin decret nr. 1748 din 16 octombrie 1874, după propune­rea făcută prin raport de ace­laşi D- Ministru, D. Mihai Emi­nescu, doctorand în filozofie, care prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 20 de la 23 au­gust trecut, a fost numit provisoriu în funcţiunea de bibliotecar al Bibliotecii centrale din laşi, în locul D-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post, s-a confirmat în zisa funcţiune”.

Specificarea ,,doctorand în filozofie" aparţine lui Maiorescu, Eminescu nearogîndu-şi asemenea epitet nicicind.

Augustin Z. N. Pop.

Sursa: ziarul ,,Orizont”, ,,Organ al Comitetului Județean Vâlcea al PCR și al Consiliului Popular Județean Provizoriu/ Anul II, nr. 196/ duminică 15 iunie 1969.

________

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #IstoriaRamnicului #Comunism #ziare #ziar #gazeta #gazetarie #ziarulOrizontValcea #ziarulOrizont #MihaiEminescu #literatura #poezie #proza #bibliotecadigitalăaBCUIași #BCUIași #BCUMihaiEminescuIași