Sorin Oane/ #PovestileRimnicului - O crimă de stat Rîmnicu Vîlcea

<<...Pe 21 septembrie 1939, la ora 14, prim- ministrul Armand Călinescu era asasinat la Bucureşti de către un grup de legionari sub conducerea avocatului Miti Dumitrescu. Represaliile împotriva legionarilor au fost crunte. Carol II a declanşat un val de execuţii fără precedent, în 21 spre 22 septembrie 1939. Printr-o hotărîre comună a Palatului şi Guvernului se ordonă poliţiei masacrarea legionarilor internaţi în lagăre, precum şi a cîte 3 legionari din fiecare judeţ al ţării, ale căror trupuri trebuiau să fie expuse în pieţele publice, cum se procedase deja la Bucureşti cu cei 9 ,,răzbunători” - asasinii lui Armând Călinescu -, în ale căror cadavre, se spune că lorga ar fi lovit chiar cu piciorul. Cei 9 legionari fuseseră executaţi în plină stradă, iar cadavrele au fost lăsate mai multe zile pe caldarîm. După ,,modelul bucureştean”, în ţară sînt împuşcaţi 252 de legionari. Este apogeul criminalităţii de stat, fără corespondent pe timp de pace în vreo ţară civilizată, din Europa secolului XX. La Vîlcea au fost împuşcaţi preotul Virgil Nicolaescu, învăţătorul Dumitru Diaconescu şi meşteşugarul Nicolae Vasilescu (803). Trupurile acestora au fost expuse cîteva zile în faţa Palatului de Justiţie. Alegerea victimelor a fost lăsată la discreţia autorităţilor, adică a fost făcută, pur şi simplu, la întîmplare. Scriitorul Constantin Mateescu vorbeşte însă de ,,şapte cadavre”, care ar fi zăcut în faţa tribunalului, păzite de patru soldaţi cu arma la picior, însă nu aduce nicio dovadă în sensul ăsta. Însă arhivele vîlcene spun clar că au fost ucişi doar trei legionari, şi nu dintre cei de frunte. Mateescu mai spune că ,,după venirea lui Horia Sima la putere (1941), alte şapte cadavre au fost expuse în faţă Tribunalului. De rîndul acesta victimele fuseseră ucise de legionari”. Se inversaseră călăii (804). Istoria nu consemnează însă nimic din cele afirmate de dl Mateescu privind ,,răzbunarea legionară”. Cred efectiv că este o ,,licenţă poetică” a domnului Mateescu, adică o abatere de la adevărul istoric cu scopul de a dramatiza povestea domniei sale.>>

Sursă selecție: Sorin Oane/ ,,1939: 0 crimă de stat la Rîmnicu Vîlcea.”/ (în) ,,Poveștile Rîmnicului”, 2025.

Imaginile din colaj una câte una cu explicații, mai multe informații suplimentare și linkuri către surse - la această legătură.

____________________

803 Nicolae Roşea, Cronica unor violenţe politice, Editura Gazeta de vest, ianuarie 1996, p. 56; vezi şi „îndrumarea Vâlcei", nr.148 /18 noiembrie 1940, p. 2. 

804 Constantin Mateescu, Şapte cadavre, în .Curierul de Vîlcea, 28 februarie 1992, p. 3; povestea este reluată în Râmnicul, Râmnicul, Editura Conhys, Râmnicu Vâlcea, 1994, p. 59-60.

__________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #AntimIvireanul #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #PoveștileRîmnicului #PovestileRamnicului #partide #dictatura #propaganda #antonescu #legionari #asasinate #decese #primministri

Pr. Ioan D. Ciucă, prof. Domnica Ciucă, prof. Ion M. Ciucă/«1821 Drăgășani/ Mormântul regimului fanariot», Capitolul VI (ultimul)

(urmare carte în foileton/ link)

Schiță a istoriei Drăgășanilor după 1821 până azi (anul 2001) 

După cum am consemnat în capitolul anterior, Drăgăşanii au avut o istorie specifică localităţilor viticole.

Evenimentele petrecute în anul 1821 pe aceste locuri au adus firavei localităţi pagube mari. Turcii îi puseseră foc, mulţi oameni au fost omorâţi iar cei care au scăpat au fost „băjeniţi“ prin aşezările de peste Olt (Oteşti - Poganu), unde nu au cunoscut nenorocirile războiului.

Cei care au mai scăpat cu viaţă s-au trezit fară avutul lor nepreţuit - vinul. Vinul pe care îl băuseră armatele eteriste şi pandureşti. Deja din secolul al XIX- lea, Drăgăşaniul era comparat „cu alte oraşe“. În 1821, D. Protopopescu, eroul de la Zăvideni, spunea că atunci când au venit în Drăgăşani ,,am găsit oraşul pustiu“.(1)

Prin 1827 se arăta că nu au plătit otoştină „poporul din Drăgăşani“ adică proprietarii: Clucereasa Stanca Socoteanca, Stolnicu Lahovari, Grigore Filipescu, Mănăstirea Govora, Stolnicu Nicolae Gigârtu, „cocoana Tiţa Baruneasca”, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Mihăilă Lupu din Ocnele Mari, Drăghiceanu Otetelişanu, Hristea Belivacă, Badea Gheorghiu, banul Barbu Văcărescu, Diamandi Râmniceanu, Nicu Vlădescu, Barbu Văcărescu ban, dvomicul Nenciulescu, Radu Mănăstireanu, Băluţă Teişeanu, Slugerul Băluţă, Zanfirache Ralea, Nichifor din Râmnic, Gheorghe Golescu, Dumitrache Bibescu, Nicolae Nisipeanu. Episcopia se plângea că aceştia nu şi-au mai plătit obligaţiile „de la răzvrătire“. Din acest motiv, la 1 septembrie 1827, episcopul Neofit obţine un recensământ al celor care au în proprietate vii în Drăgăşani, în urma căruia se găsesc 389 de proprietari. Aceştia sunt obligaţi să semneze un contract colectiv prin care se obligau să dea „obişnuita otoştină în natură“ (2).

În 1831, plasa Oltul de Jos avea ca reşedinţă „târgul Drăgăşani“. Era condusă de Gheorghe Bucşenescu, iar la 1833, era condusă de Matake Filipescu. în această plasă erau incluse satele: Aureşti, Călina, Colibaşi, Creţeni, Cîrlogani, Gârdeşti, Doba, Guşoeni, Fişcălia, Glăvile, Nemoiu, Orleşti, Ioneşti, loneştii-Govorii, Izvorul, Amărăştii, Mamura, Zăvideni, Strejeşti, Ştefaneşti, Runcul, Stăneşti, Spârleni, Fumureni, Mitrofani, Râureni, Măgureni, Şuteşti, Olteni, Momoteşti, Voiceşti, Şuşani, Scorbura.

În total, pe la 1840, plasa Oltului avea 77 de sate.

Formidabilele atuuri naturale ale Vâlcii...

și vechimea multiseculară a celui mai vechi sat din fiecare (actual) municipiu/ oraș al județului

«...pădurile (290.880 ha, sf. anului 2007, locul 4 pe ţară, după jud. Suceava, Caraş-Severin şi Hunedoara) • 13.120 ha livezi şi pepiniere pomicole (locul 2 pe ţară, după jud. Argeş) • în 2007, jud. Vâlcea ocupa locul 3 pe ţară la producţia de fructe (79.330 tone), după jud. Dâmboviţa şi Argeş, cele mai mari cantităţi fiind obţinute la prune (49.092 tone), mere (26.506 tone), nuci (2.387 tone, locul 1 pe ţară), pere (4 491 tone) • apicultură (38.158 familii de albine, locul 2 pe ţară, după jud. Mureş) • la sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Vâlcea era de 10.556 locuri (locul 3 pe ţară, după jud. Constanţa şi Braşov), repartizate în 49 de hoteluri şi moteluri, trei cabane, nouă campinguri, 42 vile, trei tabere pentru elevi, 36 de pensiuni turistice urbane, 25 de pensiuni turistice rurale ş.a. Indicativ auto: VL • populația: 93,6% români (locul 3 pe ţară din punct de vedere al procentului mare de români, după jud. Gorj şi Botoşani)...

...Judeţul Vâlcea se află în partea central-sudică a României, fiind situat în bazinul mijlociu al râului Olt, la S de Carpaţii Meridionali, între 44°28′ şi 45°36′ latitudine nordică şi 23°37′ şi 24°30′ longitudine estică, limitat de jud. Sibiu ( N ), Argeş ( E ), Olt ( S şi SE ), Dolj ( S şi SV ), Gorj ( V ), Hunedoara ( NV ) şi Alba ( NV ).

Supr.: 5 765 km2 (2,42% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 396 887 loc. (1,79% din populaţia ţării), din care 194 752 loc. de sex masc. (49,07%) şi 202 135 loc. de sex fem. (50,93%). Populaţia urbană: 191 225 loc. (48,18%); rurală: 205 662 loc. (51,82%). Densitatea: 68,8 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 93,6% români (locul 3 pe ţară din punct de vedere al procentului mare de români, după jud. Gorj şi Botoşani), 1,9% rromi, apoi maghiari, germani, turci, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Râmnicu Vâlcea. Oraşe: Băbeni, Băile Govora, Băile Olăneşti, Bălceşti, Berbeşti, Brezoi, Călimăneşti, Drăgăşani (municipiu), Horezu, Ocnele Mari. Comune: 78. Sate: 548 (din care 20 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 53.

Dr. ing. Mihai Sporiș - Adevăruri dureroase și apel la rațiune/ Considerații ante- Ziua Energeticianului 2025

                                      Semne... din Ceruri atenționează!

       Soarele lui Iulie 2025 a privit mai cu foc, cu pârjolire, obrazul pământenilor, ieșiți dintr-o ordine a firescului de mai multă vreme. Nu doar pe la noi scena vieții așezate într-o ordine anume și cu oameni pricepuți, competenți puterilor de orice fel, fusese smintită de pseudo/revoluționările vremelnice ale celor veniți pe caii putere, anacronici, precum barbarii istoriei. Ce mai jaf! Ce mai pârjol! Cu entuziasm și... protocol!  Ce mai democrație cu salvarea prin/pe pustie – curată demagogie!-, și tranziție prin deșert , cu hrana din lada de zestre și de împrumut, luată cu camătă și dobândă, până la țărmul cu izbândă! Anul acesta, încă departe de împlinirea celor 40 de ani ai deșertului biblic, un bilanț ne vorbește despre o îndatorare istorică, de-o risipire omenească fără precedent și de o gâlceavă internă care dă în clocot...

     Din cerurile, de tot felul, ale tuturor continentelor, luciditatea care vede aproapele și proprii apropiați, începe să dea semnale! Dați la o parte barbarii puși pe jaf!, de către călăreții politici, fără merite profesionale anume: prin economie, justiție și prin tot felul de invenții instituite, pentru tăiatul frunzelor la câini! Strigă acum, cu alte cuvinte desigur, cu toată puterea primită, noul Premier al României. Dar să vezi lătrat dinspre presa cu jigodii dresate din solda supraviețuirii, pe toate canalele haznalelor urât mirositoare și... ce mai gâlceavă se iscă între cei cu ciolane legiuite și legături de scaune asigurate de puterile cu litere scrise și păzite strașnic! Mare diferență între ciocoii cei noi, acum cu bodiguarzi (sigur moștenitorii celor vechi, prin salvarea lor națională!) și plângerile celor mulți, mai mereu truditorii care ispășesc cu credință și speranță dezmățul mai marilor! Revedeți-vă Constituția și legile făcute, speciale, de numiții de voi „băieți deștepți!”, să nu vă poată prelungi deșertul și îndatorarea, bașca bejenia pe alte coclauri înstrăinate, atenționează un duh prin deșert și invită profeții să dea alte table de legi! Să observăm, aici, altfel de semnale venite din înalturile locului, ca o atenționare pentru cei ce le pot citi mai cu ochii minții.

Râmnicu Vâlcea/ ,,Bătaia peștelui” la Podul Vinerii Mari

spectacolul depunerii icrelor/ lapților în Râmnicul interbelic
> două zile pline dura totul: în a treia – doar ,,întâziații de pe Lotru” mai ajungeau (pe Olt în jos) la ,,Bătaie”, să împlinească marea poruncă a speciei...

  
«...oraşul era bine delimitat şi bine marcat de nişte aşa zise frontiere naturale. Adică, după ce treceai de Școala de meserii şi de Obor, ajungeai la prima fontieră: Podul peste râul Olăneşti. Un pod de lemn cu nişte mari arcade de fier, care despărţea „restul lumii" de „râsul lumii", cum era împământănită printre liceeni răutăcioasa expresie vizavi de Școala de meserii. (...)

...cine avea ocazia să vină la târg şi să intre prin Obor peste podul Olăneşti, pe la începutul lunii Mai, putea asista la un spectacol însolit, căci nu avea cum să-l evite. Mai ales că spectacolul era gratuit şi întotdeauna cu mulţi spectatori care umpleau podul peste Olăneşti, de era pericol să se dărâme. Trecătorii ce veneau de la ţară cu mare greutate îşi făceau loc cu căruţele, căci svonul se propaga cu viteza fulgerului şi toată suflarea oraşului era pe pod. Dacă era Marţi, se alegea praful şi de piaţă şi de vânzarea prin magazine.

Era bătaia peştelui...

Abia atunci am înţeles semnificaţia zicalei.
Râul Olăneşti îşi avea izvoarele în munţii Builei şi avea apa mai rece ca a Oltului. Dar vara când începea căldura, se încălzea puternic, albia râului find largă, de cum intra sau mai bine zis de când traversa oraşul. 

Fauna din jurul Râmnicului

🔴 lumea nevertebratelor (regnului animal) este ceva mai puțin cunoscută...

Impactul antropic tot mai puternic de-a lungul timpului, a limitat existenţa animalelor din grupul mamiferelor, în special carnivorele mari. Arareori se mai poate afla vreun urs sau vreun lup  prin teritoriile împădurite ale municipiului (informații din 2012 - n. V.S.). În schimb, au răspândire mistreţii (Sus scrofa), căprioarele (Capreolus capreolus), iepurii (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Mustella putorius), nevăstuica (Mustella mustella), şoarecii de pădure (Apodemus silvaticus), cârtiţa (Talpa europaea), etc. Vidra (Mustella lutreola) este atrasă de bogăţia peştelui din lacurile de acumulare. Alte animale (şoareci, şobolani, dihori etc.), aflate în apropierea locuinţelor oamenilor, produc uneori neplăceri. 

În schimb, păsările par a se afla în echilibru cu oamenii. Primăvara, răzbesc din pădurile din jurul oraşului felurite triluri ale înaripatelor ascunse în păduri (cucul, mierla, sturzul, pupăza, gaiţa, ciocănitoarea, piţigoiul, măcăleandrul, silvia, turtureaua, privighetoarea etc.), care produc încântare şi dovedesc faptul că omul nu a distrus tot ce înseamnă viu în jurul său. Alte păsări (vrăbii, porumbei, guguştiuci, turturele, cucuvele, iar mai nou - pescăruşi) coabitează cu locuitorii, oraşul oferindu-le adăpost şi hrană.

O menţiune aparte facem în legătură cu păsările acvatice care s-au instalat pe lacurile de acumulare din jurul oraşului. Se pot observa aproape permanent lişiţe (Fulico atra), raţe sălbatice (Anas plathyrynchos), cufundaci (Podiceps cristatus), cormorani (Phalacrocoras carbo), pescăruşi (specii de Larus), stârci (Egreta garzetta, Ardea cinerea, Botaurus stellatus). Rareori poposesc în largul apelor graţioasele lebede (Cygnus cygnus). Ele s-au adaptat la noile habitate acvatice şi constituie astăzi un important culoar avifaunistic, de nivel european. Oamenii le-au tolerat, astfel că avem în jurul oraşului veritabile oaze deltaice, iar o plimbare pe falezele lacurilor din Râmnicu-Vâlcea constituie un prilej de admiraţie, încântare şi relaxare.

Râmnicu Vâlcea: toponimia/ oiconimia

Datorită vechimii Râmnicului şi a unităţilor administrative care îl compun, majoritatea toponimelor majore de pe raza oraşului prezintă interes atât din punct de vedere istoric, cât şi lingvistic. Le vom analiza succint pe fiecare, în ordine alfabetică, pentru a facilita găsirea lor de către cititorul interesat de domeniu. 

Aranghel. Denumirea acestui sat intrat în componenţa municipiului provine din pronunţia populară, care s-a impus, a Schitului Arhanghelul.

Capela (Dealul -) reprezintă unul dintre toponimele emblematice ale oraşului. Provine de la o fostă capelă catolică, „…se găsea încă, pe creasta dealului, în timpul ocupării Olteniei de austriaci”. (Grigore, 1944, 53).

Căzăneşti – sat component al municipiului şi fostă comună. Este, la origine, un nume colectiv, provenit de la antroponimul Cazan. Familii cu acest nume, se întâlnesc relativ frecvent, pe o rază destul de mare, începând din oraş, până în Mihăeşti inclusiv şi chiar mai departe.

Cetăţuia – cartier şi deal în nordul oraşului. Nu numai legenda, dar şi unele menţiuni documentare, mărturisesc despre faptul că mai înainte, pe locul bisericii de azi, aici ar fi existat o cetate (Stoicescu, 1970, 559 - nota 61).

Copăcelu – fost sat (anterior, numit Valea Răii), în prezent – cartier al oraşului. Aflat într-o zonă cu multă vegetaţie, proveninţa sa de la diminutivul copăcel („copac mic”) nu ni se pare logică, deci nu putem fi de acord cu etimologia dată de Gh. Bolocan şi colab. Avem de-a face, mult mai probabil, cu antroponimul Copăcel (Soare, 1985, 182), care, la rândul lui, provine de la n. pr. Copaciu – nume întâlnit nu o dată în vechile hrisoave. Ambele antroponime – Copaciu şi Copăcel – sunt înregistrate de DOR (Constantinescu, 1964, 248). Situaţia formării acestui toponim este asemănătoare cu cea a satului din Măciuca, Ovesélu (accentuarea corectă este pe cel de-al doilea e), format de la n. pr. Ovesea, la care s-a adăugat sufixul diminutival –el.

Dealu Malului – fost sat, azi cartier al municipiului. Ambele părţi ale acestui „binom” toponimic se referă, în mod evident, la forme de relief existente în zona respectivă.

Feţeni – sat în fosta comună Goranu, azi comasată cu municipiul. Numele este un fel de antonim al lui Dosu şi se referă la poziţia aşezării faţă de lumina care vine de la soare; deci: locuitorii unui sat de pe o coastă aşezată cu „faţa” către soare (Iordan, 1963, 152).