Faceți căutări pe acest blog

27 nov. 2025

Sorin Oane/ O poveste pentru istoria literaturii române: elevul Gib Mihăescu, repetent la „Lahovari”, devine un mare autor de bestselluri!

Din primul anuar al Gimnaziului „Lahovari”, cel întocmit de directorul Eliodor Constantinescu în 1909, aflăm următoarea poveste despre Gib Mihăescu (1894-1935), de fapt prima referinţă biografică a viitorului scriitor. În anul şcolar 1908- 1909, Gib era elev al clasei a treia a Gimnaziului „Lahovari” (corespunde acum cu clasa a VII-a). Se transferase de la Slatina, unde absolvise clasa a doua (clasa a Vl-a), cu media 8,40 - pe care o mai făcuse o dată, fiindcă rămăsese repetent. Clasa lahovaristă în care intrase era formată din 38 de elevi, dintre care, la sfîrşitul anului, au rămas zece corigenţi şi opt repetenţi (!). Elevul Gib Mihăescu nu a promovat la franceză, germană, geografie, fizică şi matematică. A rămas deci... repetent. Din anuar aflăm că şi fratele mai mic a lui Gib, Emil, elev în clasa I, rămăsese repetent, nepromovînd la franceză, istorie, geografie şi matematică. Ceea ce se întîmplase cu tînărul Gib este o poveste pentru istoria literaturii române.





Poza Iui Gheorghe (Gib Mihăescu) este aşezată peste matricola şcolară a acestuia din 1909. Pe pagina a doua se vede clar că este declarat repetent.



Gib era al 6-lea din cei 12 copii ai familiei Ion şi Ioana Mihăescu. Făcuse şcoala primară la Drăgăşani (1901-1905). Gimnaziul îl începe în 1905 la Liceul „Carol I” din Craiova. Anul I trece fără probleme. Dar după asta urmează o prăbuşire a elevului Gib Mihăescu. Nu promovează clasa a Il-a, rămînînd repetent. Se mută la liceul din Slatina, unde repeta clasa a Il-a (1907-1908). Îşi continuă apoi studiile la Gimnaziul „Alexandru Lahovari” din Rîmnicu Vîlcea, dar rămîne iarăşi repetent în clasa a IlI-a de gimnaziu (1909). Între 1909-1911 revine la Liceul „Carol I” din Craiova, reuşind să termine cu bine cursul inferior. Cursul superior îl va face tot aici (1911-1914). Acum îl are ca profesor de limba şi literatura română pe Ion Niculescu, care îl va şi îndruma spre scris.Sînt două explicaţii plauzibile la eşecurile şcolare ale elevului Gib Mihăescu. Prima explicaţie ar fi dezinteresul său faţă de şcoală. Apropos! Ultimul său roman, Donna Alba (1935) este în mare măsură autobiografic. De aici aflăm multe lucruri despre... tînărul Gib, numit în carte, Mihai Aspru. Eroul fuge de acasă în timpul adolescenţei, dorind să scape de tîrgul oltenesc în care locuia. În aceşti ani, duce o viaţă dezordonată, îşi falsifică actele, fură, minte, totul pentru a-şi atinge scopurile. Primul război mondial îl surprinde cu patru clase gimnaziale, promovîndu-l ofiţer. El îşi completează liceul imediat după încheierea păcii, devenind avocat. Cam aşa a fost şi viaţa tînărului Gib, fecior dîrz, bine făcut fizic, dar aventuros, un soi de haimana, crescută departe de autoritatea părinţilor. „Donna Albă” devine astfel un fel de „explicaţie” pentru eşecul şcolar al acestuia. O a doua explicaţie ar putea fi însă şi moartea fratelui său mai mare, Nicolae, fapt petrecut în 1907, ceea ce îl impresionează foarte tare pe tînărul Gib.

Dar există şi o explicaţie mai ciudată. Gib Mihăescu ar fi fost o victimă a rivalităţilor politice dintre liberalii vîlceni. Despre ce era vorba? A fost vorba, mai întîi, despre o rivalitate liberală drăgăşăneană. Niţă Mihăescu, tatăl lui Gib, fusese timp îndelungat viceprimar liberal la Drăgăşani (documentele îl consemnează aşa încă din 1896, cînd a avut loc marele incediu care a distrus oraşul). A fost viceprimar şi între 1901-1904, într-o perioadă cînd primar era liberalul Dimitrie (Matache) Constantinescu. Profund contrariat de afacerismul veros al acestuia, Mihăescu demisionează de la liberali în 1907 şi trece la conservatori, iar în 1908, la conservatorii-democraţi ai lui Take Ionescu. Întîmplarea face că, puţin timp după asta, Matache Constantinescu a fost exclus din P.N.L. pentru „afacerism dubios”, iar, ulterior a avut şi el un parcurs politic asemănător lui Mihăescu. A trecut la conservatori şi apoi la cei democraţi, ajungînd chiar şeful organizaţiei Partidului Conservator-Democrat din Drăgăşani, deci şeful lui Niţă Mihăescu (!). În 1911 va deveni chiar deputat conservator de Vîlcea, după ce revenise la conservatorii tradiţionali.

În 1909, Niţă Mihăescu, la recomandarea lui Alexandru Crăsnaru - fost şef al liberalilor vîlceni, ce lucra acum la Ministerul de Interne -, devine pentru scurt timp primarul liberal al oraşului Drăgăşani. Dar, sub presiunea clanului Filipescu, în locul său, primar este impus Gogu Filipescu, mediocrul şi incompetentul frate mai mic al lui Ştefan Filipescu (de mai multe ori deputat liberal de Vilcea). Mihăescu se întoace printre conservatori, dar a creat resentimente printre liberalii vîlceni care s-au simţit trădaţi. Rezultatul ar fi fost...repetenţia fraţilor Gib şi Emil Mihăescu. Dar să nu fim prea aspri cu Eliodor Constantinescu (care era şi şeful liberalilor din Rîmnic!) El semnala în anuar şi faptul că tatăl celor doi băieţi nu s-a obosit deloc să vină la şcoală să discute cu el despre lipsa de interes la carte sau rea purtare a fiilor săi.

Asta nu l-a împiedicat însă pe repetentul Gib Mihăescu să devină un mare nume al literaturii române. Termină cu greu Facultatea de Drept (1923), un timp practicînd şi avocatura. În circa 16 ani de creaţie (1919-1935), Gib I. Mihăescu a scris 5 romane, 50 de schiţe şi nuvele, multe piese de teatru şi peste 500 de articole de ziar. Romanele sale au un succes foarte mare: Grandiflora, Vedenia, Rusoaica, Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţiile unui student intîrziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre). Romanele lui Mihăescu au influenţe ruseşti, mulţi critici vorbind despre „dostoievskianism”. Gib I. Mihăescu a devenit unul dintre cei mai importanţi romancieri ai literaturii noastre. Din păcate, a murit la vîrsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză. A fost înmormîntat la Drăgăşani. Astăzi, un colegiu de aici îi poartă numele. Gib Mihăescu este doar principalul simbol al culturii drăgăşănene.

Sursa: Sorin Oane/ Colegiul Național ,,Alexandru Lahoveri”/ Cele mai frumoase povești, Râmnicu Vâlcea 2016.  



Mai multe resurse în conexiune (imaginile din colaj una câte una cu descrieri) - la această legătură.



_____________

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sorin Oane/ O poveste pentru istoria literaturii române: elevul Gib Mihăescu, repetent la „Lahovari”, devine un mare autor de bestselluri!

Din primul anuar al Gimnaziului „Lahovari”, cel întocmit de directorul Eliodor Constantinescu în 1909, aflăm următoarea poveste despre Gib M...