Amplul proiect CENTENARUL DUMITRU SCHIOPU (1926-2026), inițiat și desfășurat pentru promovarea identității și perenității ceramicii de Vlădești – Vâlcea, organizat, sub patronajul Consiliului Județean Vâlcea, de Primăria și Local Vlădești și Centrul Județean de Asociație și Instituții Tradiționale pentru Conservarea și Promovarea Culturii culturale din Vâlcea, Sibiu, Craiova și București, ne-au inspirat în realizarea acestor istorii a neamului Șchiopu.
„Dicționarul explicativ al limbii române” (DEX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, pagina 923, menționează că șchiop înseamnă: „Care are un picior mai mult decât celălalt... scurta îi lipsește un picior; care șchiopătează atunci când merge, infirm sau bolnav de „Dicționar”, Întâmpinează-l pe picior. VI, Editura Enciclopedică, București, 2006, paginile 616-617, consemnează, în esență, același lucru: „Care prezinta un defect la mers din cauza unui picior mai scurt sau a unui picior bolnav; infirm de un picior.”
Foarte probabil, când românii nou-născuți au început să li se atribuie câte două nume, pentru o mai bună individualizare, unul dintre ascendenții neamului actual Șchiopu avea sau astfel de infirmitate. Numele sa păstrat, timp de două secole, și sunt mari șanse să dăinuie în istorie, dată fiind multitudinea urmașilor acestui neam.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „șchiop” provine din limba latină, de la forma populară excloppus, însemnând „cel ce șchiopătează”, și a intrat în onomastica românească ca nume de familie, format ca poreclă ce descrie fizic sau legat de o caracteristică a strămoșului devenit, indicând un defect de mers, un nume de „poreclă”. (Dexonline)
Mențiăm că în documentele care ne-au stat la numele redactării acestor texte, de Șchiopu l-am întâlnit scris/dactilografiat/tehnoredactat fie Șchiopu, fie Schiopu, chiar la aceeași persoană ori în aceeași familie.
O bună parte a descendenților acestui neam au un singur prenume, dar sunt cunoscuți și apelați cu un alt prenume, fără nicio legătură între ele, fără a fi un alint, hipocoristic/diminutiv. Aceste prenume le-am scris astfel: Gheorghe/Milică; Ion/Daniel/Adrian; Nicolae/Mugurel; Constantin/Dănuț etc.
Să fie vorba de credința populară că dacă cineva este grav bolnav, pe patul de moarte, moartea să nu-l poată identifica?! Copiilor bolnavi li se descântă și li se dădeau nume noi, pentru a nu mai fi ușor de identificat de forțele răului. Unii părinți întâmpinau răul de la naștere și dădeau un nume oficial, de botez, dar îl numeau și apelau cu un alt nume.
Formulările de genul: „în prezent” sau „actual”, se referă la a doua jumătate a anului 2025, când ne-am ocupat de culegerea datelor și consultarea documentelor, prezentate ori nu, în această lucrare.
Eventualele inexactități, privind datele de naștere ori scrierea numelor unora dintre urmași se datorează faptului că nu totdeauna am văzut documentele de naștere, căsătorie sau deces sau altfel de acte, ci ne-au fost prezentate de părinți ori bunici, despre copiii și nepoții lor, unii aflați în străinătate.
Identificarea sa făcut după inițialele celor doi frați Hrisrea/Ristea (R.) și George/Gheorghe (G.), urmate de cifre, valorile liniei descendente: 1 pentru fii, 2 pentru nepoți, 3 pentru strănepoți și așa mai departe.
Acolo unde, într-o familie, au fost mai mulți parteneri, am folosit literele (a, b...).
În realizarea Istorii m-am bucurat de sprijinul și colaborarea mai multor descendenți, inclusiv în ale scrisului, mai ales din partea lui Ion/Daniel/Adrian Găujan, ceea ce îi mulțumesc și îl voi cita, acolo unde trebuie. Spre exemplu:
„Cartea aceasta nu sa născut din dorința de mărire, nici din ambiția de a străluci. Ea sa ivit firesc, ca o spovedanie a timpului, din nevoia de a nu lăsa uitarea să se aștearnă peste oamenii care au trăit drept, au muncit mult și au iubit fără zgomot. Este o carte despre rădăci croite cu trudă, răbdare și credință.”
(Ion/ Daniel/ Adrian Găujan)
Vlădeşti - Vâlcea - istorii familiale: istoria familiei Şchiopu / Mihai Călugăriţoiu. - Goleşti : Fântâna lui Manole, 2025 - integral în PDF la această legătură.
În această lume plină de contradicţii şi confuzii, totuşi, mai apar discret şi se ridică, printr-o muncă spornică şi perseverentă, semeni de-ai noştri, cu preocupări constante în cercetarea trecutului nostru, pentru a aduce în faţa prezentului, evenimente şi oameni model, care pot servi ca repere generaţiilor actuale şi celor care vor veni.
Lucrarea „ISTORIA ŞUŞANILOR” se înscrie în dorinţa contemporanilor de a afla şi de a cunoaşte evenimente şi oameni care, de-a lungul timpului, şi-au pus amprenta spirituală şi materială asupra existenţei comunităţii din această zonă.
Prin „ISTORIA ŞUŞANILOR”, autorul şi-a propus să lase în urma sa o „carte-document” dedicată oamenilor comunei care au fost şi care au lăsat dovezile acelor timpuri îndepărtate, că au existat şi au continuat să contribuie la mersul istoriei acelor locuri, spre binele tuturor trăitorilor în vremuri.
Conţinutul tematic al cărţii, modul cum a fost structurat de autor şi chiar specificul abordării problemelor tratate, cuprinzând cele mai semnificative evenimente, dar cu accent pe marile momente din istoria modernă şi contemporană a românilor – mişcarea revoluţionară condusă de Tudor
Vladimirescu din anul 1821, revoluţia democratică română de la 1848, unirea Principatelor române de la 1859, războiul de independenţă de la 1877-1878, marea răscoală socială de la 1907, războaiele balcanice din 1912-1913, războiul de reîntregire a neamului din 1916-1918, războiul de eliberare din 1941-1945 şi evenimentele din decembrie 1989 – particularizează această carte în peisajul istoriografic local, prin esenţializarea contribuţiei locale în istoria judeţului, implicit a ţării.
Intenţia autorului cu privire la redarea fidelă a conţinutului documentelor cu referiri la „zona Şuşanilor”, ca idee şi sens, se înscrie în colecţia „Documentelor Vâlcii” lăsată cu ani în urmă de istoricul Corneliu Tamaş, care dă posibilitatea cititorului să cunoască şi să se apropie de veridicitatea celor exprimate în documente, invitându-l astfel, la o interpretare mai nuanţată a faptelor trecutului.
Din titlul lucrării rezultă că autorul nu şi-a propus să realizeze o monografie propriu-zisă a Şuşanilor, ci să sublinieze contribuţia factorului uman la scrierea istoriei, printr-o participare directă la evenimentele menţionate.
Lucrarea se distinge prin folosirea de către autor a numeroase imagini de epocă, ce pun în lumină oameni-simbol ai acelor vremuri.
Desigur, cartea „Istoria Şuşanilor” va servi ca un instrument de lucru pentru cei interesaţi, deoarece este o sinteză care cuprinde o perioadă istorică îndelungată, perioada când s-a format şi definitivat istoriceşte identitatea noastră românească.
Prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu
Mihai Călugăriţoiu/ „Istoria Şuşanilor” - integral în pdf la această legătură
&&&
Mihai Călugăriţoiu/ „Şuşani, istorii familiale locale” vol. I și II
Argument
Cititorule, mă bucur că te-ai oprit asupra acestor pagini în care au fost relatate crâmpeie din istoria acestor meleaguri, din viaţa unor oameni care au fost, sunt şi vor fi.
Vei afla despre faptele şi realizările unora, despre bucuriile ori regretele altora, despre evoluţia şi dezvoltarea acestei localităţi, greu sesizabilă numai de-a lungul unei generaţii.
Vei întâlni oameni care au plecat din Şuşani, ne fac cinste acolo unde sunt, şi care se întorc nostalgici la locurile natale, oameni care au venit în Şuşani, s-au îndrăgostit de aceste meleaguri, de oamenii de aici, şi n-au mai plecat, dar şi oameni care s-au dedicat Şuşanilor, renunţând la mai bine.
Tuturor le mulţumim, celor care sunt şi celor care au devenit amintiri.
Vei cunoaşte adevăruri şi legende, bucurii şi tristeţi, dorinţe şi împliniri, faceri şi desfaceri, dar, mai presus de toate, vei cunoaşte sufletul acestor oameni care şi-au permis să spună adevărul, chiar dacă, pe unii nu-i va bucura.
Lectură plăcută!
Volumul „Şuşani, istorii familiale locale” vol I poate fi citit/ descărcat (de) la această legătură, iar „Şuşani, istorii familiale locale” vol. II - de aici.
&&&
„Şuşani, 450 de ani de atestare documentară, 1567-2017”
Cuvânt înainte
De la 4 iunie 1567,
când Şuşanii sunt menţionaţi pentru prima dată într-un document oficial, la 4
iunie 2017, s-au scurs 450 de ani.
Cum a arătat,
înainte de acest reper temporal şi până spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea, este greu de imaginat.
Documentele cercetate şi puţinele imagini care ne-au stat la dispoziţie, cât şi experienţele unor vârstnici şi cele personale, ne-au permis să prezentăm un Şuşani autentic şi să sesizăm o evoluţie, mai spectaculoasă, credem, în ultimul secol.
La începutul secolului
al XXI-lea, a mileniului al III- lea, Ţinuturile Şuşanilor arată schimbate în
bine, putem aprecia, comparând segmente ale existenţei sale: satele sunt
aşezate mai aproape de râul Beica, al cărui curs a fost, în mare parte,
regularizat(1985); drumurile s-au modernizat, prin lărgire şi asfaltare;
trecerea peste râul Beica se face pe poduri construite din beton; suprafeţele
cultivate sunt mai întinse, iar producţia este mai mare, datorită mecanizării
şi noilor metode folosite în agricultură; populaţia şcolară beneficiază de
învăţământ gratuit, de localuri de şcoli moderne şi de transport gratuit,
la şcoală şi de la şcoală spre casă; asistenţa medicală este gratuită şi există
două dispensare medicale; libertatea credinţei se exprimă prin cele 4 biserici
creştin-ortodoxe şi biserica Adventistă, din satul Râmeşti; informaţiile
circulă atât în forma scrisă, prin ziare şi reviste, cât şi prin canalele de
televiziune şi internet; liniştea cetăţenilor şi respectarea legii se asigură
prin Postul de poliţie; conducerea comunei se realizează de primarul ales,
sprijinit de un viceprimar şi de consilieri aleşi etc. Localul Primăriei este
relativ nou, dat în folosinţă în anii ’90.
După Al Doilea Război
Mondial şi, mai ales, după cooperativizarea agriculturii, din 1962, populaţia a
început să migreze spre oraşe. Ţăranii, rămaşi fără pământ, au plecat pe
şantiere, în construcţii. Tineretul s-a dus la şcoli, s-a calificat în diferite
meserii, a început să muncească în industrie şi s-a stabilit în oraşe.
Mulţi tineri au devenit intelectuali. O parte a lor s-a întors în comună ca
profesori, ingineri, economişti etc. contribuind la dezvoltarea comunei.
Prin satele comunei se
mai văd case construite la începutul secolului al XX-lea, din lemn, cu două sau
trei camere, dar şi case moderne, cu unu ori două niveluri, făcute din
cărămizi, cu armături metalice şi ferestre mari, luminoase.
Legătura cu oraşele se
face cu autobuze şi microbuze, dar şi cu maşinile proprietate personală, destul
de multe.
Aproape că nu există
familie care să nu aibă un autoturism. Chiar dacă brazda istoriei s-a-nfipt
uneori dureros de adânc în aceste ţinuturi şi de multe ori s-au auzit, prin
satele sale, slujbe de pomenire, în loc de cântece de veselie, numai cine nu
vrea, nu vede progresul, iar celor nemulţumiţi le recomandăm să afle mai multe
despre trecutul localităţii şi să spere că pacea ţării şi a comunei nu va fi
întreruptă de vreun aventurier.
La mulţi ani comună
Şuşani!
La mulţi ani şuşeneni,
oriunde v-aţi afla!
Mihai Călugăriţoiu,
Gheorghe Nicolăescu
Volumul „Şuşani, 450 de ani de atestare documentară, 1567-2017”, autori Mihai Călugăriţoiu şi Gheorghe Nicolăescu, poate fi citit/descărcat (de) la această legătură
&&&
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și trimitere la un interviu video acordat de autor - la această legătură.
________________#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #ManastireaCozia #Oltul #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #MihaiCălugărițoiu #Șușani #IstoriaȘușanilor #memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #nevedemlabiblioteca #tradiții #obiceiuri #ceramică #meșteșuguri #artapopulara #Vlădești #TradițieȘiCultură #ceramicavladesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu