Sorin Oane/ #PovestileRimnicului/ Muzica - ,,Mînă birjar", cel mai celebru cîntec compus de un rîmnicean

Petrică Sabin a fost unicul fiu (făcut la bătrîneţe - 59 de ani - şi dintr-o legătură nelegitimă) al unui mare conservator vîlcean, de fapt, cel mai mare după Alexandru Lahovari. Gheorghe Sabin (1853-1929), căci despre el este vorba, fusese un medic iubit de pacienţii săi, un erou al Războiului de Independenţă şi un prefect extrem de eficient (între 1904-1907 şi 1910-1912). A fost şi senator al României, între 1895-1899 şi între 1912-1914. Lui Gheorghe Sabin i se datorau demersurile din 1906 pentru începerea construirii primei clădiri a Gimnaziului „Alexandru Lahovari" (din 1919 şi liceu). Această şcoală îi datora enorm acestui om. Băiatul său, Petrică, era însă o puşlama. Se născuse la 11 martie 1912, în Păuşeşti-Măglaşi, judeţul Vîlcea. Mama sa s-a numit Isabela, dar nu ştim nimic despre ea, în afară de nume. Petrică a fost un copil foarte răsfăţat, însă a primit o educaţie aleasă. A învăţat pianul şi franceza cu profesori particulari. La şcoală a avut însă numai note mici. În anul 1929, Petrică era elev în ultimul an la Liceul „Lahovari". Vrînd să copieze la teza de la română, profesorul său, Nicu Angelescu (profesor tînăr, ajuns la liceu în 1927), l-a lăsat corigent, cu toate rugăminţile doctorului, care mai era şi preşedintele Comitetului Şcolar al liceului. Bătrînul, văzînd însă bunele intenţii ale profesorului, a acceptat situaţia. În toamnă, Petrică Sabin a trecut examenul de corigenţă, dar puţin timp după această poveste, doctorul Sabin s-a prăpădit (1 decembrie 1929). Rămas fără sprijinul tatălui său, Petrică n-a mai putut continua studiile şi s-a pierdut în viaţă. Izbucnise şi marea criză economică. Viitorul tînărului Sabin părea cenuşiu. Atunci a compus el primele acorduri din „Mînă birjar”: „Mînă, birjar! / Şi du-mă-n noapte! / Cît mai departe, / Oriunde-ai vrea” (862). Birja lui Petrică, plecată din piaţa rîmniceană a trăsurilor, a ajuns însă la Bucureşti. Dar fiindcă primise o îngrijită educaţie muzicală şi fiindcă avea mult talent la pian, Petrică a ajuns să îşi cîştige existenţa prin localurile de noapte ale capitalei. Alcătuia şi compoziţii muzicale interesante, dintre care unele s-au bucurat de succes în lumea chefliilor, cum a fost cazul cu cîntecul „Mînă birjar”... Melodia face parte astăzi, fără discuţie, din atmosfera plină de farmec a Bucureştiului interbelic, dar ea a fost „gîndită” la Rîmnicu Vîlcea. Va fi cîntată de artişti celebri precum Jean Moscopol şi Gică Petrescu. Cîntecul devine atît de popular, încît lumea crede astăzi că „Mînă birjar” este o creaţie anonimă.

Petrică a încercat să se ridice la înălţimea aşteptărilor şi să urmeze exemplul tatălui său. Aşa că doi ani i-a petrecut ca student la Facultatea de Medicină. A renunţat însă la facultate, trăind din meditaţii, predînd lecţii de pian şi acordeon, cel puţin pînă în 1938, cînd a intrat în poliţie. Între 1938 şi 1945 a deţinut chiar funcţia de comisar la Prefectura Poliţiei Capitalei. (863) Viaţa lui Petrică Sabin s-a schimbat însă brusc odată cu  instaurarea regimului comunist. A fost îndepărtat din poliţie, iar în 1952 a fost trimis în colonia de muncă Capul Midia, una din cele 10 organizate de comunişti de-a lungul traseului canalului Dunăre-Marea Neagră (condusă pe atunci de Liviu Borcea, unul dintre cei mai infami torţionari din România), unde a şi murit. 


În casa lui Petrică Sabin din Rîmnic, chiar în centrul oraşului, au fost instalate sediile judeţean şi raional ale PCR, apoi imobilul a fost demolat pentru a face loc actualei „Case Albe" (Prefectura). Cavoul familiei era să fie vîndut de administraţia comunistă vîlceană unui plutonier care urma, evident, să profaneze mormîntul doctorului Sabin. Nicu Angelescu, profesorul cu povestea de corigenţă, alungat de comunişti din învăţămînt şi devenit contabil al Episcopiei Rîmnicului, l-a sfătuit pe secretarul său, Gheorghe Zugrăvescu, să achiziţioneze acel cavou pentru socrul său, învăţătorul C. Stănescu, ceea ce explică inscripţia de astăzi de la intrarea cavoului: „Familia C. Stănescu şi Dr. Sabin”. Cert este că „Mînă birjar" rămîne cea mai celebră piesă muzicală compusă de un vîlcean.

Imaginile din colaj și mai multe informații în conexiune, la această legătură.


_______
862 Nicolae Angelescu, Memoriile unui om obscur, Editura Adrianso, Râmnicu Vâlcea, 2005, p. 310-312.

863 Daciana Mitrache, Cine este ilustrul necunoscut care a compus celebra melodie „Mînă birjar". Trubadurul închis în lagărul de la Midia, în „Adevărul.ro." din 9 martie 2019, online.

______

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #ramnicuvalcea #AntimIvireanul #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #PovestileRamnicului #PoveștileRîmnicului #Mânăbirjar #JeanMoscopol #București #anii30 #interbelic #GicăPetrescu #MuzicăRomânească #RomaniaInterbelica #PetricăSabin #GheorgheSabin