«...acolo unde începe Valea Bujorencei, ca un diapazon de păduri vibrând între clopotele dealurilor, la un pas de şoseaua naţională care părăseşte Râmnicu-Vâlcea pentru a se avânta spre defileul Oltului...
...a fost ridicat un sat care seamănă cu toate satele acestui Nord de Oltenie, dar nu se identifică cu nici unul. Satul acesta-i nou şi, în acelaşi timp, mai bătrân decât cele mai vechi de prin părţile acestea. Oamenii l-au botezat Muzeu şi au aşezat în el tot ceea ce putea să-i dea fiinţă şi să-l împlinească, tot ce putea vorbi de vechimea rânduielilor de aici şi de dragostea întru frumos a celor ce ştiu să-şi cioplească sufletul într-un stâlp de poartă, ori să-l coasă cu simplitate în florile unei marame.
Pe prispa unei case, aduse cu infinite precauţii din nu ştiu care cătun, poţi visa la rosturile lumii, poţi coborî pe scara timpului în adâncurile istoriei şi vei simţi, până-n rădăcini şi până mai jos de rădăcini, coloana statornică a acestui neam punându-şi pecetea grea peste veacuri. Şi aici, departe parcă de lume, departe de rotirea nebună a timpului, poţi murmura versurile poetului din Lancrăm, uitând că eşti într-un muzeu, pe prispa copilăriei:
„Copile, pune-ţi mâinile pe genunchii mei,
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept
ci adânc în pământ undeva.”Credem că valoarea şi autenticitatea unui muzeu rezidă în a te face să uiţi că te afli într-un muzeu, el devenind ceea ce vrea să întrupeze: în cazul nostru, sat, dar şi metaforă a satului, proiecţie a sa în etern.»*
&&&
«... la vila de la Olăneşti era în concediu Elena Ceauşescu. într-o zi survolează cu elicopterul teritoriul judeţului, având la bord şi pe Vasile Muşat, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid. Când ajunge deasupra comunei Bujoreni, Vasile Muşat îi spune: „Aici se află Muzeul Satului Vâlcean, în care am transferat...” şi n-apucă să ducă vorba la capăt, că-l opreşte brusc, răstindu-se la el: "Cine v-a dat aprobare? Noi vrem să scoatem Muzeul Satului din Capitală şi voi vă permiteţi să scoateţi din circuitul agricol atâta pământ, şi pentru ce, pentru un muzeu?!” Şi nervii îi strangulează vocea. După un timp, reia firul gândurilor diabolice: „Să-mi prezentaţi urgent cine a dat aprobarea şi cu ce fonduri l-aţi realizat..." Aterizează la vila de la Olăneşti, iar primul-secretar vine la sediu şi i se destăinuie lui Constantin Dinculescu, secretar cu propaganda. Acesta mă cheamă a doua zi, la prima oră, şi-mi relatează povestea la care eu replic: "Eu nu-l desfiinţez", iar Dinculescu continuă ideea: „nici eu şi nici şeful" (adică primul secretar). „Şi totuşi ce facem?". "Ce să facem, răspund eu sentenţios, dăm firma jos vreo doi ani şi apoi vedem ce se mai întâmplă”. A fost de acord și ne despărţim cu amărăciune în suflet.
La birou, sună telefonul pe "scurt". La capătul celălat al firului, o voce de femeie: "Alo! tovarăşul preşedinte Roman?". "Da", răspund eu cu o oarecare emoţie. "Aici este Ministerul de Finanţe, compartimentul Cultură"’, şi începe să mă interogheze despre Muzeul Satului - aprobări, fonduri, mijloace etc. îi răspund laconic: „Avem toate aprobările şi nu am cheltuit nici un ban de la Investiţii, pentru că nu am avut aprobate fonduri. Muzeul Satului Bujoreni l-am construit, cu sprijinul primului secretar Petre Dănică şi al primăriilor din judeţ, cu meseriaşii lor, sub stricta coordonare a muzeografilor şi specialiştilor”. Tovarăşa întreabă: "Chiar n-aţi folosit fonduri de la Investiţii?". "Nu”, răspund eu categoric. Mă roagă frumos să-i trimit, prin delegat, un material cuprinzând explicaţia dată prin telefon.
A doua zi, Petre Purcărescu s-a prezentat la Ministerul de Finanţe şi la Consiliul Culturii, lăsând la fiecare câte o documentaţie. Era în anul 1977...
După 1979, Venerica Pătru, noul prim-secretar, m-a trecut la catedră. Măsuri organizatorice s-au luat şi la Muzeul Judeţean, directorul Petre Purcărescu fiind îndepărtat din funcţie ...»
Fragment din: Vasile Roman/ «Mărturii și evocări/ Contribuții la istoria culturii vâlcene», Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2007.
Subcapitolul «Un sat-document: Muzeul Arhitecturii Populare Bujoreni/ Vâlcea», odiseea înființării actualului Muzeu al Satului Bujoreni, așa cum a consemnat-o unul dintre inițiatori/ fondatori** este în online (PDF) la această adresă
Pozele din colaj una câte una și cu descrieri, la această legătură.
_________________
*Lucian Avramescu „Transplant de albastru”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978, p. 11
** Iniţiatori - fondatori (1966):
Vasile Roman - Preşedintele Comitetului Judeţean de Cultură şi Artă Vâlcea, membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi de Artă;
Ion Petrică - Preşedinte al Sfatului Popular Raional Râmnicu-Vâlcea;
Ştefan Babu - Secretar al Sfatului Popular Raional Râmnicu-Vâlcea;
Realizatori: Petre Purcărescu, Gheorghe Deaconu, Elena Stoica, Gheorghe Creangă, Ilie Bădiţescu; muzeografi: Nicolae Georgescu, Mariana Ionescu, Eugen Deca, Nina Florea, Ion Oprea, Dumitru Beldiman; administrativ: Maria Badea şi Demetra Ciocazan - contabili, Nicolae Guraliuc şi Vlăşceanu Emil - administratori; tehnicieni constructori: Maria Ionescu şi Constanţa Zamfir; meşteri constructori: Gheorghe Penduş, Vasile Petrescu, Nicolae Cocean, Ion Dincă, Nicolae Dabu, Petre Oproiu, Gheorghe Dumitraşcu, Nicolae Beregată; ajutaţi de: Laurcnţiu Mărgineanu, Silvia Popescu, Elisabeta Isac, Elena Stanciu, Gheorghiţa Comănescu, Antonica Dincă, Maria Stroe, Ion Ganea.
Inginer restaurator: Constantin Dimitriu şi C. Pancu - şefi şantier DMI.
Arhitect: Paul Nedermaier - Muzeul Bruckental, Sibiu, şi Nicolae Fârtăţescu.
Petre Dănică - preşedintele Consiliului Popular Judeţean Vâlcea.
_____
_____
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #TradițieȘiCultură #arhitecturarurala #sateleromanesti #casevechi #patrimoniu #MuzeulSatuluiVâlcean #caselemn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu