*
* *
Victor Roncea: România a devenit o ţintă a
bolşevicilor încă de dinainte de lovitura de stat a lui Lenin, revoluţia roşie
din 1917. Putea fi România prima ţară comunistă după Rusia? Ce a blocat această
intenţie şi i-a determinat pe ruşi să se îndrepte spre Ungaria?
Dr. Larry Watts: Printre principalii
conducători bolşevici, România era cotată, teoretic, foarte sus pe lista
ţărilor coapte pentru revoluţia comunistă din 1917, din mai multe motive.
În primul rând, compoziţia
socială şi socio-economică a României şi a Rusiei era asemănătoare, sugerând că
aceleaşi tipuri de nemulţumiri existau în grade similare, făcând terenul apt
pentru revoluţie. în al doilea rând, peste un milion de soldaţi ruşi, supuşi
unui proces de bolşevizare rapidă, erau prezenţi pe teritoriul României, iar
teoretic, conducerea potrivită i-ar fi putut exploata în scopuri revoluţionare
- de altfel, de aceea a fost trimis în România comisarul bolşevic Semion
Roshal, care a reuşit parţial să preia câteva mari unităţi ale armatei ruseşti
înainte să fie arestat. Şi, după părerea mea, România a fost considerată o
ţintă probabilă deoarece Lenin a crezut în estimările optimiste ale acestei posibilităţi
oferite de unul dintre cei mai militarişti revoluţionari, Cristian Rakovsky,
care a deţinut cetăţenia română la un moment dat şi era responsabil de Ucraina.
Dintre motivele pentru
care acest lucru nu s-a întâmplat, două sunt deosebit de importante. În primul
rând, deoarece bolşevismul şi comunismul au fost privite ca ideologii ruseşti,
ceea ce le discredita de la bun început în ochii românilor în general şi a
celor simpli, în special, adică exact a grupurilor socio-economice pe care
revoluţionarii s-ar fi bazat în mod normal. Motivul a fost cel mai bine
exprimat de Robert W. Seton-Watson, şeful de atunci al Biroului de Informaţii
Britanic:
„... vechea neîncredere şi
nemulţumire a României faţă de Rusia este atât de accentuată, în primul rând de
trădarea guvernului ţarist faţă de România, care, în mod corect sau în mod
greşit, este adânc încredinţată în fiecare român şi, în al doilea rând, de
abandonarea de către Rusia revoluţionară a sprijinului militar promis României.
Indisciplina trupelor ruseşti din România, care provoacă indignarea, se
dovedeşte ca o contrapondere la oricare dintre avansurile guvernului bolşevic.
Simplul fapt că bolşevismul este de origine rusă militează împotriva succesului
său în România astăzi (7 februarie 1918).
Cel de-al doilea motiv
care se remarcă a fost operaţiunea remarcabilă de a dezarma şi de a elimina un
număr copleşitor de trupe ruseşti. Cele mai periculoase trupe ruseşti
bolşevizate din Iaşi şi din jurul Iaşilor, cele mai periculoase pentru Regele
şi guvernul român, au fost dezarmate fără vărsare de sânge într-o operaţiune
planificată de duo-ul Prezan şi Antonescu şi efectuată chiar înainte de
autorizarea oficială, la primele ore ale lui 22 decembrie 1917. În următoarele
săptămâni au existat vărsări de sânge, comise în timpul opoziţiei unor forţe
ruseşti - la Galaţi, Focşani, Roman, Suceava, Botoşani, Bacău etc. - dar mult
mai puţine decât s-a anticipat. Iar într-o perioadă extraordinar de scurtă, din
noiembrie 1917 până la sfârşitul lunii ianuarie 1918, Forţele Armate Române au
redus prezenţa militară a bolşevicilor ruşi de la peste 1.000.000 de militari
la mai puţin de 50.000.
Într-adevăr, inteligenţa
britanică a prezis un astfel de rezultat. După cum s-a raportat în februarie
1917:
„Cel mai probabil Armata Română va opune o rezistenţă puternică împotriva oricărei ofensive bolşevice. Există, de altfel, motive să presupunem că va avea succes în menţinerea acestei rezistenţe. [Trupele române] sunt mult mai bine organizate şi disciplinate decât orice trupe pe care le pot dispune bolşevicii şi sunt sub conducători militari capabili”.
Românii „insignifianţi” erau, de fapt, atât de importanţi încât trebuiau să fie eliminaţi pentru succesul revoluţiei mondiale
Victor Roncea: Dacă Armata Română nu elibera
Budapesta şi Ungaria de bolşevici iar trupele române, conduse chiar de Maniu,
la Viena, până unde credeţi că s-ar fi întins bolşevismul şi cât de mult ar fi
afectat Europa de Vest? Putem spune că azi se vorbea rusa în mare parte din ea?
Dr. Larry Watts: Mă cunoaşteţi şi ştiţi
că nu sunt un fan al istoriei contrafactuale. Principala problemă a acestor
„ce-ar fi fost dacă” este că ele se bazează aproape întotdeauna pe analize
lineare şi presupuneri ceteris paribus şi sunt predispuse mai mult la
prejudecăţi decât la analiza evenimentelor care au avut loc. Acestea fiind
spuse, operaţiunile militare româneşti de a înlătura regimul sovietic,
indiferent cât de mult ar fi provocat protestul Consiliului Suprem Aliat, au
eliberat de fapt pe ceilalţi aliaţi ai Antantei de a fi nevoiţi să-şi
folosească forţele militare pentru a rezolva o problemă considerată de toţi
gravă - destul de serioasă ca cele mai multe state membre să-şi trimită trupe
să lupte împotriva bolşevicilor ruşi din Rusia la sfârşitul anului 1918. În
fapt, trupele britanice şi americane au părăsit Rusia chiar în momentul în care
forţele române au intrat în Ungaria.
Deci, ipotetic, ceilalţi
aliaţi ar fi fost forţaţi să facă faţă problemei dacă România nu ar fi facut-o
deja. Iar dacă România nu ar fi făcut-o, este de înţeles că poziţia şi pârghia
ei de negocieri la Conferinţa de Pace ar fi fost ceva mai slabe. În ceea ce
priveşte impactul acţiunilor lui Maniu la Viena, în noiembrie 1918, măsurile de
pacificare ale trupelor româneşti au stabilit cu siguranţă o ordine extrem de
necesară într-o perioadă de degringoladă socială (şi militară) şi dezintegrare
instituţională. Şi el a împiedicat sau a ameliorat dezvoltarea unei situaţii
care altfel s-ar fi putut sfârşi într-o revoluţie roşie. Dar din nou, există un
pic de necunoscut între ceea ce s-ar fi putut întâmplat şi ce s-a întâmplat.
Victor Roncea: De ce credeţi că îşi doreau
Marx şi Engels încă din 1849 „extirparea” românilor de pe faţa pământului,
eliminarea lor din istorie? Religiozitatea poporului putea fi un factor - pe
care ei îl analizau pe termen lung, ca liant natural al anticomunismului? La
aceasta putem adăuga apoi, pe măsură ce bolşevismul s-a impus în Rusia, linia
clasică a imperialiştilor ruşi cărora, după cum enunţa însuşi Eminescu, românii
le-au stat mereu ca un ghimpe în coastă, împiedicându-i - până azi - să
controleze Europa prin Gurile Dunării? Putem vorbi de asemenea şi de un
şovinism?
Dr. Larry Watts: Atitudinea lui Marx şi
Engels a apărut în principal din două surse, una dintre ele fiind viziune lor
despre marea măturare a istoriei în care popoarele care au format imperii au
fost factorii de decizie ai istoriei, în timp ce cei de la periferie, cu formaţiuni
statale sau sub-statele mici erau consideraţi istoric insignifianţi - rămăşiţe
ale istoriei. Astfel, românii au fost clasificaţi, împreună cu slavii sudici,
scoţienii, galezii etc., ca popoare „fără” şi „în afara” istoriei,
nesemnificanţi şi neimportanţi. În al doilea rând, şi mai important, revoluţia
maghiară din 1848 le-a captivat imaginaţia aproape în întregime - şi amintesc
că Lajos Kossuth era şi un orator foarte talentat. Aşa că atunci când românii
s-au îndreptat spre Viena pentru a-şi câştiga emanciparea şi libertatea, mai
devreme sau mai târziu, decât să se alăture unei conduceri revoluţionare
maghiare care le-o nega, Marx şi Engels i-au văzut ca pe un obstacol în calea
revoluţiei mondiale - drept „contra-revoluţionari naturali”. Prin urmare,
românii „insignifianţi” şi „lipsiţi de importanţă” erau, de fapt, semnificativi
şi suficient de importanţi încât trebuiau să fie complet eliminaţi pentru ca
revoluţia mondială să reuşească.
Bineînţeles, când Lenin şi
Stalin au încorporat învăţăturile lui Marx şi Engels în noua politică a
naţionalităţilor sovietice, au adăugat în melanj şovinismul rusesc
anti-românesc - care a dezumanizat mult timp românii, priviţi ca un obstacol
enervant care împiedică extinderea imperiului lor -, întărit în plus de teama
şi ura provocate de evenimentele din 1917-1919 cu trupele ruseşti cât şi de
răsturnarea Ungariei sovietice.
Victor Roncea: În cea mai recentă carte a
Dvs., „Oaia albă în turma neagră”, citaţi un general rus care era înspăimântat
de primul obstacol pe care îl întâlneau trupele ruse în calea revoluţiei roşii:
Armata Română. Noi îi speriam pe teren dar ei aveau Tezaurul nostru, din care
Moscova finanţa deja gherilele bolşevice anti-româneşti, în special prin
agentul Rakovsky, pe care l-aţi menţionat mai devreme, după cum a descoperit
regretatul profesor Florin Constantiniu. Şi au rămas cu el până astăzi. Cum
credeţi că l-am mai putea recupera?
Dr. Larry Watts: Aceasta nu este chiar o
întrebare istorică, ci una de drept internaţional şi de negociere bilaterală
şi, prin urmare, deasupra gradului meu de salarizare (râde). Acestea fiind
spuse, mi se pare că retrocedarea
Tezaurului românesc este testul de turnesol al sincerităţii rusesti pentru
îmbunătăţirea relaţiilor cu România. Guvernele succesive ale
Rusiei - imperiale şi republicane, necomuniste şi comuniste - au luat la
cunoştinţă această obligaţie. Continuarea eşecului Moscovei de a face acest lucru
sugerează o credinţă că România nu este un partener faţă de care obligaţiile
Rusiei trebuie să fie onorate.
Victor Roncea: După ce enunţase în ianuarie
1918 principiul autodeterminării popoarelor din Austro-Ungaria, Woodrow Wilson
îl asigura pe reprezentantul României la Washington, printr-o scrisoare
oficială dată la începutul lui noiembrie 1918, că preşedintele Americii va lua
în seamă „aspiraţiile poporului român din afară, ca şi din interiorul
graniţelor Regatului” şi „drepturile
politice şi teritoriale juste ale poporului român”. „Guvernul Statelor Unite are
o simpatie profundă faţă de spiritul de unitate naţională şi aspiraţiile
românilor de pretutindeni şi nu va neglija ca, la timpul potrivit, să-şi
exercite influenţa pentru ca drepturile politice şi teritoriale juste ale
poporului român să fie obţinute şi asigurate împotriva oricărei agresiuni
externe”, afirma Wilson. Importanţa acestor asigurări a fost enormă pentru
români, în acele timpuri, după părerea mea. Dvs. ce credeţi, cât a contat în
lupta românilor pentru Marea Unire, care trăiau şi cu spectrul revoluţiei roşii
moscovite?
Dr. Larry Watts: Judecând frecvenţa cu
care cele 14 puncte ale preşedintelui Wilson şi sprijinul său direct în
privinţa aspiraţiilor româneşti au fost citate în diferite întâlniri şi adunări
populare din 1918, este clar că aceastea au încurajat liderii români din Arad
sau Alba Iulia, Timişoara si Bucureşti, Iasi si Suceava, Chisinău si Cernăuţi.
Maniu a promovat, de asemenea, mesajele lui Wilson între ofiţerii români de la
Viena. Într-adevăr, maltratarea grupurilor minoritare etnice în monarhia duală
austro-ungară şi mai ales a slovacilor, a slavilor sudici şi a românilor din
partea maghiară a monarhiei, a fost unul dintre motivele pentru care Wilson s-a
bazat pe principiul majorităţii etnice în încercarea de a creea frontiere mai
echitabile în primul rând. Şi Wilson a oferit în continuare încurajări
puternice prin anunţul său din octombrie 1918 că Austro-Ungaria nu este viabilă
şi menţinerea ei nu mai este de dorit.
Cu toate acestea, deşi a
fost uşor să recunoaştem abuzurile şi încălcările majore ale drepturilor omului
de către unguri, în cazul românilor, slovacilor şi slavilor de sud, trasarea
liniei dintre naţiunile care merită state şi naţionalităţi, au fost aproape în
întregime subiective. Şi procesul de a face acest lucru a avut un potenţial fără
sfârşit. În timp ce autodeterminarea a fost concepută ca un mijloc de realizare
a unei păci mai durabile, autodeterminarea nelimitată ameninţă să destabilizeze
sistemul internaţional.
Marea Unire demonstrează
ce poate realiza un popor atunci când liderii lui înţeleg, împărtăşesc şi
urmăresc un interes naţional
Victor Roncea: Cu atâţia „prieteni ” care ne doresc
disoluţia - şi nu de ieri de azi, după cum se vede şi din studiile Dvs. cum
credeţi că am reuşit să supravieţuim?
Dr. Larry Watts: Căutarea României
pentru securitate şi asigurarea ei a trecut prin mai multe etape, după ce
fiecare etapă anterioară nu a reuşit să asigure securitatea necesară. Cu toate
acestea, marile progrese au fost făcute de românii înşişi, independent şi
deseori în contradicţie cu dorinţele entităţilor mai puternice şi interesate.
Astfel, alegerea dublă a Moldovei şi Muntenia a aceluiaşi prinţ, Alexandru Ioan
Cuza, în 1859, a realizat prima unificare împotriva dorinţelor marilor puteri
europene la vremea respectivă; participarea românească la războiul ruso-turc
din 1877 - Războiul pentru Independenţă - a dus la reuşita obţinerii
independenţei în ciuda preferinţelor ruşilor (şi turcilor); iar sacrificiul şi
performanţa naţiunii şi a conducerii militare şi politice au realizat o
unificare în 1918 pe care puţini şi-o puteau imagina.
Şi ceea ce a urmat a fost
la fel de important. Românii au impus succesiv în comunitatea internaţională,
în perioada interbelică, regula că nu vor mai putea exista dispoziţii privind
populaţia şi teritoriul românesc tară acordul României - „nici o discuţie
despre noi, tară noi”. Românii au făcut să se ştie că ar putea şi vor asigura
eşecul oricărei încercări de a li se ignora dorinţele lor atunci când acestea
privesc probleme care îi afectează direct. În acest sens, românii s-au dovedit
din ce în ce mai mult parteneri constructivi în cooperarea internaţională şi
brilianţi în capacitatea lor de a împiedica evoluţia şi punerea în aplicare a
unor planuri asupra cărora nu au fost consultaţi.
Victor Roncea: Ce le doriţi românilor la Centenar şi cum
vedeţi posibilitatea de astăzi a reînjaptuirii idealului românilor împlinit la
1 Decembrie 1918?
Dr. Larry Watts: Felicitările sunt în
primul rând, pentru realizarea unei Uniri în condiţii extrem de complicate şi
cu foarte multe obstacole substanţiale. A fost o unificare pe care foarte
puţini au crezut-o posibilă cu excepţia naţiunii existente în ţinuturile
româneşti, a românilor. Şi aceasta demonstrează ce poate realiza un popor
atunci când liderii lui înţeleg, împărtăşesc şi urmăresc un interes naţional
general în ciuda diferenţelor lor şi a altor interese personale, eventual
concurente. Aceste lecţii sunt la fel de valoroase astăzi, şi nu numai în
România şi pentru români.
(Victor
Roncea, ziarul „Bursa”, 29 noiembrie 2018)
_______________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu