Arhitectura religioasă în lemn a județului Vâlcea

- selecție din Enciclopedia Județului Vâlcea vol. I 2010 -)

3. Particularități arhitectonice ale așezămintelor religioase din Vâlcea 

Vâlcea este un judeţ favorizat şi în domeniul arhitecturii religioase; aici întâlnim monumente bisericeşti rupestre, rustice, bizantino-româneşti, de tranziţie, de stil brâncovenesc, până la cel gotic şi neogotic, totalizând 275 de monumente bisericeşti, dintre care 89 de lemn şi 186 de zid. Cu privire la vechime, se înscriu astfel, în secolul XIV: 2 de zid; în secolul XV: 1 de zid; în secolul XVI: 4 de lemn şi 13 de zid; în secolul XVII: 2 de lemn şi 25 de zid; în secolul XVIII: 41 de lemn şi 74 de zid; în secolul XIX: 42 de lemn şi 70 de zid, iar în secolul XX: 1- de zid. 

Reprezentativă în spiritualitatea unui popor, arhitectura religioasă exprimă credinţa, cultura şi forţa economică de care dispune el. Creată de-a lungul secolelor, ea s-a desăvârşit, atingând uneori forme de o înaltă performanţă şi rafinament artistic. Destinate cultului divin, bisericile au un plan şi o construcţie adecvate scopului liturgic; în primul rând, interiorul, cu mici excepţii, respectă împărţirea clasică: altarul, naosul şi pronaosul. Absida altarului are de-a stânga proscomidiarul, iar în dreapta, diaconiconul, fiind despărţită de naos printr-un perete, numit catapeteasmă sau tâmplă, aurit şi împodobit cu icoane lucrate artistic.

Privită din exterior, arhitectura bisericească practică mai multe planuri care oferă bisericilor forma de navă, treflă sau cruce, precedată uneori de un pridvor sprijinit pe coloane de piatră sau stâlpi de lemn, lucraţi artistic şi uniţi în partea superioară prin arcade rotunde, trilobate sau în acoladă. Coronamentul monumentului se termină printr-un acoperiş simplu (1) , ori cu una sau mai multe turle în formă cilindrică, pătrată sau poligonală, prevăzute cu ferestre. Materialul de construcţie este lemnul, cărămida şi piatra. Cele mai vechi monumente bisericeşti vâlcene, conservate până în vremea noastră, sunt de zid. Aici vor fi prezentate mai întâi cele de lemn (2), întrucât au fost premergătoare celorlalte, dar nu au rezistat

timpului din cauza intemperiilor şi a calamităţilor naturale sau istorice.

În colajul de capturi - Bisericuța din Modoia/ Cernișoara și Bisericuța din Opătești/ Golești/ clic pe linkuri pentru amănunte/ vizualizare foto cu foto.

 a. Arhitectura religioasă în lemn

Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea au un aspect modest, imitând casa ţărănească; iniţial, erau construite fără turlă, apoi s-a adăugat acest element arhitectonic, fie odată cu construcţia originală, fie cu ocazia refacerii lor; la fel s-a procedat şi cu pridvorul. De-a lungul secolelor, unele au rămas netencuite, iar altele au suferit această intervenţie de zidărie care le-a provocat însă degradarea mai rapidă.

Bisericile de lemn fără turlă. Cele mai vechi biserici de lemn, fără turlă, aparţin secolului al XVI-lea. Prezentate cronologic, în funcţie de vechimea lor, ele se întâlnesc în următoarele localităţi:

Pietroasa - Suteşti. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Pietroasa, comuna Suteşti este datată din anul 1536-1537, potrivit unei inscripţii descifrate de Ion Popescu-Cilieni, care arată că: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Adormirea, s-au făcut la l<eat> 7045 de <e>noriaşii bisericii”³. Ulterior, biserica a fost modificată (1779-1780); de atunci se păstrează inscripţia: „Să ştie că această sfântă bisărică s-au fă<cut> de meşteri<i>: Ionâ, Gogu, Nicula, Sandu; leat 7288” ⁴. O însemnare din partea stângă a pridvorului precizează că: „Aicea să odicneşte robu<l> lui Dumnezeu Preda” ⁵. În anul 1822 a fost strămutată pe actualul amplasament. De asemenea, altă însemnare, din anul 1926, arată că biserica a fost „reparată cu aj<utorul> <c>titorilor satului Pietroasa. Lucrători: Dumitru D. Vâlcea, Marin D. Vâlcea, Tudor N. Vâlcea” ⁶. Monumentul are forma de casă ţărănească cu pridvor, şi este netencuită.

Mariţa - Vaideeni. Biserica de lemn din Mariţa, cu hramurile: „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Apostoli”, este cea mai veche din judeţ, datând din anii 1556-1557, potrivit inscripţiei „Leat 7065” ⁷. Deşi refăcută în secolul al XVIII-lea, biserica păstrează forma originală, fiind netencuită. La începutul secolului al XIX-lea, a fost înzestrată cu un iconostas de lemn, pictat în manieră naivă, constituind o adevărată realizare artistică şi iconografică în acest domeniu ⁸.

Bolniţa - Mânăstirea Dintr-un Lemn. Biserica Bolniţei Mănăstirii Dintr-un Lemn, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost construită din lemnul unui singur stejar, în secolul al XVI-lea. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor, vechea ctitorie a căzut pradă focului. Actuala bisericuţă datează din anii 1810-1814, fiind construită pe locul celei vechi, de Iancu, ginerele lui Constantin Socoteanu, ruda episcopului Grigore Socoteanu, cum adevereşte o însemnare: „Dum­nealui, cocon Iancu zet căminar Constandin, văzând că biserica, adică bolniţa sfintei Mănăstiri au ars din întâmplare, au cugetat pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala sa de iznoavă au făcut altă biserică, tot în acel loc” ⁹. Lucrată din bârne groase de stejar, încheiate în coadă de rândunică, biserica are formă dreptunghiulară, cu pridvor deschis şi absida altarului decroşată, fiind înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, realizat în grosimea lemnului. Catapeteasma, sculptată artistic în lemn de tei, datează din anul 1814 ¹⁰. Bisericuţa a fost refăcută în 1955.

Grămeşti - Costeşti. Din secolul al XVII-lea, s-a păstrat o singură biserică de lemn fără turlă, a fostului Schit Grămeşti din comuna Costeşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Conservată în starea ei iniţială - diferă de arhitectura bisericilor de lemn vâlcene, atât prin structură cât şi prin metodele tehnice practicate de constructori¹¹, fiind ctitoria mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei, din anul 1664. Despre ctitor, se ştie că s-a născut în satul Râmeşti, a învăţat la Şcoala de la Bistriţa, unde s­a călugărit şi a devenit “copistul” Mănăstirii; în biserica Bolniţei, se păstrează un autograf al său, din anul 1614, unde citim: “A scris diaconul Ştefan, în zilele lui Radu voievod, în anul 7132” ¹². Fost egumen la Mânăstirea Tismana (1641-1649), este ridicat la treapta de mitropolit. În această calitate, construieşte biserica (1664), potrivit pisaniei: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu să-vârşirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeesc l-a ridicat în slava şi cinstea Adormirii Preasfmtei Născătoarei de Dumnezeu, cu trudă, arhiepiscopul şi mi-tropolitul chir Ştefan. S-a zidit din temelie până la săvârşire în zilele lui Io Grigorie voevod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan” ¹². Biserica înălţată pe un soclu din piatră de calcar făţuită, este realizată din lemn de stejar, practicându-se tehnica îmbinării prin chertare, în coadă de rândunică, iar subansamblurile fiind fixate prin cuie de lemn, „într-o perfecţiune ce uimeşte şi astăzi pe cercetătorul avizat” ¹⁴ Construită în plan dreptunghiular, are forma de navă cu pronaos, naos şi altar. La intrare, are un pridvor deschis, dreptunghiular, deschis, sprijinit pe nouă stâlpi ciopliţi în patru laturi şi decoraţi cu capiteluri la partea superioară, care se îmbină cu grinzile tăiate în acoladă şi pe care se sprijină un brâu zimţat; brâul susţine un rând de grinzi transversale pe care sunt aşezate elementele cosoroabei necesare susţinerii căpriorilor. Accesul în pronaosul bisericii se face din pridvor prin uşa practicată în peretele vestic. Deasupra uşii de la intrare, se află Pisania amplasată de preotul Stan şi încrustată într-un frumos cadru sculptat. Absida altarului are formă poligonală, cu cinci laturi. Biserica prezintă şi elemente sculpturale ¹⁵. Interiorul, pictat în 1668, probabil de zugravul Bogdan, folosind tehnica aplicată pe lemn, „în tempera pe un strat de preparaţie realizat din îmbrăcarea suportului de lemn cu pergament”, reuşind o lucrare asemănătoare frescelor din bisericile de zid ¹⁶. În decursul timpului, pictura originală s-a degradat, dar Aurelian Sacerdoţeanu a reuşit în 1935 să desluşească tabloul votiv cu portretul mitropolitului, precum şi inscripţia: Chir mitropolit Ştefan al întregii Ungrovlahiei ¹⁷. După terminarea sfântului locaş, ctitorul l-a înzestrat cu icoanele împărăteşti şi prăznicare. Icoana Adormirii poartă următoarea inscripţie, din 1666: „Aceste sfinte icoane de- npreună cu biserica, făcutu-le-au mitropolitul chir Ştefan 7174” ¹⁸.

Şuşani. Biserica ,,Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena” din Şuşani, aparţine secolului al XVIII- lea. Ctitoria lui Constantin Mierea, din anii 1724-1725, cum adevereşte inscripţia: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Sfinţilor împăraţi, s-au făcut din temelie cu toate podoabele ei, la l<eat> 7033” ¹⁹. Construită pe fosta proprietate a stolnicului Dincă Zătreanu, biserica a fost refăcută în anul 1779 ²⁰.

Cornet - Vaideeni. Biserica ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Cornet, comuna Vaideeni, datează din anul 1730, fiind ctitoria ierodiaconului Coman, în stil rustic, cu pridvor şi tencuită. Monumentul a fost refăcut în anii 1809-1810 de meşterii Dumitru Copuzaru şi Radu ²¹.

Angheleşti - Pietrari. În localitatea Angheleşti, comuna Pietrari, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Anghel, Petru şi Stan Moghină, din anul 1737. Arhitectural, pronaosul are forma poligonală, „structură constructivă considerată a fi de factură autohtonă” ²².

Igoiu - Alunu. Biserica, ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din localitatea Igoiu, comuna Alunu, este ctitoria monahului Feodoru pietrarul, din anii 1751-1752. Ctitorul este menţionat în inscripţia de pe crucea de piatră, din incinta bisericii, unde scrie: „Cu voia Tatălui şi cu a Fiului şi cu a D<u>hului Sf<â>nt, aminu. Ridicatu-s-au această sf<â>ntă ş<i> dumnezeiască cruce, în hramulu Sfintei Priacuvioasăi Paraschivei: Feodoru monahu petrariu, Gheorghe, Dumitru, Pătru, Iona, Stana, D<u>mitru, Stanca, Sămionu, Mărgărita, Măriia, Ilinca, Pătru, Stanciu, Măriia, Badia, Bădiţa, Ionu”²³. Biserica, construită din bârne de stejar, se păstrează în forma originală, fiind reprezentativă pentru perfecţiunea tehnică în ansamblul ctitoriilor de lemn vâlcene, construite în secolul al XVIII-lea²⁴.

Zătreni - Zătreni. Biserica cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” din satul Zătreni, comuna Zătreni, datează din anul 1756, fiind ctitoria lui Ioan şi Vasile Zătreanu şi a lui Ioniţă Gănescu, fiul fostului mare medelnicer Vlăduţ Gănescu, împreună cu soţia sa Catrina, născută Bibescu. Din Pisanie, aflăm că biserica este „Zidită de robii lui Dumnezeu, Ioan Zătreanul, jupan <Vasilie> Zătreanu, Ioniţă şi cocoana Catrina, Vlăduţ me<de>ln<i>ceru Gănescu, ca să le fie dumnealor şi la tot neamul creştinesc de pomenire în veci; anul 7264 ghen(arie) 5” ²⁵. Biserica în formă de navă, cu pridvor pe stâlpi, a fost mutată în anul 1796 şi construită de dulgherii Laţcu şi Dumitru, care şi-au inscripţionat numele pe bârnele de pe latura de est din altar, de o parte şi de alta a ferestrei: „7314 aug<us>t 11. Dulgh<e>rie fi<i>ndu Laţ<cu?>, D<u>m<itru?>” ²⁶.

Opăteşti - Goleşti. În localitatea Opăteşti, comuna Goleşti, există biserica „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica datează din secolul al XVII-lea, iar în anul 1767 a fost „învelită în zid” ²⁷. Din punct de vedere arhitectonic, are pronaosul poligonal, plan considerat autentic românesc. În anul 1866 a fost pictată de Dumitru din Lăunele, Nicolae şi Ioan. În exterior, pe latura de nord, pictura care datează din 1935, are conotaţii etnografice interesante, precum pedepsirea fermecătoarei care ia laptele de la vaci ²⁸.

Obislavu - Grădiştea. Biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului’ din satul Obislavu, comuna Grădiştea, este ctitorită de Nanu, Ioan Voinescu, Vlăduţu Lupu şi preotul Matei, în anul 1768 ²⁹. În 1811, biserica a fost strămutată, iar în 1822 este restaurată de preotul Dinu împreună cu locuitorii satului. Din cauza instabilităţii terenului, în a-nul 1850 fost din nou strămutată³⁰.

Brezoi. În oraşul Brezoi, se află biserica cu hramul „„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, fiind ctitoria protosinghelului Iosif al Episcopiei Râmnicului, din anul 1789, viitorul episcop al Argeşului³¹.

Poeni - Bărbăteşti. Biserica din cartierul Poeni, comuna Bărbăteşti are hramul „Sfântul Nicolae” şi este ctitoria boierului Gheorghe Măldărescu, din anul 1790³². Iniţial, biserica a fost pictată între anii 1799-1807, de preotul Tănasie şi Gheorghe, potrivit inscripţiei de pe peretele de la proscomidiar: „„Pomeneşte, Doamne, (în slavonă - n. n.) zugrav<i> Tănasie ere<u>, Gheorghie; 7308” ³³. În anul 1982-1983, biserica a fost restaurată, tencuită din nou şi pictată în ulei de Nicolae Sava³⁴.

Urşi - Popeşti. Biserica ce are hramurile „Buna Vestire” şi „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Urşi, comuna Popeşti, ctitorită de Ion Danciu şi Popa Constantin, datează din anul 175 7 ³⁵ şi a fost refăcută în 1792. Fiind situată pe moşia praporgicului Nicolae Milcoveanul, acesta finanţează refacerea şi pictarea ei, de Gheorghe, Nicolae şi Ioan din Urşi (1843), cum adevereşte Pisania - în parte deteriorată - aflată deasupra uşii de la intrare, unde scrie: „f Această sfântă şi dumnezăiască biserică, unde să prăznueşte hramu Buna Vestire şi Arhanghelu Mihail, din temeliia ei au fost făcută de cti<t>ori vechi, ale cărora nume sânt scrise la pomelnic; şi ajungând în dărăpănare, s-au sculat întru ajutori d<umnealui>, d<omnul> prapo<rgic> Nicolae Milcoveanu, de au pus-o pă temelie şi au acoperi<t-o>...curtea şi cumpărân<d>...<au înno>it-o cu zugrăveală” ³⁶. La proscomidiar, pe perete, este însemnat: „Pomelnicu d<umnealui>, d<omnul> praporgic Nae Milcoveanu, de pomenire. Vii: Nicolae, Ştefan, Ioan. Morţi: Costandin şi cu tot neamul lor” ³⁷.

Colteşti - Alunu. În satul Colteşti, comuna Alunu, se află biserica cu hramurile „Cuvioasa Paraschiva” şi „Sfântul Dumitru”, ctitoria preotului Radu şi a soţiei sale Maria preoteasa, sprijiniţi şi de alţii. Biserica datează din anul 1793-1794, potrivit inscripţiei păstrate pe o bârnă din peretele pridvorului, în partea dreaptă a intrării în biserică: „Leat 7302” ³⁸, care se repetă pe mai multe bârne de pe laturile de vest şi sud ale lăcaşului. O inscripţie încastrată în iconostasul din zid de cărămidă arată că biserica a fost ridicată în timpul episcopului Nectarie (1792-1812) al Râmnicului, iar anul 7302, consemnat pe uşa de la intrare, arată anul când a fost zidită biserica, anume 1793-1794. În formă de navă, fără pridvor şi tencuită în exterior, ctitoria preotului Radu a fost refăcută de preotul Ioan Petroniu (1893-1897) ³⁹.

Cetăţuia - Mitrofani. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Cetăţuia, comuna Mitrofani, a fost ctitorită de Pârvu Tătaru împreună cu preoţii Andrei şi Ionaşcu, în a-nul 1793, cum adevereşte Pisania amplasată pe peretele de bârne al pridvorului: „Episanie. Acestu sfântu lăcaşi, biserica ce să prăz<nu>iaşte întru hramu Sf<â>ntuluie Nicolae, otu Cetăţa s-au ziditu de robulu lui D<u>m-nezău, Pârvu i A<n>drei ereu, f Ionaşcu ereu i cu toţi fr<a>ţ<ii> mieio, Catana Nistorescu. St<an>cu. Şi amu fostu omu de patruzăci de a<ni>i, născutu în luna lui o<c>tovrie, în şaptesprezece zile; soţiia lui, Păuna; în zilele lui Ionu Alâsandru Costandinu Moruzu vodă, în luna lui noemvrie 25 s-au ziditu, 7300, leat 1792”⁴⁰. Biserica a fost refăcută de localnici, în anul 1840.

Ursoaia - Pesceana. Unele biserici datează din secolul al XIX-lea. Printre acestea se numără şi biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Ursoaia, comuna Pesceana, fiind ctitorită de preotul Ion Puşcaşu, împreună cu enoriaşii, în anul 1800, cum scrie în Pisanie: „„Această sfântă şi dumnezăiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Sfântului Nicolaie s-au făcut la l<eat> 1800, de popa Ioan Puşcaşu şi cu ceilanţi locuitori... ” ⁴¹.

Gruşetu - Costeşti. Biserica „Adormirea Maicii Domnului’ din cartierul Gruşetu al comunei Costeşti, a fost zidită pe temeliile ctitoriei egumenului bistriţean Antonie, din anul 1751. Cu privire la această biserică, pe o Evanghelie - ce aparţinuse bisericii - se păstrează un autograf al ctitorului, care adevereşte că „la biserica cea din lemn de la satul Costeşti, fiind şi noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriţii’ ⁴². Ulterior, la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor, s-a construit actuala biserică de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt vrednic egumen bistriţean. Construită din lemn, arhitectura este simplă, cu planul dreptunghiular; iniţial avea pronaos, naos şi altar, iar ulterior i s-a adăugat şi pridvorul dreptunghiular, cu ocazia reparaţiei din anul 1885, având astfel forma de cruce alungită. Întreg exteriorul a fost tencuit între anii 1885-1890. Absida altarului, de formă pentagonală, are bolta semicilindrică. Pictura actuală a fost realizată în anul 1891-1892, de pictorul local Ilie Dumitrescu. Astăzi, monumentul istoric arată deplorabil ⁴³. Din textul introductiv al Pomelnicului bisericii Gruşetu, aflăm date im-portante referitoare la acest monument istoric: „„Pomelnicul sfintei şi dumnezeieşti biserici din satul Costeşti, unde se numeşte cătunul Gruşetu..., unde se prăznuieşte sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria şi Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit şi s-a înălţat în zilele Mării Sale Domnul Nostru Io Alexandru Constantin Moruzi voievod, cu blagoslovenia Prea Sfinţii Sale părintele episcopal Râmnicului, Kir Nectarie, şi cu toată osteneala Sfinţiei Sale, cinstitul părinte arhimandrit egumenul Bistriţei, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea şi mărirea numelui marelui Dumnezeu şi a Prea Curatei Sale Maici, ca să fie Sfinţiei Sale veşnică pomenire. Şi s-a scris acest ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul” ⁴⁴

Seciu - Fârtăţeşti. Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Seciu, comuna Fârtăţeşti, este ctitorită de Matei Lemnaru, Ioan Robescu, Radu Sucea şi Radu Dănescu, în anul 1803 ⁴⁵. Biserica a fost refăcută în anii 1900-1906, de meşterul M. Fârtat din Măciuca. Pictura în ulei datează de la începutul secolului al XX-lea, fiind realizată de Ilie Dumitrescu⁴⁶.

Ciucheţi - Sineşti. În satul Ciucheţi din comuna Sineşti, se păstrează biserica „Sfinţii Voievozi’. Ctitoria preotului Gheorghe şi a enoriaşilor, biserica datează din anul 1804, potrivit unor inscripţii; pe una păstrată pe peretele de bârne din altar, scrie: „Cu ajuto<rul> lu robul Dumitru<u>, Barbu, Radulu, Gheorghe”, iar alta, în partea din spate spre nord-est a lăcaşului: „7313 dichemvr<ie> 1” ⁴⁷. Monumentul se păstrează netencuit.

Malaia. Ctitoria episcopului Iosif al Argeşului, din localitatea Malaia - satul său natal - cu hramul „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Paraschiva”, a fost construită în anul 1807, chiar pe locul casei părinteşti. Inscripţia, păstrată în pronaos, arată că: „Această sfântă biserică cu patronagiul Sfântului Ierarh Nicolae şi Cuvioasa Paraschiva s-au clădit din temelie de răposatul Preaosfinţia Sa Iosif, arhiereu Argeşului, în zilele blagocestivului domn Io Alexandr Ipsilante voievod, la anul de la Adam 7315 iunie 5” ⁴⁸. Ulterior, în anul 1892, biserica a fost reconstruită şi pictată de Toma Cristea, Ilie Dumitrescu şi C. Costescu, iar din 1966 este consolidată cu ajutorul a şase contraforţi masivi din zidărie de cărămidă⁴⁹.

Mitrofani - Mitrofani. Biserica din satul Mitrofani, comuna Mitrofani, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, datează din anul 1813, fiind ctitoria lui Dinu, fiul lui Săndoi, şi a lui Traşcă Giurca⁵⁰. Biserica, în formă de navă, este acoperită cu şiţă şi are pridvor ţărănesc, pronaos, naos şi altar. Altarul, în formă poligonală, este mai îngust decât restul bisericii. Ea a fost construită pe temeliile unei biserici mai vechi, ctitorită la anul 1687 de Tănasie Păuşescu, potrivit unei însemnări păstrate pe o carte litur­gică, unde stă scris: „Acest. Apostol iaste al lui Tănasie Păuşescul şî l-am dat la bisearica lui, din Schitul din Veardea. Ap<rilie> 24 deni l<eat> 7195. Ion Tănasie Păuşescul”⁵¹. Precizăm că, Schitul Mitrofani se numea iniţial „din Veardea”, pentru că pe aici curge apa Verdea⁵².

Ştefăneşti - Ştefăneşti. In satul Ştefăneşti, din comuna Ştefăneşti, există biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitorită în anul 1818. Acest monumente bisericesc are ca „notă distinctă altarul poligonal cu patru laturi şi elemente artistice specifice bisericilor de lemn, decantate cu rafinament: funia (brâul), stâlpii sculptaţi ai pridvorului, ancadramentul uşii încoronat de motivul funiei împletite, frag-mentele de pictură pe lemn” ⁵³.

Dămţeni - Berbeşti. Biserica „Sfântul Dimitrie” din satul Dămţeni, comuna Berbeşti, datează din anul 1819, fiind ctitoria preotului Dumitru. Biserica se păstrează forma originală, fiind construită din bârne de lemn, în tehnica tradiţională a prelucrării artistice a lemnului⁵⁴.

Bolniţa - Mânăstirea Mamu. Biserica bolniţă a Mănăstirii Mamu, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ctitorită de stareţa Meletia, în anul 1833; ulterior, în cursul anilor 1958-1960, Direcţia Monumentelor Istorice a restaurat-o ⁵⁵. Monumentul are pridvor şi este netencuit

Bădeni - Dănicei. În satul Bădeni, comuna Dănicei, se află biserica „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena”. Biserica este opera mai multor ctitori, printre care amintim pe Gheorghe Furduescu, M. Negulescu, Elena şi Anastasia, fiind zidită în anii 1843-1844. În 1844 a fost zugrăvită de Constantin din comuna Măcăi; apoi, la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul celui următor, a fost rezugrăvită de echipa lui Dumitru din Lăunele, din care mai făceau parte Nicolae, Ion şi Dimitrie⁵⁶.

Ciungetu - Malaia. Biserica cu hramul „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena” din satul Ciungetu, comuna Malaia, a fost ctitorită de enoriaşi, în anul 1861. Construcţie foarte modestă ca înfăţişare, are exteriorul tencuit. Interiorul este pictat de Nicolae Bunescu; tot el a pictat şi iconostasul, în stil popular. Despre ei, autorii unei monografii, afirmă că este o „sinteză originală între hieratismul specific stilului bizantin şi tendinţa spre realism şi laicizare, sinteză resimţită îndeosebi în amplul tablou votiv al ctitorilor ţărani” ⁵⁷.

Pietrarii de Sus - Pietrari. În satul Pietrarii de Sus, comuna Pietrari, se află biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitoria preotului Toma, împreună cu locuitorii satului, datează din anul 1865 ⁵⁸. Tencuită în exterior, biserica are o friză de medalioane pictate în partea superioară a paramentului.

Băiaşu - Perişani. Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Băiaşu, comuna Perişani, este ctitoria lui Barbu Vătăşoiu din Câineni, zidită în anul 1886. O piatră ovală din curte păstrează inscripţia hramului „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1700-1720) şi un pomelnic cu mai multe nume, dintre care s-au descifrat Anca, Stan, Ion şi Stana ⁵⁹.

Bisericile de lemn cu o turlă. În secolul al XVII-lea apar în zona Vâlcei primele monumente de lemn cu o singură turlă, la început mai rare, apoi cunoscând o amploare tot mai mare, răspândite pe întreaga arie vâlceană.

Bodeşti - Alunu. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mi-hail şi Gavriil” din satul Bodeşti, comuna Alunu, este singura biserică cu o turlă, păstrată din secolul al XVII-lea. Biserica este în formă de navă şi are pridvor de lemn închis. Ctitoria lui Iancu I. Nacu şi N. Stanciu Bodescu, din anul 1675, a fost refăcută în 1937 din temelie şi tencuită, fiind pictată de Ilie Dumitrescu din Costeşti cu echipa sa formată din Simion Colniceanu şi Calistrat Păunescu; pereţii exteriori au medalioane pictate ⁶⁰.

Călărăşeşti - Mateeşti. Din secolul al XVIII-lea, se păstrează mai multe exemplare de biserici cu o turlă. Cea mai veche dintre ele, este reprezentată de „Cuvioasa Paraschiva” din cartierul Călărăşeşti al comunei Mateeşti. Ctitorită de Barbu Călăraşu, în anul 1720, ea a fost refăcută de Costache Dumitru, în 1852, reprezentând un monument modest⁶¹.

Sineşti - Sineşti. Biserica ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Sineşti, comuna Sineşti, a fost ctitorită de preotul Stanciu şi diaconul Ilie Nedelcu, în anul 1746 ⁶².

Râureni - Râmnicu-Vâlcea. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ din Râureni, a fost construită de preoţii Nicula şi Gheorghe, ajutaţi de Filip şi Andronie, în anul 1746. Pe peretele de bârne, deasupra uşii de la intrarea în biserică, se păstrează Pisania, având următorul conţinut: „f Această sfântă şi dumnezăiască biserică, unde să cinsteşte şi prăznuieşte hramu S<ân>tul<u>i Iera<rh> Nicolae de l<a> Mira Lichei iaste făcută de d<umnealor> creştini, de oameni, anume Nicula, Gheorghe erei, Filip, Androne, cari din bun gândul lor au făcutu cu toat<e> cele trebuincioase ale ei, carii şi ctitor<i> s-au numit. Şi s-au făcut în zile<le> lui Io Costandin Vod<ă>, cu bl<a>g<o>s<lo>venia păr<in>telui chir Clement ep<i>scop, întru vecinica pomenire celor mai sus numiţi; sep<temvrie> 2, leat 7255” ⁶³. Ulterior, Dinu Râureanu a restaurat monumentul; acesta are formă de navă, cu absida altarului decroşată şi pridvorul închis⁶⁴.

Băile Olăneşti. Biserica ce poartă hramurile „Sfântul Pantelimon” şi „Naşterea Maicii Domnului”, din Băile Olăneşti, este cunoscută şi sub numele de „Biserica lui Horia”. Construită la Albac, în Munţii Apuseni, la anul 1746, a fost transportată în localitatea Ştefăneşti (pe moşia „Florica”, a Brătienilor) din judeţul Argeş, şi reconstruită aici în anul 1918. În 1958, patriarhul Justinian Marina şi episcopul Iosif (Gafton) au decis strămutarea ei la Olăneşti. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului decroşată, portalul sculptat artistic, brâul median, acoperişul în pantă şi turla înaltă, specifică arhitecturii transilvănene ⁶⁵. Biserica „se impune în primul rând prin profilul îndrăzneţ al construcţiei şi admirabila ei proporţionalitate” ⁶⁶. Pisania, scrisă în culoare neagră pe fundal auriu - aşezată cu ocazia sfinţirii în noul amplasament - are următorul cuprins: „Această sfântă biserică, cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sf<ântul> Panteleimon, a fost clădită din evlavia şi cu obolul credincioşilor ţărani români în satul Albac din Munţii Apuseni, în anul de la IS. HS. 1746. în această biserică a ascultat Horia cuvântările călugărului revoluţionar Sofronie de la Cioara şi a luat parte cu toţi cei din Albac, Abrud, Zarand, Câmpeni, Bobâlna, Zlatna, Roşia etc. în revoluţia condusă de Sofronie în anii 1744­1761, pentru libertatea religioasă a românilor ortodocşi din Transilvania. Lupta a continuat-o Horia, conducătorul revoluţiei din 1784. în curgerea anilor, înmulţindu-se norodul, s-a zidit din piatră o altă biserică în Albac, iar aceasta a fost mutată în satul Florica de lângă oraşul Piteşti, în anul 1907. Dreptcredincioşii din împrejurimi au denumit-o biserica lui Horia, pentru că în ea s-a rugat Horia pentru libertatea norodul ardelean. în anul 1954 a fost cercetată de Prea Fericitul Patriarh Justinian şi Prea Sfinţitul Episcop Iosif al Râmnicului şi Argeşului şi găsind-o fără întrebuinţare şi în ruinare, au hotărât mutarea ei aici în Băile Olăneşti, unde a fost reclădită din temelie, împodobită cu pictură nouă şi înzestrată cu sfinte odoare cu cheltuiala Sf<intei> Patriarhii, sfinţindu-se în anul 1958, luna octombrie, când s-au împlinit zece ani de la reîntregirea Bisericii Ortodoxe greco-catolice în sânul Bisericii mame, sub păstorirea Prea Fericitului Patriarh Justinian, amin. Zugrăvitu-s-au această biserică de meşterii zugravi D. Dimitriu-Nicolaide şi Ortansia Masichievici” ⁶⁷.

Suieşti - Stăneşti. Biserica din satul Suieşti, comuna Stăneşti, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, datează din anul 1748; prevăzută cu turlă înaltă, a fost strămutată din Ardeal, de patriarhul Justinian Marina ⁶⁸.

Valea Bălcească - Nicolae Bălcescu. Iniţial, biserica cu hramul „„Adormirea Maicii Domnului” a fost construită de sătenii din Gâltofani, prin secolele XVIII-XIX. Ulterior, în anul 1973, este strămutată la Conacul Bălceştilor din satul Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu. Monumentul, zidit din lemn de stejar, are pridvorul din cărămidă deasupra căruia se înalţă o turlă poli-gonală de lemn. Bolta semicilindrică de lemn este pictată pe un strat subţire de grund, în stil popular⁶⁹.

Izbăşeşti - Milcoiu. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din satul Izbăşeşti, comuna Milcoiu, datează din secolul al XVIII-lea⁷⁰.

Stăneşti - Stoileşti. În satul Stăneşti, comuna Stoileşti, se găseşte biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitoria lui Lascu Ostroveanu, din secolul al XVIII-lea; reparată în două rânduri, 1890 şi 1959, a rămas netencuită⁷¹.

Stoileşti - Stoileşti. Biserica din satul Stoileşti, comuna Stoileşti, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datează din anul 1752 ⁷².

Ciocâltei - Roeşti. Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Ciocâltei, comuna Roeşti, a fost ctitorită de preotul Simion (1759), apoi refăcută în 1782 ⁷³.

Măgureni - Guşoieni. În satul Măgureni, comuna Guşoieni, se păstrează biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorie a enoriaşilor din anul 1766; ea a fost refăcută în perioada anilor 1803­1840, de când datează şi Pisania: „„Această sfântă şi dumnezăiască biserică, cu hramul Cuvio<a>săi Paraschivii s-a făcut la l<ea>t 1766, din temeliie, de lăcuitori, şi au fost până la l<ea>t 1803; şi apoi s-au prenoit, adică din nou s-au făcut, iarăşi de lăcuitori’ ⁷⁴.

Săliştea - Amărăşti. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Săliştea, comuna Amărăşti, datează din anul 1766-1767, potrivit inscripţiei păstrate pe peretele de bârne ale pridvorului, pe latura de sud: „7275, când s-a făcut întâi” ⁷⁵; ea a fost refăcută de preotul Oprea Amărăscu şi fratele său - diaconul Ioan, în anul 1802, când s-a consemnat evenimentul într-o Pisanie, unde scrie: „Această biserică ce să prăznuieşte hramul Sfântului Nicolae, <la> 1082, s-au făcutu de popa Oprea Amărăscu i diiaconu Ioan, brat... ” ⁷⁶; modestă, cu pridvor deschis susţinut de stâlpi, este tencuită în exterior.

Valea Scheiului - Dănicei. În Valea Scheiului, din comuna Dănicei, se află biserica „înălţarea Domnului”, ce datează din anul 1767. Construită din bârne de stejar, ea are turla înălţată deasupra unui pridvor din stâlpi de lemn sculptaţi cu măiestrie; altarul decroşat, poligonal, şi bolta construită în formă de leagăn. La est şi vest este mărginită de semicalote. Iniţial decorată cu pictură murală - distrusă în prezent - a fost înzestrată cu mobilier valoros: iconostas pictat, icoane, uşi împărăteşti bogat împodobite, salvat prin transferarea la o altă biserică din parohie. În prezent, biserica este abandonată şi supusă unui accentuat proces de degradare ⁷⁷.

Creţeni - Creţeni. Biserica „Sfinţii Voievozi’ din satul Creţeni, comuna Creţeni, este ctitoria enoriaşilor, din anul 1767, cum arată Pisania păstrată în Catagrafia din anul 1840: „Această sfântă şi dumnezăiască biserică ce să prăznuieşte hramul Sfinţii Voevozi, s-au făcut la l<ea>t 1767, de toţi lăcuitorii acestui sat” ⁷⁸ Refăcută ulterior, inscripţia, păstrată pe o bârnă din peretele pridvorului, precizează că, „fa leat 7307, de cându s-au ridic<at> biserica pe temelie, 1799”. Biserica a fost restaurată între anii 1931-1934, când i s-a adăugat pridvorul de zid cu o turlă subţire de lemn şi a fost căptuşită în interior cu scândură de brad ⁷⁹.

Ioneşti - Ioneşti. În satul Ioneşti, comuna Ioneşti, se păstrează biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorită iniţial de preotul Gheorghe şi enoriaşii parohiei, în anul 1770. Refăcută şi tencuită, în anul 1836, are Pisania în partea superioară a intrării, cu precizarea: „Această sfântă şi dumnezeiască beserică unde se prăznueşte hramu Sfântului Ierarh Nicolae, din temelie s-au făcut de robul lui Dumnezeu, popa Gheorghe şi cu alţi ctitori, din<pr>eună. Iară acuma, la leat 1836, s-au sculat întru ajutori Radu Slătineanu şi dumnealui jupan Stoica Sârbu şi cu alţi [c]titori, de o au înfrumuseţat-o cu zugră<veala> după cum se vede; 1836 septemvrie’ ⁸⁰.

Popeşti - Stoeneşti. Biserica cătunului Cacova din satul Popeşti, comuna Stoeneşti, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, este ctitoria ieroschimonahului Atanasie şi a ieromonahului Mihail, din anii 1771­1772, potrivit Pisaniei, unde scrie: „Sf<ân>ta b<iserică> unde să prăznueşte hramu Sfi<nţ>ilor îngeri este făcută dă robul lui Dum<ne>zău, eroschimonah Athanasiie şi Mihail er<o>monah, în zilele înpărăţiiei Ecaterinii, cu leat 7280” ⁸¹. Biserica a fost refăcută în anul 1874 de preotul parohiei - Nicolae Neghinescu, fiind ajutat de nepotul său C. Tănăsoiu ⁸².

Guşoianca - Guşoieni. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ din satul Guşoianca, comuna Guşoieni, este ctitorită de enoriaşi parohiei, în anul 1772-1773, cum adevereşte Pisania păstrată pe peretele de bârne de deasupra uşii de la intrare în biserică: „f Această sf<â>ntă bise-r<i>că s-au făcutu la văleatu 7281” ⁸³. Planul monumentului este sub formă de navă, cu altarul poligonal; ulterior, s-a adăugat deasupra pridvorului, turla de lemn.

Băltăţeni - Tomşani. Biserica „Sfinţii îngeri’ din satul Băltăţeni, comuna Tomşani, este ctitorită de preotul Filip din Bodeşti, nepotul episcopului Climent al Râmnicului, în anii 1773-1774 ⁸⁴.

Mănăileşti - Frânceşti. În satul Mănăileşti, comuna Frânceşti, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Gheorghi şi Dumitru, din anul 1775-1776. Construită de meşterii Badea, Matei şi Constantin, din bârne de stejar şi soclu de piatră şi cărămidă, biserica are turlă deasupra naosului. Cu excepţia iconostasului, nu a fost tencuită, nici pictată⁸⁵.

Valea Mare - Berbeşti. Biserica „Sfântul Nicolae’ din satul Valea Mare, dependent de oraşul Berbeşti, este ctitoria preotului Andrei Rosescu împreună cu enoriaşii, în anul 1776, cum scrie în Pisania amplasată pe tâmplă deasupra uşilor împărăteşti: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaşte hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei (Rosescu), diaconul Ioan, diaconul Nicolae, Pătru ereu, Matei, Pătru, Costandin ereu, popa Dumitru, Petre, Gheorghe, Matei, Ion, Dumitru, Vlăduţ... ” ⁸⁶ şi alţii care sunt menţionaţi în Pisanie. Biserica, refăcută în anul 1863, are pridvor, iar interiorul şi exteriorul sunt tencuite. Pictura în ulei a fost realizată de pictorul Victor Fulgescu din localitatea Costeşti-Vâlcea.

Olteanca - Glăvile. În satul Olteanca, comuna Glăvile, se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de Teodosie şi Pârvu Stănculescu, ajutaţi de enoriaşi, în anul 1781-1782. Biserica are planul sub formă de corabie, iar un brâu, ce imită funia răsucită, decorează în arcadă şi uşa de la intrare; pridvorul are la bază o bârnă lată pe care se sprijină stâlpii. Ferestrele mici conferă monumentului un aspect arhaic ⁸⁷.

Valea Văleni - Zătreni. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din satul Valea Văleni al comunei Zătreni, este ctitoria lui Dumitru Văleanu, Constantin Crişu şi Constantin Coman, realizată în anii 1793­1795, cum adevereşte inscripţia din pridvor, pe latura de la est, către nord, unde este menţionat numele meşterului: „„Pomeneşte, Doamne (în slavonă - n. n.), f Stancu meşt<e>ru” ⁸⁸.

Dobruşa de Jos - Ştefăneşti. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ din satul Dobruşa de Jos, comuna Ştefăneşti, este ctitorită în anii 1793-1796, de preoţii Matei şi Giura, sprijiniţi de o serie de credincioşi, cum adevereşte Pisania păstrată pe peretele de bârne din pridvor: „Să se ştie, acea<stă> sfântă beserică, că s-au făcut în zile<le> d<o>mnului nostru, Eu Alisandru Vodă, în anu cu veleatu 7300; cu ajutorul lui D<u>m<n>ezău, eu Mătei amu începu<t> talpu. Rugăciune fr<a>ţ<i>lo<r>u l<a> acest lucru sfântu, eu popa Giura amu slu<ji>tu întâi; eu popa Giura, eu Matei, eu Giura, titori; eu Ionu alu lu Şărbanu, eu Dumitru Dimoiu, Stanu Ştefănescu, Stanciu finul lu Stanu Ştefăn<e>scu, Niacşu lu Neagoie, Măriiea lu Neagoie, Radu lu Neagoie, Radu lu Neagoie, Radu Runceanu, Angh<e>lu, Curuiea, Niacş<u> şi cu Dumitraşcu Ciocă, Ionu Flăcău, Badea Boiaşu, Radu Ştefănescu, Pătru Munteanu. Şi am scrisu eu, Ionu Munteanu” ⁸⁹.

Perişani - Perişani. În satul Perişani al comunei Perişani se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, care datează din anii 1797-1799; a fost refăcută în 1892 şi tencuită ⁹⁰.

Părăuşani - Livezi. Biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi’ din satul Părăuşani, comuna Livezi, a fost construită în anii 1797-1798. Ctitorită de boierul Pătru şi Ilinca, a fost pictată de diaconul Nicola din Săscioara, cum arată Pisania din pronaos, amplasată pe peretele estic, deasupra intrării în naos: „f Această sf<â>ntă şi d<u>m-nezească b<iserică>, ce să prăznuieşte pe hramulu mai Marilor Vo<i>vozi, cu care au ajutat, Pomeneşte, Doamne (în slavonă - n. n.), boiari Pătru, Ilinca cu tot neamulu. f Diaconulu Nicola jugravu o<t> Şe<s>cioara” ⁹¹.

Neţeşti - Stoileşti. Biserica cu hramul „„Adormirea Maicii Domnului’ din cătunul Malu al satului Neţeşti, comuna Stoileşti, datează din anul 1799; are turlă pe pridvor şi este netencuită⁹².

Capu Dealului - Băbeni. În fostul sat numit Capu Dealului din municipiul Băbeni, se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, ce datează din anul 1799; numită biserica „Cirezarilor”, pe ruinele căreia a fost refăcută actuala biserică, în 1948. Monumentul are pridvor deschis şi o turlă mică în faţă⁹³.

Măldăreştii de Jos - Măldăreşti. Din secolul al XIX-lea, avem cea mai veche biserică în satul Măldăreştii de Jos, comuna Măldăreşti, cu hramul „Sfântul Dumitru”, ctitorită de Dumitrache Măldărescu, în anul 1801. Biserica a suferit unele modificări, mai ales în timpul refacerii din 1888; atunci, trăsăturile tradiţionale ale bisericilor de lemn vâlcene au fost modificate, afirmându-se tendinţa de apropiere a acestui tip de edificiu de aspectul bisericilor de zid.

Şuşani - Şuşani. Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Şuşani, comuna Şuşani, este ctitorită de călugărul Ilarion, în anul 1802, fiind refăcută în 1895 ⁹⁴

Govora - Mihăeşti. Biserica din cartierul Mahalaua Mare a satului Govora, comuna Mihăeşti, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datează din anul 1804; ea a fost adusă din Genuneni⁹⁵.

Dealul Bisericii - Sineşti. În cătunul Ganea al satului Dealul Bisericii, din comuna Sineşti, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a enoriaşilor, din anul 1805 ⁹⁶.

Copăceni - Racoviţa. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ şi „Sfânta Filoteia” din satul Copăceni, comuna Racoviţa, este ctitoria protopopului Ioan, din anul 1805, iar în 1865 a fost pictată⁹⁷.

Viişoara - Frânceşti. Această biserică, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, din satul Viişoara, comuna Frânceşti, este ctitoria lui Radu Simionescu, din anul 18 0 6 ⁹⁸.

Mănăstireşti - Slătioara. Biserica ce poartă hramul „Buna Vestire’ şi „Cuvioasa Paraschiva” din cătunul Mănăstireşti al satului Slătioara, comuna Slătioara, a fost ctitorită în anul 1808 de locuitorii satului ⁹⁹.

Bratovoeşti - Titeşti. Biserica „Sfântul Nicolae’ din satul Bratovoeşti, comuna Titeşti, este ctitoria vătafului de plai Atanasie, din anul 1808; refăcută în 1880, este tencuită ¹⁰⁰.

Racu - Mitrofani. În satul Racu, din comuna Mitrofani, se păstrează biserica fostului schit Mitrofani, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, ctitorită în anul 1808, de soţia lui Radu Rostogol, împreună cu Vlad Merişanu şi Sandu Nicolae. Biserica a fost reparată în anii 1852 şi 1934 ¹⁰¹.

Spinu - Perişani. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ din satul Spinu, comuna Perişani, este ctitoria lui M. Bălan, din anii 1809-1811; ulterior, în 1892 a fost refăcută şi tencuită ¹⁰².

Valea Grădiştei - Grădiştea. Biserica „Sfinţii Voievozi’ din satul Valea Grădiştei, comuna Grădiştea, în formă de navă cu pridvor, este ctitoria preoţilor Dumitru şi Radu, împreună cu Niţă Cumpănaşu şi Udrea Pleşoianu, din anul 1816; tencuită, are picturi în medalioane pe pereţii exteriori ¹⁰³.

Ghiobeşti - Stoileşti. Biserica „„Adormirea Maicii Domnului”, amplasată în satele Urşi şi Ghiobeşti din comuna Stoileşti, datează din anul 1824; se păstrează netencuită ¹⁰⁴

Obogeni - Stoileşti. Monumentul „Intrarea în Biserică” din satul Obogeni, comuna Stoileşti, este ctitoria lui Popa Udrea, din anul 1830; reparată ulterior, în 1884 şi 1965, este tencuită¹⁰⁵.

Dobreşti - Dănicei. În satul Dobreşti, la hotar cu satul Drăguleşti, din comuna Dănicei, se află biserica numită „Sfântul Nicolae cel Vechi”, ctitoria lui Nicolae Cojocarul şi a soţiei sale Ruxandra, din anul 1832; în formă de navă, a cunoscut mai multe restaurări (1880, 1914); în cursul ultimei reparaţii, din anul 1962, a fost acoperită cu tablă¹⁰⁶.

Nemoiu - Amărăşti. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae’ din satul Nemoiu, comuna Amărăşti, este ctitoria preoţilor Marin, Radu şi Pătru Nemoianu, ajutaţi şi de enoriaşi ¹⁰⁷. Deasupra uşii de la intrarea în biserică, pe perete, se află Pisania: „„Această sfântă şi dumnezăiască biserică s-au mutat a<i>cea d<i>n locul iei, cu ajutorul l<u>i Dumnezău şi înu hramu Sfântului Necolae, de robii lui Dumnezău, Pomeneşte, Doamne (în slavonă - n. n.), Marinu ereu, Radu ereu, Pătru şi cu ajutoru tutuloru cilor.u ce <au> ajutatu, Voica er<ei>ţa, Sa<n>da er<ei>ţa, Mărinu, Bad<e>a; 1832 săptemvre 2. Şi a<m> scr<i>su, e<u> Păladu ¹⁰⁸.

Mlăceni - Perişani. Biserica „Sfântul Gheorghe’ din satul Mlăceni, comuna Perişani, netencuită, datează din anul 1840 ¹⁰⁹.

Olteanca - Glăvile. În cartierul Chituci al satului Olteanca, din comuna Glăvile, se păstrează biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, zidită în anul 1847. Monumentul păstrează elemente constructive şi decorative originale, care îi conferă o valoare etnografică deosebită; în altar, se păstrează pictura realizată pe un strat subţire de grund ¹¹⁰.

Drăgăneşti - Goleşti. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Drăgăneşti, comuna Goleşti, datează din anul 1848; arhitectura caracteristică bisericilor de lemn, are bolta semicilindrică din scânduri de stejar, fixate în exterior prin arce din acelaşi material¹¹¹.

Văleni - Zătreni. În satul Văleni, comuna Zătreni, se păstrează biserica „Sfinţii Voievozi”, fiind construită în anul 1864 ¹¹².

Marcea - Ioneşti. O inscripţie din anul 1757-1758 a existat, în trecut, pe pragul pridvorului unei biserici de lemn din Marcea, având conţinutul: „Leat 7266, Dumitru popa” ¹¹³. Actuala biserică, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, din satul Marcea - comuna Ioneşti, datează din anii 1866-1868 ¹¹⁴

Geamăna - Drăgoeşti. Biserica, cu hramul „Sfântul Nicolae”, din satul Geamăna, comuna Drăgoeşti, ctitoria preotului Ilie Predescu, sprijinit de Din Voiculescu şi Alexandru Iliescu, datează din anii 1887-1890; are formă de navă şi este tencuită ¹¹⁵.

Mreneşti - Creţeni. În satul Mreneşti, comuna Creţeni, a existat biserica cu hramul „Intrarea în Biserică”, datând din anul 1758-1759, potrivit unei inscripţii păstrate pe peretele de bârne al lăcaşului: „7267”, iar pe peretele altarului, alta ce indică anul 1771: „Octomvri<e> zile 20, leat 7280. f Aciastă beseric<ă> iaste râdicată de rob>u lu> Dumne<zeu>, popea Pârvea i Ra<fail...> ¹¹⁶. În prezent, se află la Muzeul Satului Vâlcean, Bujoreni, unde a fost strămutată în anul 2004.

Bisericile de lemn cu două turle. Din categoria arhitectonică a bisericilor de lemn cu două turle se păstrează mai puţine exemplare în zona vâlceană; ca vechime, prima datează din secolul al XVI-lea, iar din cel următor nu a fost identificată nici una.

Butari - Guşoieni. Cea mai veche, din secolul al XVI-lea, este biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din cătunul Butari al satului Guşoieni, comuna Guşoieni, care datează din anul 1550 ¹¹⁷. În 1888 este refăcută de Fârtat Diţoi cu fiii săi, Costantin, Ioan şi Dumitru, împreună cu preotul Ion Voinescu. O nouă restaurare cunoaşte în anul 1931, când cheltuielile sunt susţinute de Constantin D. Predescu; cu ocazia restaurărilor, au fost adăugate turlele. În prezent, având exteriorul tencuit, se află într-o avansată stare de degradare ¹¹⁸.

Dumbrăveşti - Tomşani. Cu biserica din satul Dumbrăveşti, comuna Tomşani, începe seria celor din secolul al XVIII-lea. Biserica din localitate are hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitoria preotului Constantin Panduru, din anul 1757 ¹¹⁹; este tencuită.

Cireşu - Stroeşti. Biserica „Intrarea în Biserică” din satul Cireşu, comuna Stroeşti, ctitoria preoţilor Pătru Nicolescu şi Gheorghe, împreună cu D. Constantin, datează din anul 1782 ¹²⁰.

Herăşti - Ghioroiu. În satul Herăşti, comuna Ghioroiu, se află biserica „Sfântul Nicolae”, ctitoria enoriaşilor, din anul 1791; construită în întregime din lemn, biserica are planul treflat şi este tencuită ¹²¹.

Armăşeşti - Cernişoara. Biserica „Adormirea Maicii Domnului’ din satul Armăşeşti, comuna Cernişoara, este ctitoria preotului Şerban Teiuşanu, a lui Stan Mazilu, Ion Postelnicu şi Costantin Iacaru, din anul 1798-1799. Cunoscând două reparaţii, în anii 1849 şi 1883, monumentul este în formă de navă, cu pridvor închis, şi tencuită ¹²².

Cernelele - Păuşeşti-Otăsău. Din secolul al XIX-lea, cea mai veche este biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Cernelele, comuna Păuşeşti-Otăsău, fiind ctitoria lui Matei Borcea şi a locuitorilor satului, din anul 1811¹²³.

Boroşeşti - Suteşti. Biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi” din satul Boroşeşti, comuna Suteşti, ctitoria lui Vasile Tecioiu şi a boierului Radu, din anul 1822, potrivit Pisaniei, care arată că „„Această sfântă şi dumnezăiască biserică, ce să prăznueşte hramul Sfinţilor Voievozi, s-au făcut la l<ea>t 1822, de Vasilie Tecioiu şi boieri Radu, ajutorând şi ceilalţi lăcuitori’ ¹²⁴ A cunoscut mai multe refaceri, în anii 1896, 1935 şi 1959. Are pridvorul deschis pe stâlpi.

Tanislavi - Fârtăţeşti. În satul Tanislavi din comuna Fârtăţeşti, se află biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, ctitoria lui Gheorghe Ioan Pieloiu, ajutat de Ioan şi fratele său Constandin, din anul 1864; planul sub formă de treflă, cu pridvor, tencuită. Pictura a fost realizată de Ioan şi Radu din Dozeşti ¹²⁵.

Gemenica - Stoileşti. Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din cătunul Gemenica al satului Geamăna, comuna Stoileşti, este ctitoria enoriaşilor, din anii 1884-1887. Pictura aparţine pictorului Apostol Voiculescu din Piteşti şi Petre Tomescu; are pridvor deschis şi este tencuită ¹²⁶.

Mamu - Mădulari. Biserica din satul Mamu, comuna Mădulari, cu hramul „Sfântul Nicolae’ datează din anul 1891¹²⁷.

Stăneşti - Stăneşti. În satul Stăneşti din comuna Stăneşti, se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, construită între anii 1894-1896; este tencuită ¹²⁸.

Dimuleşti - Mădulari. Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Dimuleşti, comuna Mădulari, este ctitoria lui Sandu Marinescu, datând din anul 1894 ¹²⁹.

 Sursă selecție: Enciclopedia Judetului Valcea vol. I 2010 (link spre PDF)

 Note bibliografice

1. Pr. Ion Popescu-Cilieni, Învelişurile vechilor noastre biserici, Craiova, 1945.

2. Radu Creţeanu, Bisericile de lemn din Vâlcea, în “Mitropolia Olteniei” XXXIII (1981), nr. 1-3, pag. 104-114.

3. Pr. Ion Popescu-Cilieni, Biserici, târguri şi sate…, pag. 18.

4. Pr. D. Bălaşa, Inscripţii şi însemnări din bisericile Olteniei (I), în „Mitropolia Olteniei” XXIV (1972), nr. 3-4, pag. 258.

5. Ibidem.

6. Ibidem.

7. Constantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul istoric Vâlcea (sec. XIV – 1848), Bucureşti, 2005, pag. 633.

8. Monumente istorice din judeţul Vâlcea. Repertoriu şi cronologie,

de Ligia Elena Rizea, Ioana Ene, Râmnicu-Vâlcea, 2007, pag. 151.

9. Arhim. Chesarie Gheorghescu, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Râm-nicu Vâlcea, 1979, pag. 28.

10. Ibidem, pag. 31-32.

11. Virgil Drăghiceanu, Vechea biserică de lemn din Grămeşti Vâlcea, în „Buletinul Comisiunii Monument Istorice” III (1910), pag. 110-114.

12. Carmen Laura Dumitrescu, Pictura din secolul al XVI-lea de la bolniţa Mănăstirii Bistriţa-Vâlcea, în “Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică”, tom. 19 (1972), nr. 2, pag. 184, nota 18.

13. Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., pag. 9.

14. Dumitru Bondoc, Costeşti – Vâlcea. 45 secole de istorie. Mono-grafie, Râmnicu-Vâlcea, 2002, pag. 159.

15. Ibidem, pag. 160.

16. Pănoi Andrei, Pictura votivă din nordul Olteniei, 1968, pag. 25.

17. Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., pag. 9.

18. Ibidem.

19. Constantin Bălan, Inscripţii medievale…, pag. 935.

20. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 147.

21. Ibidem, pag. 150.

22. Ibidem, pag. 130.

23. Constantin Bălan, op. cit., pag. 593.

24. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 62.

25. Constantin Bălan, op. cit., pag. 969.

26. Ibidem.

27. Ioana Cristache-Panait, Bisericile de lemn din centrul Piemontului Getic: judeţele Olt, Vâlcea, Argeş, în „Studii şi cercetări. Istoria artei. Seria Artă Plastică”, t. 42, Bucureşti, 1995, pag. 40.

28. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 103.

29. Pr. Ion Popescu-Cilieni, Biserici, târguri şi sate…, pag. 109-110.

30. Ibidem.

31. Pr. Nicolae Moga, Iosif, întâiul episcop al Argeşului (1793-1820), Râmnicu-Vâlcea, 2007, pag. 81.

32. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 35.

33. Constantin Bălan, op. cit., pag. 191. 637

34. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 64.

35. N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol. II. Ţara Românească (Muntenia,

Oltenia şi Dobrogea), Bucureşti, 1970, pag. 786.

36. Constantin Bălan, Inscripţii medievale…, pag. 951.

37. Ibidem, pag. 952.

38. Ibidem, pag. 366.

39. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 61.

40. Constantin Bălan, op. cit., pag. 353-354.

41. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 23.

42. Aurelian Sacerdoţeanu, Inscripţii şi însemnări din Costeşti-Vâlcea, în “Buletinul Comisiunii Monumentelor

Istorice”, XXVIII, 1935. Extras, Bucureşti, 1937, pag. 8.

43. Dumitru Bondoc, op. cit., pag. 181-185.

44. Aurelian Sacerdoţeanu, Pomelnicul bisericii Gruşetul din Costeştii Vâlcii, în „Arhivele Olteniei” XII (1933), pag. 101-102.

45. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 103.

46. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 94.

47.] Constantin Bălan, op. cit., pag. 886-887.

48. Pr. Nicolae Moga, op. cit., pag. 83.

49. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 112.

50. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 21.

51. Pr. D. Bălaşa, Schituri Oltene, în „Mitropolia Olteniei” XVII (1965), nr. 3-4, pag. 281-282.

52. Ibidem, pag. 282.

53. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 146.

54. Ibidem, pag. 34.

55. Ibidem, pag. 110.

56. Ibidem, pag. 89.

57. Luiza Barcan – Alexandru Nancu, Biserica de lemn Ciungetu. Monografie editată de Fundaţia HAR şi Muzeul Judeţean Vâlcea, Programul „Tradiţie şi Postmodernitate”, 2000-2001, cf. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 111, nota 105.

58. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 130.

59. Ibidem, pag. 128.

60. Ibidem, pag. 61.

61. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 47.

62. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 137.

63. Constantin Bălan, op. cit., pag. 826.

64. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 13.

65. Pr. Ilie Gh. Diaconescu, Câteva date şi însemnări despre ctitoriile din Olăneştii-Vâlcii, în „Mitropolia Olteniei”

XX (1968), nr. 1-2, pag. 70-77.

66. Prof. Victoria Popovici, Un monument al arhitecturii populare transilvănene. Biserica lui Horia, rectitorită de

Prea Fericitul Patriarh Justinian în Olăneşti, Vâlcea, în „Mitropolia Olteniei” XXV (1973), nr. 7-8, pag. 609.

67. Pr. Ilie Gh. Diaconescu, art. cit., pag. 76.

68. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 139.

69. Ibidem, pag. 124.

70. Ibidem, pag. 121.

71. Ibidem, pag. 143.

72. Ibidem, pag. 143.

73. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 98.

74. Ibidem, pag. 19.

75. Constantin Bălan, op. cit., pag. 128.

76. Ibidem, pag. 128.

77. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 90.

78. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 37.

79. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 86.

80. Constantin Bălan, op. cit., pag. 610.

81. I. Vârtosu, Inscripţii, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Isto-rice”, 1933, pag. 136.

82. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 140.

83. Constantin Bălan, op cit., pag. 505.

84. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 149.

85. Ibidem, pag. p. 97.

86. Constantin Bălan, op. cit., pag. 956.

87. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 101-102.

88. Constantin Bălan, op. cit., pag. 958.

89. Ibidem, pag. 440.

90. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 128.

91. Constantin Bălan, op. cit., pag. 755.

92. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 142.

93. Ibidem, pag. 26. 638

94. Ibidem, pag. 147.

95. Ibidem, pag. 120.

96. Ibidem, pag. 136.

97. Ibidem, pag. 133.

98. Ibidem, pag. 98.

99. Ibidem, pag. 138-139.

100. Ibidem, pag. 148.

101. Ibidem, pag. 122.

102. Ibidem, pag. 129.

103. Ibidem, pag. 104.

104. Ibidem, pag. 142.

105. Ibidem.

106. Ibidem, pag. 89.

107. Pr. Ioan Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 21.

108. Constantin Bălan, op. cit., pag. 692.

109. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 128.

110. Ibidem, pag. 101.

111. Ibidem, pag. 102.

112. Ibidem, pag. 154.

113. Constantin Bălan, op. cit., pag. 632.

114. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 106.

115. Ibidem, pag. 91.

116. Constantin Bălan, op. cit., pag. 681.

117. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 20.

118. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 105.

119. Nicolae Stoicescu, op. cit., vol. I, pag. 314.

120. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 43.

121. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 100.

122. Ibidem, pag. 77.

123. Ibidem, pag. 127.

124. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 19.

125. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 94.

126. Ibidem, pag. 142.

127. Ibidem, pag. 116.

128. Ibidem, pag. 139.

129. Ibidem, pag. 116.