Mânăstirea Cozia (1387-1388); resursa include documentarul video The Spell of Cozia/ Fascinanta Cozie

Fascinanta Cozie/ The Spell of Cozia în #memoriavalceana

resursă video din 2010 (45 min.) + istoricul secularului lăcaș de cult ctitorit de Mircea cel Bătrân (actualizare accesibilitate informații anterioare)

documentarul artistic a fost realizat de Mihai Mihăiță Loviște* în urmă cu mai mulți ani, cu binecuvântarea pr. Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarh, Starețul Mănăstirii Cozia. Este în online din 1 ianuarie 2014 și are 12 k vizualizări; atât în cadrul resursei de bibliotecă la care trimitem prin link-ul de mai jos, cât și în YouTube, poate fi activată subtitrarea în limba engleză.

dincolo de dimensiunea ei spirituală, care dăinuie de mai bine de 600 de ani, «Cozia» a devenit în timp unul dintre simbolurile identității noastre culturale; un simbol care știm că e ,,acolo”, la fel ca munții din apropiere ori Oltul peste undele căruia își așterne umbra fiecărui asfințit...

Ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrn din anii 1387-1391, Mânăstirea Cozia devine o importantă vatră culturală în epocă; aici va funcţiona o şcoală, ilustrată de mari personalităţi, unde s-au format discipoli care vor îndeplini roluri majore în societatea românească. Potrivit documentelor, la sfârşitul secolului al XIV-lea, funcţiona la Cozia şi o Şcoală Mânăstirească, unde Filos (1392), logofătul domnitorului², îşi îmbogăţea cunoştinţele muzicale şi culturale. El este autorul aşa numitelor Pripeale, adică ale unor texte scurte imnografice, care se cântă cu stihuri din „psalmii aleşi” la Polieleul praznicelor împărăteşti, ale sărbătorilor Născătoarei de Dumnezeu şi ale unor sfinţi mai mari³. Ele au fost introduse ulterior în cultul Bisericilor de limbă slavă, fiind tipărite prima oară la Veneţia (1536 şi 1547); opera sa, realizată în jurul anului 1400, este considerată baza literaturii originale româneşti⁴. 

   

La începutul secolului al XV-lea, logofătul Mihail redacta hrisoave (1405), iar peste zece ani (8 martie 1415),  egumenul Sofronie este numit „năstavnic” (învăţător sau dascăl); denumirea  apare şi în hrisovul din 8 martie 1419, fapt ce arată continuitatea preocupărilor cărturăreşti ale monahilor cozieni. Printre ei, întâlnim pe Iosif „năstavnicul” (1450-1457), român de origine, apreciat de domnitorul Radu cel Frumos, pentru pregătirea sa spirituală şi cărturărească; este primul ierarh român ales în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti, toţi înaintaşii săi fiind greci⁵, sau Macarie, „năstavnicul ieromonah” (1475-1477), fiind ales chiar din stăreţia coziană în scaunul mitropolitan de către domnitorul Basarab cel Tânăr (1477-1482)⁶.

Pentru secolul al XVI-lea, există o singură mărturie documentară privind activitatea culturală de la Cozia: Acatistierul slavon copiat de ierodiaconul Isaia (1558), fiind primul manuscris redactat în această mănăstire şi cunoscut până în prezent. Datorită legăturilor păstrate de călugării cozieni cu celelalte zone româneşti, Acatistierul ajunge la Mânăstirea Hodoş-Bodrog, fiind păstrat în Biblioteca Episcopiei Aradului⁷. 

Secolul al XVII-lea constituie apogeul activităţii culturale din mănăstire. Primul dascăl cunoscut este Iosif, menţionat în anul 1624. La  mijlocul secolului, apare Macarie Cozianul, preocupat de metoda predării adecvate a limbii române. În acest scop, el scrie Lexiconul slavo-român şi tâlcuirea numelor (1649), ca instrument de lucru destinat discipolilor săi; este o lucrare monumentală, cuprinzând 4575 cuvinte slave cu echivalentul în limba română, orientându-se după Lexiconul slavo-rus tipărit la Kiev în anul 1627. La finele cărţii, autorul notează că: „Acest lexicon l-am scris eu mult păcătosul monah Mardarie pisar, cu porunca şi cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ştefan, egumenul de la sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitoriului Io Matei Basarab, mare voievod, şi în zilele arhiepiscopului şi mitropolitului chir Ştefan a toată Ţara Ungrovlahiei, la anul 7157 <1649>. Şi s-a sfârşit în luna lui mai 22 zile”⁸. Aici s-a format Varlaam, fost „diac” al mănăstirii, care scria caligrafic (1665), după cum adeveresc documentele păstrate; egumen al Coziei (1663-1665), ştia greceşte şi slavoneşte. La 24 aprilie 1664, patriarhul Nectarie al Ierusalimului adresează o Carte, îndemnând obştea coziană să respecte vechea rânduială mo-nahală „şi să-şi pu[i]e egumen din obştea mănăstirii, nu pre fiecine, însă să aibă preot înţelept şi de cinste” ⁹. Retras de la conducerea Mănăstirii, Varlaam călătoreşte prin Rusia (1665-1668).