Faceți căutări pe acest blog

30 mai 2025

Sorin Oane/ Bibliotecile fac comunităţile mai deştepte...” și ,,Despre „păcatul originar” al biblioteconomiei vîlcene comuniste” în vol. ,,Poveștile Rîmnicului”

«Bibliotecile fac comunităţile mai deştepte...

Bibliotecile fac comunităţile mai deştepte. Intr-o lume cu tot mai multă informaţie, bibliotecile devin vitale, deoarece au acces si stiu cum să distribuie informaţia si ’ 9 Ş 9 9 cunoştinţele potrivite cetăţenilor.

În judeţul Vîlcea, primele biblioteci au fost cele ale marilor mănăstiri. Cele mai celebre au fost cele de la Bistriţa şi Hurezi (sec. XVII-XVIII). Bibliotecile publice pornesc însă de la Regulamentul Organic (1831), care la art. 65 prevedea înfiinţarea acestora. Biblioteca Naţională a luat fiinţă în 1836 şi s-a deschis pentru public în 1838.

Bibliotecile publice rîmnicene pornesc tîrziu, la circa 100 de ani după ce Regulamentul Organic prevăzuse asta pentru ţară. în perioada interbelică au existat cîteva biblioteci efemere purtînd numele unor eroi locali din Primul Război Mondial (866):
- Biblioteca „ Vasile Olănescu ” (1918-1921). Purta numele unui rîmnicean care a murit în tranşeele de la Mărăşeşti, în 1917. Familia Olănescu, una dintre cele mai bogate din oraş, a pus la dispoziţia bibliotecii banii necesari. Biblioteca a avut chiar o publicaţie, „Cuvîntul nostru”. Dar în condiţiile în care „sufletul” acestei instituţii, Nicu Angelescu, a fost trimis profesor la Careii Mari, activitatea bibliotecii a încetat.

- Biblioteca „Alexandru Costeanu" a funcţionat între 1924-1925, şi purta numele unui alt erou rîmnicean al Primului Război Mondial. Locotenentul Costeanu murise vitejeşte, tot la Mărăşeşti, în fruntea subunităţii sale. Un timp, şi o stradă din centrul Rîmnicului i-a purtat numele.
Prima bibliotecă publică adevărată a Rîmnicului a fost însă cea a secţiunii locale a „Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor româniloi*, iniţiată de institutorul Constantin Daniilescu. A fost inaugurată la 28 mai 1928, în casele Bisericii „Buna Vestire” şi a funcţionat timp de 20 de ani. (867) Fondul de carte al bibliotecii a ajuns în 1935 la aproximativ 2.000 volume. în 1948, biblioteca a fost închisă de comunişti, iar cărţile, în marea lor majoritate, au fost arse.

28 mai 2025

Pr. Ioan D. Ciucă, prof. Domnica Ciucă, prof. Ion M. Ciucă/«1821 Drăgășani/ Mormântul regimului fanariot», Capitolul III/ subcap. 4 și 5

📌 Ipsilanti & co. ,,la Râmnicul de peste Olt”, anterior dezastrului de la Drăgășani: o Eterie (cu Batalionul Sacru cu tot) deja înfrântă de propriile-i tare (disciplinare/ morale), înfometată (încât s-a hrănit cu cireșe necoapte), bătută de grindină (cât oul de gâscă) și ploi diluviene...
📌📌 în reședința Vâlcii, Iordache Olimpiotul i-a mituit pe pandurii lui Macedonschi, ,,să nu recunoască alţi stăpâni”, însă n-a avut succes (continuare carte în foileton, completare resurse anterioare, documente s.a.m.d.)
📌📌📌 Filiki Eteria/ Societatea Prietenilor s-a dovedit mai degrabă o adunătură a dezbinării, cu toate nobilele-i idealuri...

4. TABĂRA ETERIŞTILOR DE LA TÂRGOVIȘE

Locul unde se retrăseseră după întrevederea dintre Tudor şi Ipsilanti ne este descris de Liprandi: ,,Sosind la începutul lui aprilie la Tîrgovişte, eteriştii au încartiruit o mare parte din oamenii lor în acest oraş. Colocotronii a ocupat mănăstirea Nucetul; Duca, Ploieşti, Orfanos s-a instalat la Mărgineni; Atanas nu a voit să se supună şi despărţindu-se s-a dus la Buzău. Bimbaşa Sava a fost lăsat la Bucureşti, iar Iordache la Piteşti. La Târgovişte a ajuns cunoscută declaraţia de la Congresul de la Laybach; acest fapt era ţinut însă ascuns. între timp, prinţul Alexandru Ipsilanti a instituit un consiliu de război. Acest consiliu nu exercita însă nici umbră de cârmuire în dezordinea generală ce domnea atunci, fiind alcătuit din oameni fără de nici o însemnătate care nu puteau, nici într-un caz, să dea un sfat util şi cu atât mai puţin să înfrâneze violenţele adunăturii care forma oastea eteriştilor”. (1)

Ei începuseră să fortifice oraşul Târgovişte şi ridicaseră trei bastioane, îndreptate spre sud, dar aşezate fără a se respecta nici un fel de reguli. Şanţul şi valul nu aveau nicăieri adâncimea şi înălţimea cuvenită, aşa încât un om le putea sări foarte uşor. Nimeni nu acorda acestui fapt nici cea mai mică atenţie şi nimeni nu înţelegea nimic. Pe deasupra, toată artileria eteriştilor se compunea atunci numai din şapte tunuri, fără accesoriile necesare şi în cea mai defectuoasă stare. Comandantul şef a încredinţat comanda supremă asupra lor lui Vasile Caravia, care era tot atât de necunoscător în artilerie, pe cât de perfecţionat în cele mai infernale crime.

Lagărul eteriştilor prezenta în general tabloul cel mai uimitor de diversitate, confuzie şi dezordine. Printre oameni în cea mai mare parte goi, strânşi din tot felul de adunătură, se vedeau caftane negre, cu căciuli la fel, împodobite cu cap de mort; uniforme de cazaci şi ulani, o mulţime de veşminte asiatice şi de arnăuţi etc. etc.. Spiritul de subordonare şi disciplină îi erau cu totul necunoscute; nu existau nici comandanţi bine precizaţi, nici dispoziţii, nici reguli precise; toţi erau fraţi, toţi erau căpitani, începând de la marele cartier general până la ultimul căpitan, toţi erau ocupaţi numai de intrigi. Căpitanii ademeneau neîncetat unul de la altul pe oameni şi nimeni nu ştia exact câţi oameni poate scoate la luptă. Nimănui nu i se plătea nimic şi dacă cineva cerea bani, i se răspundea că
«nouă nu ne trebuie bani, noi am ridicat armele nu pentru a obţine bogăţii, ci pentru eliberarea patriei - noi avem nevoie numai de fier şi bărbăţie». De sentimente atât de dezinteresate erau însufleţiţi aceia, care aveau în mâinile lor banii!!

27 mai 2025

Evenimentul editorial al anului la Vâlcea: ,,Poveștile Rîmnicului”, de Sorin Oane


🔴 ,,o istorie critică a Rîmnicului” vs. meteahna „excepţionalismului vîlcean"; cea mai recentă carte a prof. dr. Sorin Oane va fi lansată vineri, 30 mai,  la Galeria „Artex” din Centru (ora 17.00)

«Scurtă introducere despre versiunea Sorin Oane a istoriei rîmnicene (de fapt, este vorba despre „excesul de lectură care duce la formarea propriilor opinii”)

Pentru înţelegerea acestei cărţi vreau să explic, chiar de la început, două lucruri:

1. Versiunea Oane nu se vrea „adunătoarea tuturor nisipurilor’’... Nu lipsa documentelor m-a oprit să scriu o carte despre Rîmnic, ci lipsa de idei critice. Cînd le-am avut, m-am apucat de treabă. Cert este că spiritul critic trebuie reînnoit mereu. El înseamnă ciurul, sita, cernerea. De acord cu Nicolae Manolescu care afirma: „Credinţa multora este că tot adunînd documente vor izbuti să le facă să vorbească, vor găsi o semnificaţie, vor scoate din ele ideea. Cînd, în fond, un critic care nu porneşte la drum avînd în cap ideea este condamnat să rămînă în veci prizonierul materialului său! Nicolae Iorga, care ştia atîtea, îi numea pe erudiţii incapabili de sinteză„adunătorii tuturor nisipurilor". Expresia e oarecum crudă, dar meritată. Documentele nu se adună, ci se „inventează", decurg dintr-o ipoteză de lucru. ...N-am încredere în căutătorii de lucruri „noi"; prefer pe cei care interpretează în chip nou pe cele vechi”. (1)

În plus, spiritul critic mai presupune ceva foarte important: existenţa unei autorităţi critice, una dovedită, omologată public pe baza unor realizări certe. După un doctorat pe tematica comunismului vîlcean, după ce mi-am pus numele pe 10 manuale de istorie (tipărite la edituri ca Teora, Humanitas, Art Klett), după alte 16 cărţi de istorie şi peste 120 de articole ştiinţifice (multe pe teme de istorie vîlceană), cred că pot să am şi eu versiunea mea în privinţa istoriei Rîmnicului. Asta de faţă.

26 mai 2025

Profesoara româno-americană (și) a bibliotecarilor vâlceni - onorată în SUA pentru întreaga activitate

🔴 în domeniul Istoria Bibliotecilor/ Library History, distincția este echivalentul unui ,,Lifetime Achievement Award” (la premiile Oscar)
Masa Rotundă de Istorie a Bibliotecilor din cadrul Asociației Bibliotecilor Americane i-a decernat doamnei prof. dr. Hermina GB Anghelescu ,,Premiul pentru Serviciu Distins în Istoria Bibliotecilor” pe anul 2025. Premiul onorează cariera de o viață de cercetare și servicii în domeniul istoriei bibliotecilor.
Premiul, nemonetar, este acordat anual unei persoane care are o istorie a contribuțiilor care demonstrează implicare îndelungată, amploare și profunzime în istoria bibliotecilor; un specialist în Biblioteconomie și Științele informării care a avut un impact semnificativ asupra activității Mesei Rotunde de Istorie a Bibliotecilor (membre) ALA sau asupra comunității de istorie a bibliotecilor, în general.

Hermina Anghelescu* profesor la „Școala de Științele informației”/ Wayne State University/ Detroit – prelegeri pentru bibliotecarii vâlceni, 31 iulie - 4 agust 2009**: „ca Bibliotecă, existăm pentru oameni, nu pentru cărțile pe care trebuie să le protejăm și să le ținem în custodia noatră!” - integral la această legătură    

Hermina Anghelescu a adus contribuții globale extraordinare la dezvoltarea istoriei bibliotecilor - prin predare, servicii și leadership profesional. După o carieră timpurie, de succes, la Biblioteca Națională a României, și-a urmat doctoratul în Statele Unite, iar de atunci a lucrat/ lucrează la Universitatea Wayne State (Detroit), unde a îndrumat generații întregi de bibliotecari și cercetători umaniști din întreaga lume.

Cercetătoare recunoscută la nivel internațional în domeniul dezvoltării bibliotecilor din Europa Centrală și de Est, Hermina Anghelescu a extins semnificativ vizibilitatea regiunilor subreprezentate în acest domeniu. Serviciile sale în cadrul Secției de Istorie a Bibliotecilor a IFLA - mai întâi ca secretar, apoi ca președinte și ulterior coordonator - demonstrează leadershipul său susținut în organizarea schimburilor academice în contexte internaționale.

A organizat paneluri și publicații care evidențiază instituții și zone geografice trecute cu vederea, de la bibliotecile parlamentare, la patrimoniul cultural al unor țări precum Cuba și Ucraina.
Munca editorială a Herminei Anghelescu a consolidat infrastructura studiilor de istorie biblioteconomică. A făcut parte din consiliile editoriale ale unor reviste importante, inclusiv Library Trends , Library and Archival Security și Libraries: Culture, History, and Society (LCHS).


13 minute extraordinare pe tema „Biblioteca – instituţie strategică”: cum „stăteam” și ce perspective aveam în urmă cu 16 ani. Ne-o spune dr. Hermina Anghelescu, profesor la Wayne State University Detroit/ Michigan. „Dr. A” a conferențiat* atunci la Râmnicu Vâlcea pentru bibliotecari vâlceni care „au investit” în ei înșiși, achitându-și costul cursurilor.
Sursa: Televiziunea VTV, emisiune realizată la Râmnicu Vâlcea, în 5 august 2009, moderator George Smeoreanu. Fragment - emisiunea intreagă, la această legătură

Prin aceste roluri, a pledat pentru conservarea culturii, a conectat vocile emergente la oportunitățile de publicare și a promovat conștientizarea crizelor globale care afectează bibliotecile și instituțiile culturale.
Eforturile sale din culise au fost esențiale în conturarea politicii editoriale, încurajarea colaborării academice și ridicarea discursului internațional. Face parte dintr-o generație de bibliotecari ,,pe cale de dispariție”, care au participat la scrierea/ întocmirea bibliografiilor naționale și a cataloagelor ,,cu titluri scurte” (cuvinte-cheie și metadate), dar care înțelege și predă și tendințele moderne ale bibliotecilor.
Mai mulți dintre colegii Herminei Anghelescu atestă impactul ei ca educator, colegă și ambasador al istoriei bibliotecilor. Ea exemplifică servicii distinse prin construirea de punți interdisciplinare și internaționale, susținând voci neauzite și modelând o conducere și un mentorat generos și vizionar în domeniul istoriei bibliotecilor.
Despre Masa Rotundă de Istorie a Bibliotecii

Masa Rotundă de Istorie a Bibliotecilor din cadrul Asociației Bibliotecilor Americane există pentru a facilita comunicarea între cercetători și studenții la istoria bibliotecilor, pentru a sprijini cercetarea în istoria bibliotecilor și pentru a fi activă în probleme precum conservarea, care îi preocupă pe istoricii bibliotecilor. Masa Rotundă sponsorizează conferințe, publică un buletin informativ și acordă mai multe premii și distincții, pentru a promova excelența în cercetarea în istoria bibliotecilor.
Traducere/ adaptare a anunțului oficial de pe site-ul American Library Association - în original, la această legătură.

&&&
Dna Hermina Anghelescu - pe care am felicitat-o în acest weekend pentru deosebit de onorantul premiul care i s-a decernat - tocmai a realizat un interviu un directorul MoMA Library (Modern Art Museum), care supervizează alți 35 reputați specialiști în domeniu - un mic ,,stat major” constituit din ,,comandanți” de bibliotecari de artă care lucrează cot la cot cu ,,soldații” din marea armată de muzeografi și curatori de artă.
Săptămâna viitoare, dna Anghelescu va primi spalturile la alte două volume pe care le are în lucru la editură. Pentru acestea, a intervievat 115 bibliotecari de muzica din întreaga lume, inclusiv din România - afiliati cu orchestre simfonice, case de operă și balet.
Un excelent refugiu/ evadări extrem de inspirate de la atmosfera politică din SUA și din întreaga lume...
Selecțiile video alăturate (din resurse anterioare #bibliotecivalcene/ #memoriavalceana) au alăturat linkuri către conținuturile integrale.

VTV/ Emisiune despre Biblioteca publica – institutie strategica

 

Nicolae Ciurea-Genuneni/ Legământ cu inima mea călătoare/ cartea integral în PDF

«... O singură speranță mai are „bătrânul cerșetor de Lumină“… Eu am avut curiozitatea să-l ascult când vorbea și-i spunea Cerului: că, atun...