La New York
În anul 1939, la New York se organizează o Expoziţie internaţională, unde
România îşi are pavilionul ei.
La „Hanul Ancuţei“ în Bucureşti se iniţiază o audiţie pentru alegerea elementelor care să reprezinte cîntecul românesc în America.
Maria Tănase şi violonistul Grigoraş Dinicu sînt desemnaţi în unanimitate, „ambasadori ai muzicii populare româneşti“ la Expoziţia new-yorkeză.
Monarhul, de tristă amintire, Carol II, se simte obligat să transmită — cu acest prilej — un salut poporului american. Un gazetar abil, sătul ca toată suflarea românească de fără-de-legile dinastiei, strecoară într-o revistă — în cadrul cronicii comentând mesajul regal — în locul fotografiei ridicolului dictator, fotografia Mariei Tănase. Cititorii revistei fac haz şi apreciază abilitatea manevrei cronicarului, care dă astfel satisfacţie opiniei publice.
La 15 aprilie 1939, restaurantul „Luxandra“ îşi vesteşte clientela, că în seara acelei zile oferă „cina de adio“ a doamnei Maria Tănase, care pleacă, ducînd peste mări „freamătul doinei şi jocul de foc al sufletului românesc". Pentru ultima seară de cântec românesc la „Luxandra", direcţiunea restaurantului serveşte următorul menu :
Ţuică de Văleni adusă cu „Trenule, maşină mică"
★
Nisetru rece cu sos de „Busuioc" preparat după metoda „Habar n-ai tu!“
★
1/2 pui, ediţie priimăvăr atică, stropit ou mujdei de „Măria nedohii, Mărie!“
★
Muşchi de vacă împănat de „Mărioara di la Gorj“
*
Salată de
Castraveţi „De la mama lor“
„Foaie verde şi-o sipică"
Roşie şi „Roşioară"
★
Îngheţată : „Maria Tănase"
★
Cafea cu rom „Hop-lele-hop"
Muşchi de vacă împănat de „Mărioara di la Gorj“
*
Salată de
Castraveţi „De la mama lor“
„Foaie verde şi-o sipică"
Roşie şi „Roşioară"
★
Îngheţată : „Maria Tănase"
★
Cafea cu rom „Hop-lele-hop"
În revista ilustrată „Mariana", sub titlul „Prodigioasa carieră a Mariei Tănase", după ce vesteşte cititorilor plecarea cîntăreţei în America, Gheorghe Dinu scrie:
„Dincolo ide ocean, în cadrul Expoziţiei internaţionale de la New-York, Maria Tănase duce un repertoriu alcătuit din cele mai frumoase cîntece ale provinciilor noastre. Duce vocea Oltului, a Munteniei, a Moldovei, Transilvaniei, care va fermeca un continent întreg, aşa cum ne-a fermecat şi pe noi“.
În luna mai, ziarele americane comentează elogios apariţia Măriei Tănase pe estrada restaurantului românesc de la Expoziţie. Presa noastră reproduce fragmente din aceste comentarii, relevînd „succesul imens al melodiilor populare, cîntate de Maria Tănase şi al costumelor noastre naţionale" (ziarul „România", mai — 1939).
Grigoraş Dirticu, virtuozul violonist, se bucură deopotrivă de aprecierile elogioase ale gazetelor americane.
La izvorul din vale...
În prima seară, la o masă de lîngă estradă se aşează un client rotofei şi chel cu faţa luminată de zîmbet, sorbind-o cu ochii.
„Dincolo ide ocean, în cadrul Expoziţiei internaţionale de la New-York, Maria Tănase duce un repertoriu alcătuit din cele mai frumoase cîntece ale provinciilor noastre. Duce vocea Oltului, a Munteniei, a Moldovei, Transilvaniei, care va fermeca un continent întreg, aşa cum ne-a fermecat şi pe noi“.
În luna mai, ziarele americane comentează elogios apariţia Măriei Tănase pe estrada restaurantului românesc de la Expoziţie. Presa noastră reproduce fragmente din aceste comentarii, relevînd „succesul imens al melodiilor populare, cîntate de Maria Tănase şi al costumelor noastre naţionale" (ziarul „România", mai — 1939).
Grigoraş Dirticu, virtuozul violonist, se bucură deopotrivă de aprecierile elogioase ale gazetelor americane.
La izvorul din vale...
În prima seară, la o masă de lîngă estradă se aşează un client rotofei şi chel cu faţa luminată de zîmbet, sorbind-o cu ochii.
Maria cîntă:
