Faceți căutări pe acest blog

5 nov. 2024

Corneliu Tamaș/ Din istoria Arhivelor vâlcene (1916-1918)

Ca rezultat al acumulărilor de secole a celor mai valoroase documente, Arhivele Statului deţin un adevărat tezaur documentar, a cărei cercetare pentru istoria patriei este covîrşitoare. Astăzi fără cercetarea acestor iz­voare, studierea istoriei naţionale nu este posibilă, căci ea reflectă în modul cel mai autentic coordonatele pe care le înscrie bogata civilizaţie materială şi spirituală durată pe teritoriul ţării noastre, evoluţia poporu­lui român, participarea şi aportul său la istoria şi cultura universală (1).

Istoria patriei noastre nu a fost lipsită de întîmplări care au dus la dis­trugerea de tot felul de bunuri, între care şi cele culturale. Războaiele au constituit întotdeauna una din cauzele principale care au dus la distru­gerea de arhive.

Pagube incalculabile au avut de suferit arhivele din judeţul Vîlcea (2) în timpul primului război mondial din cauza evacuărilor, a frontului, a bom­bardamentelor, a mişcărilor de trupe şi a distrugerilor organizate.

Ocuparea vremelnică a judeţului Vîlcea în noiembrie 1916 şi instaurarea de către trupele puterii centrale a unui regim despotic prin rechiziţionarea şi confiscarea bunurilor aparţinînd locuitorilor, exploatarea nemiloasă a muncitorilor, ţăranilor, jefuirea crudă a bogăţiilor naturale, distrugerea instalaţiilor industriale şi secătuirea rezervelor de materiale şi materii prime, au dat o grea lovitură economiei (3). Generalul Lunderdorff moti­vează că „teritoriile ocupate trebuiau să ne dea materii prime că acesta decurge din însăşi esenţa războiului (4). Intrînd în oraşele româneşti, arma­tele duşmane de invazie s-au dedat la prădăciuni şi atrocităţi oribile avînd ordine de a jefui totul timp de 24 ore, care în cele mai multe cazuri se prelungeau pînă la 4 zile, după care a început cea mai rafinată exploatare a teritoriului ocupat pentru întreţinerea armatei de campanie şi de ocu­paţie dar şi de a veni în ajutorul Germaniei înfometate (5).Trupele inamice pătrunse de o ură fără margini faţă de poporul român au organizat bombardamente nejustificate, atât în zona frontului, cît şi în spatele lui cu aviaţia, lovind din plin un număr de instituţii civile ca: şcoli, spitale, instituţii. Mari distrugeri au avut loc în Loviştea argeşeană, unde s-au dat lupte violente (6). În această zonă, în afară de bunuri materiale, s-au distrus şi mari cantităţi de arhivă de la plasă, primării, şcoli, spitale, bănci, cooperative, judecătorii.

Concomitent cu evacuarea în Moldova a unei părţi a populaţiei în lunile octombrie şi noiembrie 1916, autorităţile româneşti au luat o serie de mă­suri menite să salveze o seamă de bunuri materiale din faţa cotropitorilor. Trebuie menţionat că s-au trimis obiectele de valoare şi documentele de stat (7). Înţelegînd deplin situaţia de fapt, autorităţile locale judeţene au luat măsura de a evacua arhiva prefecturii în Moldova.

Într-o adresă din 8 iunie 1918 se arăta că „registrele şi actele prefecturii pe anul 1916, precum şi alte numeroase şi importante dosare, fiind trans­ferate din cauza ocupaţiei judeţului şi a reşedinţei acesteia, spre a fi puse la adăpost în oraşul Bîrlad la prefectura respectivă” (8). S-a luat măsura pentru a ridica şi readuce „în localitate toate dosarele, registrele şi orice acte s-ar găsi depozitate acolo şi făcînd parte din arhiva acestei prefecturi” (9). Arhiva Comitetului judeţean Vîlcea a fost trimisă la Bucureşti la Minis­terul de Interne, „unde cu ocazia invaziei şi a evacuării reşedinţei judeţu­lui au fost transportate şi depozitate împreună cu celelalte lucrări, acte, dosare şi registre ale arhivei (10).

Administraţia oraşului Drăgăşani, faţă de iminenta ocupare a localităţii de către trupele germane şi austro-ungare a luat hotărîrea să evacueze întreaga arhivă a primăriei în Moldova. Casierul Mihail D. Filipescu a împachetat în lăzi şi nemaiavînd mijloace de transport a încărcat-o într-un car cu boi, cu care a ajuns numai pînă la Piteşti. Aici a predat-o pe bază de proces-verbal la Administraţia financiară, care a depozitat-o în beciul unde păstra propria arhivă (11).

În vara anului 1917, se iau măsuri pentru readucerea arhivei şi s-a dele­gat un consilier care începînd cu 5 iunie „cu 5 oameni au prins de prin pivniţa Administraţiei dosarele şi condicile acestei comune, în curs de cinci zile, aflîndu-se printre alte hîrtii şi dosare ale autorităţilor din Piteşti" (12). După ce arhivele aduse au fost inventariate s-a constatat că „mai lipsesc mai multe dosare şi condici de acte civile şi toate condicile de contabilitate" (13). Adresîndu-se primarului din Piteşti cu rugămintea de a pune oameni să caute in pivniţă şi magazii, acesta a răspuns că nu s-a mai găsit nimic. Ajutorul de primar din Drăgăşani fiind trimis la Piteşti a mai adus „22 piese dosare de acte civile” (14).

O parte din actele de stare civilă şi arhivă de la primăriile comunale s-au salvat deoarece au fost ascunse de către unii din funcţionari.

Autorităţile comunale puse de ocupanţii din comuna Zăvideni au rapor­tat la 10 noiembrie 1917 că documentele „nu ştim unde sînt ascunse de fostele autorităţi comunale ce s-au refugiat" (15). Nu acelaşi lucru s-a întîmplat la Primăria din Boişoara unde „întreaga arhivă fiind îngropată de primar la data evacuării într-un loc ştiut numai de dînsul la reîntoar­cere nu a mai găsit nimic, ceea ce dă dovadă că inamicul a găsit-o şi a distrus-o cu desăvîrşire (16).

Interesantă ni se pare adresa Preturii plăşii Şuici din 23 iunie 1917, care cerea primarilor şi notarilor comunelor din plasă să aranjeze arhiva, toate registrele şi actele de stare civilă şi a le readuce în cancelariile primăriilor aşa cum s-a depozitat şi înainte (17).

Primarul comunei Armăşeşti raporta la 4 februarie 1919 că „din arhi­vele autorităţilor noastre nu s-a luat nici un act, documente, registre etc. de către inamic, întrucît au fost ascunse de noi (18). Acestea au fost cîteva cazuri fericite de salvări de arhivă.

Poliţia oraşului Rîmnicu Vîlcea a evacuat arhiva, dar din cauza eveni­mentelor nu a mai ajuns în Moldova, rămînînd în comunele Spineni şi Profa jud. Olt, unde a fost distrusă de trupele de ocupaţie (19).

Oraşul este ocupat de duşman la 12 noiembrie 1910 şi jefuit cu bruta­litate de trupele de invazie (20). Se trece imediat la ocuparea celor mai im­punătoare clădiri particulare sau de stat. Chiar din prima zi a ocupaţiei, trupele duşmane germane şi austro-ungare au pus stăpînire pe toate insti­tuţiile din Rîmnic ca: Palatul justiţiei, Administraţia financiară, prefec­tura, şcoli etc. (21). Cu această ocazie s-a distrus o parte din arhiva Adminis­traţiei financiare.

Ocuparea Palatului administrativ de către trupele militare de ocupaţie timp de aproape şase luni de la 12 noiembrie 1910 pînă la 1 apri'lie 1917, cind a reînceput să funcţioneze prefectura a făcut că „toate registrele de contabilitate şi actele justificative" care nu au fost evacuate să fie distruse (22).

Un raport arată că din momentul ocupării instituţiilor judeţene „nu s-a mai permis vreunui funcţionar român a se mai apropia de vreunul din aceste localuri publice, astfel că atît mobilierul cit şi arhivele şi orice hîrtie şi acte de orice fel au ajuns pradă acelor devastatori, care n-au cruţat nimic din calea lor arzînd, rupînd şi stricînd tot" (23).

Din arhiva Serviciului judeţean a judeţului Vîlcea s-a constatat că „conturile de gestiune împreună cu actele justificative pe perioada 1912—1914 au dispărut în timpul ocupaţiei militare” (24).

„Liga Culturală" Secţiunea Rm. Vîlcea a fost înfiinţată la 1 martie 1891 şi a avut o rodnică activitate (25). În anii 1911—1916 Secţiunea Rm. Vîlcea a „Ligii" avea sediul în curtea bisericii catolice (Bărăţia) într-o sală mare, în care-şi aşezase mobilierul, vreo patru canapele lungi căptuşite cu pluş, vreo 40 scaune de lemn curbat, o bibliotecă de vreo 7-800 pînă la 1000 cărţi aşezate în două dulapuri — biblioteca cu geam, un drapel de mătase cu fir de aur, un pian (25). Din toate acestea n-a mai rămas nimic, fiind dis­truse de armatei e duşmane ocupante. Acest fapt ne poate explica înverşu­narea cu care armatele inamice ocupante din 1916—1918 au urmărit şi persecutat pe toţi care fuseseră la conducerea secţiilor şi setea cu care distrugeau tot ceea ce fusese avere a ligii.

În acest caz de distrugere organizată şi ordonată s-a jefuit o bibliotecă frumoasă, drapelul şi mobilierul cum şi actele şi registrele (27).

În perioada ocupării oraşului pînă la 1 decembrie 1918, cînd generalul Mackensen a părăsit oraşul Rm. Vîlcea „nimeni nu a mai avut voie să se apropie de sediul ligii" (28). Datorită evacuării în grabă, dar mai ales a unor percheziţii domiciliare şi a rechiziţionării unor imobile de trupele inva­datoare „arhivele personale au avut mult de suferit" (28), foarte multe acte familiale de foarte mare valoare şi unele colecţii de manuscrise şi documente feudale s-au distrus complet.

În mediul sătesc „localurile rechiziţionate au fost complet degradate, dispărînd dulapuri, uşi, ferestre şi duşumele, pentru că soldaţii germani le tăiau şi făceau cutii în care trimiteau alimentele la familiile lor“ (30).

Au distrus arhivele celor mai multe primării conţinînd acte de stare civilă, acte de proprietate ale comunelor pentru izlazurile comunale şi alte proprietăţi ale cetelor de moşneni, dosarele judecătoriilor comunale, ale Ocolului silvic, serviciile sanitare ale cricumscripţiilor, arhivele şcolare şi o parte din scriptele băncilor populare (31).

Şi arhivele plăşilor au avut de suferit, astfel s-au distrus „registre, do­sare, condici ce au servit cancelariei Plăşii Cerna şi a cărei reconstituire nu mai e posibilă" (12), precum şi arhiva Administraţiei de plasă de la Sineşti (33). Mari cantităţi de arhivă judecătorească a fost aruncată în ploaie, zăpadă sau folosită la facerea focului de către trupele de ocupaţie, arhivele acestor instituţii în cea mai mare parte s-au distrus complet. Menţionăm că arhivele Judecătoriei de Ocol din Horezu, Judecătoriei de pace Măciuca si judecătoriilor comunale: Băbueşti, Racoviţa, Perişani, Sineşti, Tina şi Matcrşti (34) au fost distruse.

Arhivele primăriilor comunale au avut mult de suferit, deoarece pe inamic l-a interesat localul, pentru a fi folosit ca birou, dormitoare pentru trupă, magazii pentru cereale şi grajduri temporare pentru cai.

Semnificative pentru cercetarea efectuată sînt rapoartele înaintate de către primăriile comunale către autorităţile judeţene privind situaţia arhivelor.

La Băbueşti „s-a distrus toată arhiva primăriei, acte de stare civilă împreună cu acte de valoare" (35). La Bălceşti nu s-a mai găsit arhivă, fiind distrusă de trupele austro-germane (36). În arhiva Primăriei comunei Beneşti „nu se mai găseşte nici un registru" (37). La Boişoara s-a distrus arhiva prin rechiziţionarea în întregime a localului primăriei timp de şase luni, fiind transformat în spital german (38). În Cîineni-Argeş „au distrus arhiva primăriei, actele civile din trecut şi cele în curs" (33). Distrugeri de arhive au mai avut loc şi la Primăria comunei Cîrstăneşti (40) şi la Colteşti unde „s-a distrus arhiva primăriei de trupele austro-germane în timpul ocupa­ţiei'’(41). Mai toată arhiva de la Primăria comunei Foleşti a fost distrusă de către trupele de ocupaţie care au trecut pe linia Bistriţa (42). S-a distrus parte din arhiva primăriilor Giuleşti (43) şi Horezu (44). O parte din actele de stare civilă ale Primăriei comunei Jiblea (45) Lăcusteni şi Măciuca au fost distruse (46). S-a distrus complet şi arhiva Primăriei comunei Măciuca (47), arhiva şi actele de valoare ale comunei Măldăreşti (48). La Nisipi arhiva pri­măriei s-a distrus la data de 8 noiembrie 1916, odată cu venirea trupelor inamice în comună, localul primăriei fiind rechiziţionat timp de un an de zile, iar arhiva a fost distrusă de o unitate germană, împreună cu actele de stare civilă şi toate actele de valoare aparţinînd comunei (49).

În comuna Racoviţa-Argeş, un regiment alpin şi unul de gardă bavarez ,,au furat şi distrus arhiva primăriei şi actele de stare civilă" (50) şi cea din Racoviţa-Vîlcea „s-a stricat cînd au trecut prin această comună trupele imperiale germane" (51). La Roeşti „după toate căutările făcute, nu s-a mai găsit acea arhivă a primăriei (52). La Romani la primărie s-au spart uşile şi ferestrele şi s-a distrus arhiva (53). La Runcu „a luat şi ars toată arhiva primăriei de la anii 1898—1912 inclusiv, care a rămas neridicată în timpul retragerii (54). La Slătioara s-a distrus arhiva primăriei şi acte de valoare (55), ca şi la Slăviteşti unde „cu ocazia invaziei trupelor s-au distrus multe registre şi dosare din arhiva primăriei (56).

Foarte mult de suferit au avut şi localurile şcolilor din judeţ în pe­rioada ocupaţiei străine, distrugîndu-se arhivele, bibliotecile, materialul didactic şi mobilierul etc. La şcoala din Berislăveşti arhiva s-a distrus prin ardere (57). La Boişoara cele două localuri de şcoli s-au rechiziţionat în întregime timp de şase luni, arhiva fiind distrusă (58). Arhiva, biblioteca, mobilierul şi localul şcolii din Broşteni „s-au distrus în ziua de 7 noiem­brie 1916 de trupele austro-germane" (39). La şcolile din Cermegeşti, Ciocîltei şi Colțeşti s-a găsit arhiva distrusă şi hărţile puse în loc de cearşaf peste paiele unde dormeau (60). În Dângeşti „în luna noiembrie s-a distrus şi furat arhiva ambelor şcoli din comună“ (61). Soldaţii unguri au luat arhiva de la şcoala de reşedinţă a statului Dozeşti (62). Localul şcolii din Jiblea a fost rechiziţionat în întregime pe timp de un an şi folosit ca magazie a com­paniei germane din localitate (63). Şi în Giuleşti s-au distrus arhivele şi mo­bilierul şcolilor (64). Şcoala din Grebleşti s-a rechiziţionat în întregime pe timp de doi ani pentru postul militar din localitate (65). Ambele şcoli din comuna Greci au suferit devastări parţiale din cauza trupelor germane (66).

Localul şcolii din Măciuca a fost transformat în grajd de cai de către trupele care „au stat în comună, devastînd la şcoală totul: acoperiş, ferestre, uşi, pardosele, bănci, catedre şi chiar ziduri (67). Arhiva s-a distrus de către trupele germane şi la şcoala din Măldăreşti (68). La Nisipi şcoala a fost devastată şi arhiva distrusă în ziua de 8 noiembrie 1916 (69). La Şcoala primară Otetelişu arhiva şi mobilierul au fost distruse de trupele austro-ungare (70). La Perişani localul şcolii a fost rechiziţionat pe timp de doi ani (71) şi arhiva din Robaia a fost arsă (72). Distrugeri de arhivă şi a materialelor didactice au avut loc şi la şcolile din Romani (73), Rusăneşti (74), Sineşti (75), Titeşti (76), Tomşani şi Vaideeni (77).

Localul Băncii populare „Cetatea" din Grădiştea a fost ocupat iii între­gime de o Secţiune de Etapă ungurească, aparţinînd Comandaturii Măciuca pe timpul de la decembrie 1916 pînă la octombrie 1918, a spart parte din geamuri, a scos iverele de aramă de la două uşi, a deteriorat uşile şi tencuielile de pe pereţi, s-au ridicat mai multe obiecte, mobilie", s-au ars dulapurile cu arhivă şi biblioteca (78). La Banca populară din Jiblea s-a distrus arhiva şi biblioteca (79). Localul Băncii populare din comuna Lăpuşata „a fost distrus de către trupele austro-ungare, germane în trecerea lor prin comună, dîndu-i foc şi au ars împreună cu casa de fier şi alte acte de valoare” (80). La Banca din Tina arhiva a fost distrusă (81) şi la Banca populară din Săscioara s-a spart casa de fier si s-a luat suma de 300 lei „distrugînd o parte din arhivă" (82).

De suferit au avut şi localurile unde erau instalate oficiile poştale ru­rale. în 8 decembrie 1917 se menţiona că Oficiul poştal Bălceşti „se găseşte ocupat de jandarmeria militară austro-ungară, că acte şi obiecte ale ser­viciului se mai găsesc, parte din arhivă ruptă şi răvăşită, o casă de fier deschisă, două dulapuri pentru arhivă” (83). Oficiul poştal Călimăneşti-regie era ocupat de un spital militar german, acte şi obiecte nu se mai găsesc în aceste locuri" (84). Arhiva Oficiului poştal Drăgăşani pe ultimii trei ani s-a luat la evacuare şi s-a transportat în Moldova. Restul arhivei se află depozitată într-o magazie unde din cauză că au fost adăpostiţi caii, s-a distrus în cea mai mare parte (85). Oficiul poştal Măciuca „se află ocupat de Secţia de jandarmi (austro-ungară), iar acte şi obiecte ale serviciului nu se mai găsesc, fiind distruse în timpul trecerii trupelor (86). La Oficiul poştal Zătreni „ca acte nu mai există nimic fiind distruse cu ocazia trecerii tru­pelor care au staţionat chiar în acest local (87).

Ocolul silvic Jiblea a fost rechiziţionat în întregime timp de doi ani şi s-a instalat o companie germană, care a stat în localitate pe tot timpul cît a ţinut ocupaţia. Cu această ocazie s-au distrus şi acte de valoare (88). Tot din cauza ocupării localului s-a distrus şi arhiva Ocolului silvic Horezu (89).

Dispensarul medical din Jiblea a fost rechiziţionat timp de doi ani şi s-a instalat o companie germană care a stat în localitate pe tot timpul cît a ţinut ocupaţia (90). Am întîlnit un singur post de jandarmi cel din Nisipi, a cărei arhivă a fost distrusă (91), restul fiind evacuată.

Absolut toate bisericile au fost jefuite de bunuri ca: icoane, cărţi, ar­hivă, obiecte de cult, fiind lăcaşul transformat în magazie, închisoare, grajd, bucătărie de companie etc. (92).

Cercetări mai vechi au atras atenţia asupra acestei probleme, ajungînd la concluzia că singura soluţie pentru păstrarea arhivei este în sediile Arhivelor Statului (93).


Sursa: Corneliu Tamaș/ Din istoria Arhivelor vâlcene (1916-1918)/ Revista Studii Vîlcene (Seria veche), nr. V/ 1982.
Imaginile din colaj una câte una și cu descrieri/ linkuri spre resurse în conexiune, la această legătură.


_____
1 Ionel Gal. Baza documentară în slujba cercetării ştiinţifice în Revista Arhi­velor nr. 4, 1978, p. 383.
2 Investigaţia se referă la actualul judeţ Vîlcea incluzînd şi două plăşi din fostul judeţ Argeş.
3 Augustin Deac, Ion Toacă, Lupta poporului român împotriva cotropitorilor 1916—1918, Bucureşti, 1978, p. 44.

4 Memoriile generalului Lundendorff despre Războiul mondial şi Prăbuşirea Germaniei, Bucureşti, voi. I, 1919, p. 426.
5 Const. Kiriţescu, Istoria Războiului pentru întregirea României 1916—1918, voi. II, Bucureşti, p. 5.
6 Războiul României. Descrierea după publicaţiile oficiale germane, Bucureşti, (f a.), p. 43.
7 A. Deac, Ioan Toacă, op. cit., p. XXXIII.
8 Arh. St. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, doc. 11/1918, f. 1152.
9 Idem.
10 Arh. St. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 17/1918, f. 807.
11 Arh. St. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 25/1917, f. 673.
12 Idem.
13 ldem, f. 673 v.
14 Idem. Cu toate că nu au mai găsit „Tabela Litera A a foştilor clăcaşi”
15 Arh. St. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 25/1917, f. 177.
16 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fondul Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919. f. 50 v.
17 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fondul Primăria com. Jiblea, dos. 1/1917, f. 56.
18 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 1/1919, f. 56.
19 Idem, dos. 13/1917, f. 39.
20 Const. Kiriţescu, op. cit., p. 145.
21 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 28/1919, f. 44.
22 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fondul Prefectura jud. Vîlcea, dos. 27/1917, f. 19.
23 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 28/1919, f. 49.
24 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 25/1917, f. 129 v.
25 Veronica Tamaş, Contribuţia „Ligii Culturale“ din Rm. Vîlcea la desăvârşirea unităţii poporului român, în „Studii vîlcene“, Rm. Vîlcea, 1971, p. 35—38.
26 Buletinul Ligii Culturale. Secţia Rm. Vîlcea, anul I, nr. 2—3, aprilie-septem- brie 1939, p. 3.
27 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Liga pentru unitatea culturală a tuturor româ­nilor, Secţiunea Rm. Vîlcea, dos. 2/1922—1927, p. 2.
28 Buletinul Ligii, p. 3.
29 Aurelian Sacerdoţeanu, Arhivistică, Bucureşti, 1970, p. 53.
30 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 9.
31 Idem, f. 11 v.
33 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1918, f. 90.
33 Idem, f. 110.
34 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 110.
35 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 92 v.
36 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 25/1917, f. 199.
37 Idem, f. 153.
38 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 8 v.
39 Idem, f. 83 v.
40 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 99 v.
41 Idem, f. 132.
42 Idem, dos. 25/1917, f. 176. Se cerea să se aducă arhiva care a fost strămutată înapoi în Tabaci.
43 Idem, dos. 98/1919, f. 218 v.
44 Idem, f. 110.
45 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 52 v-
46 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 60.
47 Idem, f. 105.
48 Idem, i. 110.
49 Idem, f. 78 v.
50 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 41.
51 Idem, fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 25/1917, f. 198.
52 Idem, f. 179.
53 Idem, i. 111.
54 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 25.
55 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vilcea, dos. 98/1919, f. 111.
56 Idem, dos. 25/1917, f. 203.
57 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 97.
58 Idem, f. 80.
59 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vilcea, dos. 98/1919, f. 48 v.
60 Idem, f. 76 v.
61 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 65.
62 Idem, Fond Prefectura jud. Vilcea, dos. 98/1919, f. 42.
63 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 8.
64 Idem, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 218 v.
65 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 8 v.
66 Idem, Fond Prefectura jud. Vilcea, dos. 98/1919, f. 130.
67 Idem, f. 58 v.
68 Idem, f. 111.
69 Idem, f. 78 v.
70 Idem, f. 238.
71 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1910, f. 9 v
72 Idem, f. 97.
73 Idem, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919. f. 99 v
74 Idem, î. 38.
75 Idem, f. 110.
76 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 65.
77 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 65.
78 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Prefectura jud. Vilcea, dos. 98/1919, f. 123.
79 Idem, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 65.
80 Idem, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 64 v.
81 Idem, f. 108.
82 Idern f 113
83 Idem, dos. 18/1917, f. 327.
84 Idem, f. 327.
85 Idem, î. 327 v.
86 Idem.
87 Idem.
88 Arh. St. Rm. Vilcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 52 v.
89 Idem, Fond Prefectura jud. Vîlcea, dos. 98/1919, f. 110.
90 Arh. St. Rm. Vîlcea, Fond Pretura plăşii Oltul de Sus, dos. 6/1919, f. 8.
91 Idem, f. 78 v.
92 Idem, î. 65.
93 Ion Mărcuş, Ceva despre distrugerile de documente. Aspecte şi sugestii, în Revista Arhivelor, voi. VII/1, 1946, p. 81.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Șezătorile Boișoarei/ prof. Nicolae Ciurea-Genuneni

Ţara Loviştei, vatră de aur strămoşească, continuă încă să rămînă o carte de istorie vie a manifestărilor de asociere ale românilor din aces...