Cu mâncarea o păţeau bietele muieri: dacă era nesărată, în faţa bărbatului i-o turnau în cap femeii, zicând: „Na cazaica" (hazaica - n.n.), iar dacă era prea fierbinte i-o aruncau în ochi şi'n obraz de i se jupuia pielea! De era vreuna mai frumoasă şi pe placul lor era vai de ea că trebuia să-şi lase bărbatul şi să se ia cu ei.
De atunci a rămas cântecul:
De când Ruşii sunt în sat
Am uitat că am bărbat:
El se du ce’n deal Ia vie
Şi se face că nu ştie!
Dela vie vine-acasă
Dar la Ruşi nici că le pasă
Mă ia de gât, mă sărută
Şi el cu ochii se uită....
Că d ’ar zice el ceva
Rusul se scoală şi-l ia...
Măi Cazace, Căzăcele,
Ce cați noaptea p’in argele
Pe Ia fete tinerele
Și neveste frumuşele ?
Mai bine le-ai lăsa’n pace....
Dragostea ta nu le place!
Nu vezi tu că sunt şirete?
Lor de banii tăi le-e sete
Câte ruble şi copeici
Ţi-a mâncat Ioana din Greci...!
La urmă tot te-a lăsat
Ca p’un lemn putred, uscat....!
Mai mare peste ei în Oteşani era un căpitan al lor ce-i zicea Praporgică. Des, des îl vedea lumea călare pe un cal alb mare şi frumos, par’că era calul lui Sfântul Gheorghe, trecea Luncavățul suind dealul spre satul Cărpiniş la Florica văduva, frumoasă şi tinerea, pe care o vestea printr’un fluerat ascuțit şi-o făcea să iese din Casă premenită de puteai zice că e o zână. Zile şi nopţi întregi petrecea cu ea bând la vin şi mâncând numai fripturi. Nimeni nu mai credea că se vor despărţi! Dar iarna trecu, primăvara veni cu iarba zmălţuită de flori pe dealuri, pe văi şi prin poieni. Mugurii se desfăcuseră, pomii înfloriseră şi cucul cânta de-şi spărgea guşa. Tocmai când trăiau mai bine, pică şi ordinul de plecarea Ruşilor: o bătaie lungă de tobă sună adunarea. Ruşii se strânseră din toate satele şi plecară în strigătele de bucurie a Românilor. Praporgică plecase şi el cu ei, zicând Floricăi: — „Eu mă duc, Florică dragă, dar îţi las numele mele legat de dealul ăsta şi să-i zici Dealul Rusului Praporgică, ca să-ţi aduci aminte de mine şi să te gândeşti la mine”. Au dat mâna de plecare, s’a dus şi dus a fost, iar dealului de atunci i-a rămas numele „Dealul Rusului”. Şi de-atunci se zice c’a rămas şi cântecul:
Ce te mai faci tu, Florică,
Că-mi rămăseşi singurică,
Ca’n pădure-o turturică,
De când plecă Praporgică?
Vezi? Dragostea Rusului
E ca frunza codrului:
Când bate vântu’o ia
Şi tu rămâi singurea
Pe braţele altuia!
Sui-te’n dealul Rusului
Să pui capăt dorului
Şi s'ajungi în Cărpiniş
Unde cu el te iubişi!
Aceasta e povestea veche despre dealul Rusului din comuna Oteşani, poveste păstrată din tată’n fiu în această comună. Oamenii şi păţaniile lor au trecut, dar aducerea aminte mai rămâne. Iar noi am aşternut-o pe hârtie ca şi alţii să o ştie.
Gh. Pângulescu-Oteşani»
Gh. Pângulescu-Oteşani»
Capturile de ecran una câte una cu descrieri, informații conexe, surse.
&&&
În conexiune:
Contextul evenimentelor istorice din urmă cu două veacuri: „Tratatul de pace de la Adrianopol dintre Rusia şi Turcia a fost semnat la 2/14 septembrie 1829, la Adrianopol (azi Edirne, Turcia) la finele războiului ruso-turc din 1828-1829, cu implicaţii deosebite asupra Principatelor Române. Este tratatul prin care marile puteri au „smuls” Moldova şi Ţara Românească de sub dominaţia otomană, pentru a le pune pe calea spre independenţă şi modernizare.
Tratatul a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european. Turcia învinsă este nevoită să facă concesiuni importante şi obligată să slăbească controlul asupra ţărilor româneşti. În timp ce Rusia caută să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei, din punct de vedere economic, interesele economice englezeşti joacă un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grâul românesc, ajunge până la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăresc tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.
Tratatul a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european. Turcia învinsă este nevoită să facă concesiuni importante şi obligată să slăbească controlul asupra ţărilor româneşti. În timp ce Rusia caută să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei, din punct de vedere economic, interesele economice englezeşti joacă un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grâul românesc, ajunge până la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăresc tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.
Tratatul avea anexat „Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Ţara Românească” care prevedea:
raialele turceşti din stânga Dunării sunt restituite Ţării Româneşti;
autonomia administrativă;
domni pământeni aleşi pe viaţă;
libertatea comerţului pentru toate produsele;
dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti;
scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;
limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate;
menţinerea ocupaţiei ruseşti până la plata despăgubirilor de război de către turci;
interdicţia pentru musulmani de a stăpâni pământuri în Principate. Sursa
&&&
<<Cele 12 invazii ale rușilor în teritoriile românești
Idealurile expansioniste ale impetuoasei Ecaterina cea Mare a Rusiei, dar chiar și înaintea ei, au afectat grav independența teritoriilor românești. Pamfil Șeicaru a numit emblematic Rusia, într-un editorial, „duşmanul natural" al României.
Așadar, să luăm aminte:
I. - 1739
În războiul ruso-austro-turc de la 1735-1739, Țările Românești au participat la conflict alături de otomani. Ele se aflau sub tutela Imperiului Otoman. În 1739 istoria consemnează prima invazie a rușilor asupra teritoriilor românești. Pe 1 septembrie 1739 Armata țaristă intra în Iași. După încheierea păcii rușii s-au retras. Dar aveau să se mai întoarcă de 11 ori. Din păcate.
II. - 1768
Următoarea invazie are loc în urma războiului ruso-turc din 1768–1774. Armatele împărătesei Ecaterina cea Mare ocupă teritoriile românești. Imperiul Țarist cerea oficial independeța provinciilor românești, dar urmărea în fapt anexarea lor. Războiul se încheie cu înfrângerea umilitoare a Imperiului Otoman. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi era o umilință pentru turci care erau nevoiți să cedeze rușilor mai multe teritorii, inclusiv Crimeea.
III. - 1787
Între 1787 și 1879 are loc un nou război ruso-austro-turc. E important de menționat că după căderea Constantinopolului, care a avut loc pe 29 mai 1453, Imperiul Țarist se erija în continuatorul Bizanțului și al ortodoxiei. Idealul Moscovei era recucerirea Constantinopolului, Istanbulul de azi. În sfârșit, revenind, în această perioadă avem parte de a treia invazie a rușilor în teritoriile românești. Războiul se încheie cu o nouă înfrângere a Imperiului Otoman care a cedat Imperiului Țarist teritoriul ce azi îl cunoaștem sub numele de Transnistria.
IV. - 1806
În cadrul războiului ruso-turc din 1806–1812, trupele țariste au ocupat din nou teritoriile românești. Se întâmpla în 1806 când Imperiul Otoman a ocupat Dalmația și amenința cu o eventuală invazie în Moldova și Țara Romeanscă. Pentru a asigura siguranța frontierelor împotriva lui Napoleon, rușii au mutat un efectiv de 40.000 de ostași în Moldova și Țara Românească.
V. - 1811
Rușii revin în Moldova în 1811. Urmează anul faditic 1812. Ne aflăm încă în „interiorul” războiul ruso-turc din 1806-1812, iar Imperiul Țarist cerea cedarea Moldovei până la Siret! Planurile rușilor au fost încurcate de ofensiva pe care Napoleon Bonaparte o pregătea în Rusia. Astfel, Moscova s-a „mulțumit” cu Basarabia.
În 1812 Imperiul Otoman cedează Basarabia (!?!) Moscovei. Dar nu avea niciun drept asupra unui teritoriu care nu i-a aparținut niciodată.
În acest sens amintim că, din numeroase motive politice și economice pe care nu le vom evoca în acest material, Țările Române nu au fost transformate niciodată în pașalâc turcesc.
Ocupația rusă în Basarabia a fost de o violență extremă în ceea ce privește rusificarea. Mult peste ceea ce Ungaria a făcut în Transilvania. 1812 e practic geneza sentimentelor anti-românești pe care unii basarabeni le au și azi. Un teritoriu pur românesc care a aparținut de drept Principatului Moldovei asupra căruia sabia lui Ștefan cel Mare a vecheat mereu.
În 1918 Basarabia avea să se întoarcă la sânul patriei-mamă, Regatul României. Din păcate pentru scurt timp, o nouă invazie rusă avea să o rupă din nou de noi.
VI. - 1821
Revoluția din 1821, imbold venit în partea Revoluţiei Franceze, care trezise setea de libertate, a dat naștere unei noi invazii a trupelor rusești. Acestea au intrat în teritoriile române ca urmare a răscoalei Eteriei împotriva otomanilor.
VII. - 1828
Ajungem la a 7-a invazie. În 1828 Imperiul Țarist invadează Moldova și Dobrogea. Aici e important să menționăm că în perioada 1829 - 1834 generalul rus Pavel Kiseleff a fost cel care a condus administrația militară rusească a Țării Românești.
E important de precizat acest aspect întrucât guvernatorul rus a fost cu adevărat un reformator. Iar reformele generalului Kiseleff, chiar și sub ocupație, trebuie să recunoaștem, au ajutat la dezvoltarea provinciilor românești. E suficient să menționăm faptul că Regulamentele Organice, un fel de primă Constituție a Țărilor Românești, sunt legate și de numele acestuia. Fapt pentru care un foarte important bulevard bucureștean îi poartă și azi numele.
VIII - 1848
Revoluțiile pașoptiste de la 1848, în Țările Române, sunt înăbușite și de trupele țariste. După o înțelegere semnată între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, cunoscută în istoriografie sub denumirea de Convenția de la Balta-Liman, înțelegere semnată în 1849, Țările Române erau reconfirmate ca state aflate sub suzeranitate otomană. Însă Moldova era ocupată de trupele ruse din 1848 ca urmare a Revoluției din același an iar în Țara Românească un guvern provizoriu, de scurtă durată, își asumase intervenția comună ruso-otomană.
IX- - 1853
În Războiul Crimeii 1853 - 1856, Rusia invadează din nou teritoriile românești. Ca urmare a înfrângerii în fața Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, al Regatului Sardiniei și Imperiulului Otoman, rușii se văd nevoiți să restituie sudul Basarabiei. Dar își vor lua aproape imediat „revanșa”.
X. - 1877
În războiul ruso-turc 1877–1878 România a intrat în conflict de partea părții ruse. Nici nu avea cum altfel. E ceea ce noi cunoaște ca fiind Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman, război condus pentru noi de cel care avea să devină marele rege Carol I al României. Dar rușii și-au urmărit cu perseverență interesul ”eliberării” noastre de sub jugul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 a permis Imperiului Rus să anexeze și sudul Basarabiei.
XI. - 1940
Raptul teritorial din 1940. O amintire atât de tristă care a dus la prăbușirea României Mari. În urma infamului pact Ribbentrop-Molotov, o alianță între naziști și sovietici ce prevedea protocoale secrete semnate de Adolf Htiler și Iosif Vissarionovici Stalin, Regatul României a fost nevoit să cedeze URSS-ului Bucovina de Nord și Basarabia.
Pe 26 iunie 1940, ora 22:30, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea" (!?!) Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul" părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.
Sovieticii nu au mai așteptat cele patru zile, iar în 28 iunie 1940 tancurile lui Stalin invadau Cernăuțiul, Chișinăul și Cetatea Albă.
A urmat masacrarea populației românești și deportarea masivă în gulagurile sovietice.
XII. - 1944
În august 1944, în operațiunea Iași-Chișinău, trupele Armatei Roșii au lansat o puternică ofensivă în urma căreia au ocupat România, ținta fiind și câmpurile petrolifere de la Ploiești, atât de necesare Germaniei naziste pentru continuarea războiului.
Cu tancurile sovietice pe teritoriul ei, și în contextul în care conflictul era deja pierdut, Regatul României a ieșit din război și s-a alăturat ulterior puterilor Aliate, acțiune care a salvat în cele din urmă Transilvania aflată sub ocupația trupelor maghiare horthyste.
Rușii spun și azi că a fost o „eliberare” a României, dar eliberarea tancurilor lor ne-a adus sărutul fatal al comunismului. O asemenea „eliberare” încât retragerea trupelor sovietice de pe tertioriul României a avut loc abia în 1958!
Dar sperăm că ne oprim la XII.>>
_________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvau #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #IstoriaRamnicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu