În aprilie 1949, Petre Țuțea era transferat de la Jilava la închisoarea din Ocnele Mari. Avea în urmă un drum politic care începuse la stânga și îl dusese în Mișcarea Legionară. Peste decenii, avea să explice ce anume deosebea, în ochii lui, legionarismul românesc de fascismul italian și de național-socialismul german. [1] [2]
De la socialism la naționalism
În 1932–1933, Țuțea a scos, împreună cu Petre Pandrea, revista marxistă Stânga. În anii următori s-a apropiat de dreapta naționalistă și de cercurile legionare. Într-o declarație din 1957, el data intrarea sa oficială în Mișcarea Legionară imediat după 6 septembrie 1940. [1]
Legionarismul românesc în ochii lui Țuțea
„Legionarismul e mistic-creștin”, îi spunea Țuțea lui Radu Preda. În interpretarea sa, credința creștină dădea Mișcării Legionare caracterul ei distinct. Fotografia cortegiului funerar al lui Ion Moța și Vasile Marin, din 1937, arată locul pe care simbolurile creștine îl aveau în ceremoniile publice ale Legiunii. [2] [3]
Fascismul italian și statul lui Mussolini
Țuțea punea fascismul italian și național-socialismul german în aceeași categorie. Le numea „explozii etno-istorice” și le atribuia un caracter nereligios. [2]
În Italia lui Mussolini, partidul fascist a construit un stat autoritar și a mobilizat populația în numele națiunii. În 1938, regimul italian a adoptat legi rasiale antievreiești. [4] [5]
Național-socialismul german și ierarhia rasială
În Germania lui Hitler, ierarhia rasială și antisemitismul se aflau în centrul doctrinei. Legile de la Nürnberg din 1935 le-au refuzat evreilor statutul de cetățeni ai Reichului și au interzis căsătoriile dintre evrei și persoanele pe care regimul le considera de „sânge german sau înrudit”. [6]
Ce aveau în comun cele trei mișcări
Țuțea își construia comparația în jurul religiei. În istoria politică a celor trei mișcări apar trăsături comune precum ultranaționalismul, respingerea democrației parlamentare și recursul la violență. Garda de Fier este încadrată între mișcările fasciste europene. În ianuarie 1941, legionarii au organizat pogromul de la București. [2] [4] [7]
La ce va fi cugetat în temnița de la Ocnele Mari?
Internarea administrativă a lui Țuțea, pe 24 de luni, a fost oficializată abia în noiembrie 1950. A rămas în detenție și după expirarea termenului și a fost eliberat la 29 mai 1953. [1]
Într-o ordonanță de punere sub învinuire din 14 iulie 1959, Securitatea susținea că Țuțea ar fi discutat cu alți deținuți de la Ocnele Mari despre trecutul Mișcării Legionare. Va fi cugetat atunci și la deosebirile dintre cele trei doctrine? Comparația o cunoaștem din convorbirile de mai târziu, consemnate de Radu Preda. [1] [2]
Documentarul biografic „Viața românului Petre Țuțea”, alcătuit de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, a fost prezentat în postarea din 2023 a paginii Biblioteci Vâlcene. Ediția web, pe care am revăzut-o ulterior, poate fi citită pe Istorie Locală și pe blogul Memoria Vâlceană.
Colajele unul câte unul cu detaliile mai vizibile - la această legătură.
(Valentin Smedescu)
Surse și documente
[1] Luminița Banu, „Petre Țuțea și poliția politică – de la arestare la avertizare”, Caietele CNSAS, nr. 1(3)/2009 · pp. 134–135 pentru traseul politic, pp. 138–139 pentru detenție și p. 142, nota 36, pentru ordonanța din 1959.
[2] Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuțea, Deisis, 2002, fragment reprodus în revista Atitudini · pasajul despre legionarismul „mistic-creștin” și „exploziile etno-istorice”.
[3] Wikimedia Commons, fotografia cortegiului funerar al lui Ion Moța și Vasile Marin (1937) · fotografie de epocă folosită pe slide-ul despre legionarism.
[4] United States Holocaust Memorial Museum, „Fascism” · context comparativ și fascismul italian.
[5] United States Holocaust Memorial Museum, „Italy” · legislația antisemită italiană, adoptată începând cu anul 1938.
[6] United States Holocaust Memorial Museum, „Nuremberg Race Laws” · legile rasiale germane din 1935.
[7] United States Holocaust Memorial Museum, „Romania” · Garda de Fier, statul național-legionar și pogromul din București.
[8] iMAGO Romaniae, cartea poștală „Ocnele Mari. Temnița”, 1908 · imaginea de pe ultimul slide.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu