Ion Soare/ Un erudit vâlcean în America: Florentin Smarandache – om de știință, scriitor, filosof, pictor, editor

Florentin Smarandache este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuţi români din America şi din toată lumea, excelând deopotrivă în sfera ştiinţelor (îndeosebi matematică, dar şi fizică, filozofie etc.), a literaturii (toate genurile!) şi a artelor (pictura).

Perioada românească

S-a născut la 10 decembrie 1954, în Bălceştii Vâlcii...

După ce a absolvit Şcoala Generală în comuna natală (1961-1969), a urmat Liceul Pedagogic - început la Craiova (1969-1972) şi continuat la Râmnicu Vâlcea (1972-1974), obţinând diploma de învăţător.

După efectuarea stagiului militar (cu termen redus) la Medgidia (1974-1975), a fost student al Facultăţii de Ştiinţe – Secţia Informatică, a Universităţii din Craiova (1975-1979), terminând-o ca şef de promoţie. A participat la olimpiade şcolare de matematică, obţinând premii şi menţiuni locale şi naţionale (1967-1974) şi a condus cercuri de matematică în liceu şi la universitate; a luat parte la Olimpiada studenţească “Traian Lalescu”, Cluj-Napoca (1977); a fost prezent la diverse sesiuni ştiinţifice pentru studenţi, în Craiova şi Iaşi (1978-1979); a pregătit şi selecţionat echipa studenţilor marocani (din Rabat) pentru Olimpiada de Matematică din Paris (1983).

Profesii: analist-programator la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova (1979-1981); profesor de matematică, Liceul “Petrache Poenaru” din Bălceşti (1981-1982). În perioada 1982-1984, a fost profesor cooperant în Maroc, predând matematicile în limba franceză (Lycée Sidi El Hassan Lyoussi din Sefrou). Revine în ţară, continuând activitatea didactică: profesor la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Craiova (1984-1985); profesor la Şcoala din Drăgoteşti, Dolj (1985-1986).

Florentin Smarandache în Biblioteca Virtuală a Autorilor Vâlceni

	Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte nou
	Noile aventuri ale Virusului Corona (.pdf, .pptx, .mp4) nou
	Să moară viruşii! De râs. nou
	Teatrul de papusi
	Pentru unii, umorul este ca o limbă străină: fără subtitrare nu înţeleg nimic! (meme)
	Poate oul e mult mai deștept decât găina, dar se strică repede (meme)
	Există o lume mai bună, dar este foarte scumpă (folclor umoristic)
	A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune!
	Ai carte, ai cu ce să te ştergi la fund!
	Iubeste-ţi copilul ca şi cum ar fi al tău! (folclor umoristic)
	Decât repede şi bine, mai degrabă încet şi prost! (folclor umoristic)
	Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea, cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa! (folclor umoristic)
	Dovada supremă că există fiinţe inteligente în afara Pământului este că nu au încercat să ne contacteze! (folclor umoristic)
	Cum îţi aşterni, cum vine altul şi se culcă în locul tău! (folclor umoristic)!
	Ca românu' nu-i niciunu': unde-s mulţi, putea fi unu' (folclor umoristic)
	Mai bine burtos de la bere, decât cocoşat de la muncă! (folclor umoristic)
	Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva! (folclor umoristic)
	Cine râde la urmă e mai încet la minte (bancuri)
	Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu (bancuri)

Sursa și linkurile toate  

În conexiune: Florentin Smarandache în #memoriavalceana/ #bvaav: polimat, profesor emerit de matematică, doctor în filosofie, postdoctorat

Florentin Smarandache în #memoriavalceana/ #bvaav: polimat, profesor emerit de matematică, doctor în filosofie, postdoctorat

În topul celor mai buni 2% dintre oamenii de știință din lume

      Pagină web personală: https://fs.unm.edu/

Om de știință, scriitor, filosof și artist. A scris în patru limbi: engleză, română, franceză și spaniolă.

A efectuat cercetări postdoctorale la Universitatea de Științe Okayama (Japonia) (2013-2014); la Universitatea de Tehnologie Guangdong (Guangzhou, China), 19 mai - 14 august 2012; la ENSIETA (Școala Națională Superioară de Ingineri și Studii ale Armamentului), Brest, Franța, 15 mai - 22 iulie 2010; și timp de două luni, iunie-iulie 2009, la Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene din Roma, NY, SUA (sub incidența Institutului de Tehnologie al Universității de Stat din New York).

A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din Craiova în 1979, fiind primul din promoția sa, a obținut un doctorat în matematică la Universitatea de Stat din Moldova la Chișinău în 1997 și a continuat studiile postdoctorale la diverse universități și instituții de cercetare americane, precum Universitatea din Texas din Austin, Universitatea din Phoenix, Universitatea de Stat din Arizona, Universitatea de Stat din New Mexico din Las Cruces, Laboratorul Național Los Alamos etc., după emigrare.

Serviciu militar în artilerie (1974-1975, Medgidia, România; eliberat onorabil din serviciu ca sublocotenent în rezervă).

În SUA a lucrat ca inginer software pentru Honeywell (1990-1995) în Phoenix, Arizona, profesor asociat la Pima College din Tucson, Arizona (1995-1997) și timp de 25 de ani la Universitatea din New Mexico, Campusul Gallup (1977 - 2022): în 1997 a fost profesor asistent, promovat profesor asociat de matematică în 2003, profesor titular în 2008 și profesor emerit din 2022.
Între 2007-2009 a fost șeful departamentului de Matematică și Științe.

De la apa grea între fizică și existență/ Dorel-Mihai Constantinescu/ vol. integral în PDF

Prefaţă

Când prietenul Dorel Mihai Constantinescu, mi-a propus să scriu prefaţa acestui volum de eseuri, mă gândeam că poate nu voi fi în stare să scriu ceva cât de cât semnificativ. Nu pentru mine, dar pentru autor, în primul rând. Dar, cum ne leagă o prietenie şi colaborare începută prin anii ’80, am spus: hai să încerc! Si ... iată!

Desigur, în această încercare, pe care cititorul o va califica, au contat mult două lucruri: am fost pasionat, chiar fascinat, de fizică din şcoală căci îmi explica multe dintre lucrurile care mă înconjurau: de ce difuzează lumina iradiind printre frunzele copacului, de ce soarele este roşu la apus, sau de ce mă doare capul când vine ploaia, sau cum pot să concep un circuit electric să îndeplinească anumite funcţii?! Al doilea, a fost colaborarea, cu entuziasm din parte amândurora, a autorului şi a mea, la importante şi interesante “evenimente” ştiinţifice ca modelarea matematică a coloanei de distilare a deuteriului sau conducerea cu calculatorul a instalaţieie de electroliză a clorurii de sodiu de pe platforma CC Râmnicu Vâlcea. Extrem de interesante! Colaborarea a fost atât de bună, încât, atunci când domnul director Constantinescu a fost numit director al Centrului de Calcul judeţean, mi-a propus să rămân în locul dumnealui ca director al Centrului de Calcul al Combinatului din Râmnicu Vâlcea. Nu ştiu dacă era în puterea dumnealui să influenţeze numirea mea acolo, dar cert este că, deşi salariul ar fi fost de vreo trei ori mai mare, am declinat, cu oarecare îndoială, propunerea. Dar.. prietenia a rămas. Foarte posibil, prietenul nu îşi mai aminteşte de acest fapt.

Cartea de faţă este o culegere de mai multe eseuri, dar este de fapt, mai mult decât atât, o mărturisire de credinţă. Fizica, aşa cum este abordată în acest volum de Mihai Constantinescu, depăşeşte cadrul unei discipline tehnice pentru a deveni o meditaţie asupra realităţii şi a spiritului uman. Autorul propune o imagine a fizicianului nu doar ca specialist în formule sau experimente, ci ca explorator al sensului ascuns al naturii, un interpret al ordinii universale care combină rigoarea matematică cu intuiţia creatoare. Această perspectivă transformă ştiinţa într-un act intelectual şi moral, în care responsabilitatea faţă de consecinţele descoperirilor se împleteşte cu bucuria contemplativă a înţelegerii legilor cosmosului.

Volumul se structurează în mai multe secţiuni interconectate, dar, mi-am luat libertatea să nu le comentez pe toate. Despre prima parte, fabricarea apei grele, nu am vrut să vorbesc aici, deşi o consider o realizare extraordinară a României, pentru că a fost un subiect pe larg discutat într-un volum anterior. În orice condiţii de dezvoltare tehnologică şi socială! Mai ales la nivelul anilor României socialiste din anii ’70 -’80. În ultima secţiune a volumului prezent, autorul propune şi realizarea unui film, care cred că ar chiar merita să fie realizat.

Partea a doua, „Fizica în formarea unei minţi ştiinţifice”, conturează vocaţia cercetătorului modern, evidenţiind tensiunea permanentă dintre certitudine şi mister. Autorul subliniază că adevărata ştiinţă nu se limitează la cunoaşterea fenomenelor, ci implică şi asumarea responsabilităţii etice, modestia intelectuală şi capacitatea de a contempla ordinea lumii. Fizicianul este descris ca „cititor al Universului”, care interpretează mesajele realităţii cu atenţie, sensibilitate şi rigoare. Nu am uitat că şi eu aş fi vrut să devin fizician - sau anglist (citeam mult din Shakespeare), dar, la sfatul tatălui meu “să fac ceva mai practic, să nu mor de foame mai târziu”, am devenit inginer. Dar uite, că domnul Constantinescu nu a murit de foame! Ba din contră! Si nici eu. Se pare că zicala “omul sfinţeşte locul” este adevărată, deşi nu toate zicalele sunt adevărate! 


În continuare, autorul aprofundează natura obiectului fizicii. Lumea este prezentată ca o reţea dinamică de relaţii interdependente, în care ordinea şi haosul coexistă, iar observatorul participă activ la fenomen. Teoriile relativităţii şi mecanica cuantică impun acceptarea indeterminării şi a modelării probabilistice. Conceptul de simetrie devine un principiu structural şi estetic, relevând coerenţa şi armonia ascunsă a universului. Spaţiul, timpul şi materia sunt entităţi dinamice şi interdependente, iar fiecare descoperire ştiinţifică oferă nu doar informaţie, ci şi o înţelegere profundă a structurii reale a cosmosului.

Partea a treia, „Fizica şi cultura”, explorează dimensiunea interioară a cunoaşterii. Fizica este văzută ca expresie a spiritului uman, un act de raţiune creatoare care îmbină luciditatea, responsabilitatea etică şi sensibilitatea estetică. Legile fizice nu sunt doar instrumente de înţelegere, ci obiecte de contemplare, reflectând frumuseţea şi coerenţa universului. Autorul subliniază că adevărata descoperire constă în capacitatea omului de a înţelege şi de a admira ordinea lumii, integrând astfel raţiunea, etica şi sensibilitatea estetică într-un act unitar de cunoaştere. “Pledoarie pentru fizică - formă de cultură“, relevă interdependenţa tuturor segmentelor vieţii, ştiinţă, tehnologie, arte plastice, muzică, şi le include în titulatura generică de “cultură”. De fapt, cultura este tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv organizarea societăţii, comportamentul nostru individual, iar domnul doctor Mihai Dorel Constantinescu, prin ceea ce scrie, întăreşte acest concept.

Nu putea să lipsească şi un capitol de relaţia cu societatea. “Fizica în societate şi educaţie”. Ca orice cetăţean onest, dedicat binelui, fizicianul Dorel Mihai Constantinescu, ştie că nu există o contribuţie reală a omului de ştiinţă, fără ca opera lui să creeze cunoaştere, impact asupra tuturor sectoarelor societăţii. Aici, chiar l-aş promova la categoria Inginer!

Prin această structură, volumul oferă o viziune holistică asupra fizicii, în care vocaţia cercetătorului, complexitatea realităţii şi spiritul uman se reunesc. Lectura provoacă cititorul să perceapă ştiinţa nu doar ca disciplină academică, ci ca experienţă intelectuală şi spirituală, un dialog continuu între mintea umană şi ordinea universală, între reguli şi libertate creatoare, între rigoare şi frumuseţe. Această abordare transformă fizica într-o formă de meditaţie asupra locului omului în univers, în care raţiunea, etica şi sensibilitatea estetică se întrepătrund armonios.

În concluzie, Mihai Constantinescu propune o fizică umanizată, în care cunoaşterea universului este inseparabilă de cunoaşterea de sine. Volumul oferă cititorului nu doar o prezentare a principiilor fizicii, ci şi un ghid al reflecţiei critice, etice şi estetice, demonstrând că vocaţia ştiinţifică, înţelegerea realului şi spiritul uman formează un ansamblu integrat, esenţial pentru comprehensiunea lumii şi pentru dezvoltarea unei perspective raţionale şi sensibile asupra vieţii.

Paul Şerban Agachi
Cluj-Napoca,
2025

&&&

📖📖 CUVÂNT ÎNAINTE