Abdulah, bătrânul pașă ţine ’n braţe şi mângăiă
Pe Zuleica cea frumòsă, favorita dintr’o miă.
Şi îmbĕtat de voluptate, tremură întinerit,
Sărutându-i gura mică, care-l face fericit.
Vorbe dulci cu drag ĕi spune și ea veselă citesce.
În privirea lui aprinsă, dragostea care-l robesce.
— Eşti frumos cu barba albă, fără sèmĕn de frumos
Ah! cum te-aşi iubi, stăpăne, dacă nu ai fi gelos!
— Pe Coran ĕţi jur, iubită! Pe Alah, pe or-ce bine.
Că de astăɖi înainte voi credè numai în tine.
— Eu mă prind, Zuleica ɖice, că e glumă ce vorbesci
Si-i destul o clipă numai să uiţi ĕr, să bănuesci.
— Țin prinsoarea, spune paşa. De-oi călca-o, sunt în stare
Să-ți plătesc, dragă, uitarea c ’un şir de mărgărirare.
Şi ’mbetat de voluptate, tremură intinerit.
Sărutăndu-i gura mică, care-l face fericit.
*
* *
— Te iubesc şi ce pedepsă-i să trăesc intrèga viață
C’un bĕtrăn urît ca paşa, care sufletu-mi ’nghiaţă!
Tu eşti sòrele iubirei. Cu simţirea ta de foc
Veşnic îmi aprinɖi, iubite, patimi stinse de noroc!Sărutarea ta mă arde și lipindu-te de mine,
Mĕ cutremur de plăcerea bucuriei ce mĕ ţine!
Şi amanta fericită strînge ’n braţe un iubit,
Ce-l primește ’n lipsa pașei în iatacu-i tăinuit.
— Vine! Vine! strig’o ròbă, care sta afar’ de pază
Şi amantul intră iute intr’o ladă să nu-l vaɖă.
Abdulah, păşesce pragul şi răcnesce năcăjit:
— Spune ’n grabă, blestemată ce ţi-ai făcut pe iubit?
Căci un rob mi-a dat de sclre de purtarea ta frumòsă.
Nu mai plănge! E degeaba! Nu minţi! Nu! Pĕcătòsă,
În genuchi! Veɖi iataganul. Dacă nu vrei să lovesc
Şi pe tine să-mi vĕrs focul, spune-mi unde să-l găsesc?
— Fie-ţi milă de-o femee; nu mĕ da mănie-ţi pradă!
Ține cheia şi deschide: l’am ascuns de frică’n ladă.
Furios pașa se plècă, - cheia’n bròscă a întors
Cănd aude pe Zuleica, care ride bucuros.
— Bravo, ai perdut prinsòrea! Eşti gelos din cale-afară.
Haid’ deschide iute lada pe iubitu-mi de-l omòră!
Ameţit Abdul rĕmĕne: — Bravo! ɖice fericit.
Ești șirètă ca o vulpe! Ce frumos m’ai păcălit!
Şi alèrgă să-i aducă şirul de mărgăritare,
Să-şi plătèscă gelosia şi prostia din născare!
Manolache.>>
(selecție)
&&&
Prima revistă umoristică românească în format color, «Ardeiul satirico-umoristic», apărută în 1895 la „vecinii” noștri din Gorj – Tipografia-Litografia Nicu D. Miloşescu.
Avea ca adagiu «Ridendo dicere verum»/ «Să spunem adevărul râzând»/ «Să spui adevărul cu seninătate» (trimitere la Horatiu); revista își avea și redacția tot la Târgu Jiu.
Ne bucurăm să vă putem oferi în online, în format flipbook, întreaga mini-colecție a acestei reviste excepționale pe care Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea o deține - din nefericire incompletă și în stare avansată de uzură fizică.
Documentări ad-hoc în online returnează informații extrem de sumare, atât în privința publicației, cât și a redactorilor săi. Deducem, totuși, că ilustrator (și redactor) a fost Witold Rolla Piekarski (născut la Smolensk, în imperiul rus, în 1857), «emigrant de origine poloneză refugiat în Regatul României, care s-a remarcat în țara de adopție ca ilustrator de cărți și caricaturist, precum și ca pedagog. În epoca în care a trăit, Enciclopedia Română din 1904 l-a caracterizat ca fiind „cel mai de seamă caricaturist din România”».
Prima revistă umoristică românească în format color, «Ardeiul satirico-umoristic», apărută în 1895 la „vecinii” noștri din Gorj – Tipografia-Litografia Nicu D. Miloşescu.
Avea ca adagiu «Ridendo dicere verum»/ «Să spunem adevărul râzând»/ «Să spui adevărul cu seninătate» (trimitere la Horatiu); revista își avea și redacția tot la Târgu Jiu.
Ne bucurăm să vă putem oferi în online, în format flipbook, întreaga mini-colecție a acestei reviste excepționale pe care Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea o deține - din nefericire incompletă și în stare avansată de uzură fizică.
Documentări ad-hoc în online returnează informații extrem de sumare, atât în privința publicației, cât și a redactorilor săi. Deducem, totuși, că ilustrator (și redactor) a fost Witold Rolla Piekarski (născut la Smolensk, în imperiul rus, în 1857), «emigrant de origine poloneză refugiat în Regatul României, care s-a remarcat în țara de adopție ca ilustrator de cărți și caricaturist, precum și ca pedagog. În epoca în care a trăit, Enciclopedia Română din 1904 l-a caracterizat ca fiind „cel mai de seamă caricaturist din România”».
«...cum viaţa cultural-ştiinţifică şi artistică prinde tot mai mult contur, N. D. Miloşescu îşi va dota tipografia proprie şi cu o litografie artistică (1894), de altfel prima din ţară la acea vreme, pentru ca în martie 1895, folosindu-se de facilităţile create, Piekarski - un priceput artist al desenului decorativ, să publice şi prima revistă umoristică în culori “Ardeiul satirico-umoristic”. Din păcate, după doar şase luni editarea revistei va fi sistată din motive lesne de înţeles...»
&&&
Scanarea mini-colecției pe care o deținem a fost realizată de către colegele noastre de la Secția Periodice-Legislație – Mihaela Radi, Cristina Lica și Ionela Mitu, iar mulțumită lui Andrei Vatca am putut încărca revista și în flipbook – legătura este aceasta.
Citatele de mai sus (referitoare la istoria presei din Gorj și în speță la Witold Rolla Piekarski) au sursele cu linkuri către mai multe informații în descrierea colajului foto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu