La 1 noiembrie 1929, a apărut la Râmnicu-Vâlcea o foaie intitulată Noutatea. Avea 2 pagini, tipărite faţă-verso, şi un format 48 x 32 cm, asemănător tabloidelor de astăzi. La Biblioteca Academiei Române, sub cota P.III.42.662, nu există decât primul număr, care se pare că a fost şi singurul. Deşi se vroia „Ziar de informaţiuni”, potrivit subtitlului său, nu a mai continuat. De altfel, dacă nu ar fi numerotată şi datată, această publicaţie ar putea fi considerată o simplă foaie volantă, cu caracter ocazional, fiind scoasă de Librăria Română „Fraţii Arsenie” din Râmnicu-Vâlcea pentru a relata modul cum s-a desfăşurat serbarea din 27 octombrie 1929 dată de patroni pentru clienţii lor, elevii şcolilor secundare şi primare din oraş, precum şi pentru a face cunoscute numele câştigătorilor la tragerea Tombolei cu obiecte, organizată cu acel prilej. Am putea spune chiar că era o formă de reclamă şi publicitate, aşa cum se practică astăzi de marile magazine (Kaufland, de exemplu), căci foaia se distribuia gratuit, conform talonului imprimat pe prima pagină, în colţul din dreapta sus.
Fraţii Arsenie, Eduard şi Iorgu, au fost persoane importante, binecunoscute în oraşul de la poalele Capelei, afacerile lor desfăşurându-se în perioada dintre cele două războaie mondiale în mai toate domeniile comerţului cu amănuntul sau en-gros.
Într-o reclamă din 1924, inserată în ghidul Prin Vâlcea pitorească, întocmit de Grigore Cugler, ing. M. Secăreanu şi Iorgu Arsenie , se arăta că prin marele Magazin general „Fraţii Arsenie”, amplasat pe terasa din centrul oraşului Râmnicu-Vâlcea, în faţa primăriei, se puteau procura tot felul de articole. Iată-le redate cu ortografia vremii: parfumerie, galanterie, jucării, cadouri, îmbrăcăminte, încălţăminte, manufactură, stofe-bumbac, tricotaje, porcelanuri, sticlărie, fierărie-oţel, gospodărie, voiaj-sport, toaletă-birou, fotografie, modă-artă-lux, electricitate, muzică-note, maşini de cusut, arme-cartuşe, biciclete, accesorii, casse de bani, măsuri-greutăţi, cântare-decimale, lămpi-rame, mobile-piane, motoare-maşini, pietre de moară, curele-furtunuri, pompe pt. vin, ţevi-robinete, strunguri, clopote-odăjdii, şi chiar automobile-cauciucuri-accesorii-piese Ford-rulmenţi-uleiuri-benzină-carbid-garaj.
Magazinul avea legături telefonice cu toate comunele şi oraşele, fir special cu Bucureşti şi putea expedia comenzi în toată România Mare.
Aici se afla şi cunoscuta Librărie Română „Fraţii Arsenie”, care funcţiona din 1925. Patronii, cu un simţ comercial deosebit, au început să acorde încă din 1927 un rabat de 15 % la cărţile şi rechizitele şcolare, pentru a stimula şi a atrage cumpărătorii.
Erau primii din oraş care ofereau asemenea înlesniri „în aceste timpuri de mare criză”, fiind convinşi că un comerţ progresează numai când are la bază „cinste, eftinătate şi promptitudine”. În plus, au distribuit cumpărătorilor şi bilete gratuite de participare la o loterie-tombolă cu diverse obiecte. Tragerea câştigătorilor la această tombolă s-a făcut în cadrul serbării organizate de fraţii Eduard şi Iorgu Arsenie la Teatrul Adreani din Râmnicu-Vâlcea în ziua de duminică 27 octombrie 1929.
Serbarea este descrisă cu lux de amănunte în cele două pagini ale foii Noutatea. Prima parte a manifestării a început cu o cuvântare a lui Iorgu Arsenie, „cunoscutul sportsman şi coproprietar al Magazinului General”. Sublinierea calităţii de sportiv, de om de sport era mai mult decât necesară, Iorgu Arsenie fiind în epocă un foarte bun bobeur, participant la mai multe campionate naţionale de bob şi săniuţe, inclusiv la cel inaugural din 12-15 februarie 1922 desfăşurat pe pârtia de pe Dealul Capela din Râmnicu-Vâlcea. În 1924, s-a dus, cu mari eforturi financiare, la prima ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Chamonix (Franţa), dar nu a putut concura la întrecerile oficiale de bob, pentru că nu a reuşit să găsească încă trei români cu care să formeze delegaţia regulamentară de patru persoane din aceeaşi ţară. A participat însă la concursul preolimpic şi a obţinut, împreună cu boberul Tita Rădulescu, trei cupe la proba de bob de 2 persoane. Totodată, a reprezentat România în cadrul Comisiei de Constituire a Federaţiei Internaţionale de Bobsleigh şi Tobboganning (FIBT) şi a obţinut afilierea ţării noastre la acest organism sportiv internaţional.
Spre deosebire de fratele său Eduard, născut la 16 mai 1891 la Râmnicu-Vâlcea , care n-a avut alte preocupări decât cele strict comerciale, Iorgu Arsenie, mai tânăr, a fost un sportiv pasionat de bob, sanie şi skeleton, animând sporturile de iarnă mulţi ani şi făcând din Vâlcea un centru de referinţă. Deschis înnoirilor, l-a convins pe fratele său mai mare să instaleze la toate răspântiile oraşului Râmnicu-Vâlcea şi pe principalele drumuri turistice din judeţ aşa-numitele indicatoare „Arsenie” fixate pe stâlpii de telegraf, pe care erau scrise cu negru pe fond galben direcţiile şi distanţele kilometrice pentru fiecare localitate. Împreună cu Grigore Cugler (1903-1972, scriitor bucureştean cunoscut mai ales sub pseudonimul Apunake) şi cu inginerul silvic M. Secăreanu, care a desenat Harta oraşului Râmnicu-Vâlcea, Iorgu Arsenie a scos în 1924 un prim număr din „Călăuzele Arsenie”, intitulat Prin Vâlcea pitorească. Călăuză pentru auto-turism şi excursiuni cu indicator kilometric pentru toate localităţile din judeţul Vâlcea şi principalele puncte din întreaga ţară.
Serbarea a continuat cu audiţii muzicale prin doza electromagnetică de Radio Philips, după care s-au prezentat câteva filme artistice cu ajutorul aparatului Pathe Baby, dar şi un film documentar cu imagini din Râmnicu-Vâlcea, cu elevi şi şcolile din oraş. Filmul documentar era realizat, după cum susţine Noutatea, de însuşi Iorgu Arsenie, omul multidotat chiar şi în domeniul artistic. Au încântat mai ales exerciţiile de gimnastică executate de elevii Şcolii Normale de băieţi, conduşi de prof. Titi Unverdorben. Va mai exista, oare, pe undeva acest prim film realizat de un vâlcean?
Cât priveşte Tombola, din cele 6822 de bilete de loterie distribuite gratuit au ieşit câştigătoare 118, în valoare de circa 30.000 lei. Printre obiectele câştigate: cărţi de citit, diverse jocuri („Vulpea afară”, „Robinson”, „Sborul în cerc”, „Oac! oac! broaştelor!”, „Jocul gâştelor”), baloane, rechizite şcolare, dar şi un patefon perfecţionat, două aparate de fotografiat Billy fabricate de Agfa, un haut-parleur Philips, „Călăuzele Arsenie”, precum şi o bicicletă (marele premiu).
În Noutatea sunt publicate şi două scrisori deschise adresate librarului Arsenie de către Nicu N. Popescu şi Teodor Geantă, prin care sunt apreciate eforturile făcute de cei doi fraţi pentru atragerea tinerilor şcolari spre lectură. Reproducem în continuare rândurile emoţionante adresate de profesorul, pedagogul şi publicistul Teodor Geantă (1890-1968), a cărui carte privind Aspecte din viaţa copiilor doar ce apăruse în 1925:
“Iubite Domnule Arsenie,
Răspunzând cu plăcere insistentei D-tale invitaţiuni, am trecut pe la serbarea ce ai organizat în sala Adreani duminica trecută.
Să-ţi spun că am fost plăcut impresionat ?
Desigur că acest adevăr – căci e o realitate pe care am trăit-o în mijlocul bucuriei spontane a copiilor ce se adunaseră acolo – acest adevăr nu-l pot spune mulţi.
Căci trebuie să ai o iubire de copii, care să-ţi robească sufletul în chip permanent, pentru ca să te bucuri la bucuria lor şi să petreci la petrecerea lor.
Trebuie să ai o inimă care se poate coborî la nivelul manifestărilor spontane ale copiilor.
Îţi mulţumesc că mi-ai dat prilejul să-mi verific iubirea ce am avut totdeauna pentru copii.
Merg să împing credinţa mea de totdeauna că nu numai anumite preocupări omeneşti intră în sfera noţiunii “artă”, ci că educaţie, instrucţie şi toate ramurile de activitate omenească trebuie să se coloreze cât mai mult cu pensula înmuiată în această minunată şi fericită vopsea a artei.
D-ta ai înţeles şi ai simţit că chiar în cea mai materialistă dintre preocupări – în negustorie – să faci oleacă de artă.
Te felicit.
Şi pe cât îmi permit posibilităţile mele de apreciere, pot să te asigur că vei izbuti cândva în toate gândurile d-tale.
Cunosc un caz. Un bătrân – fost librar – care permanent e însoţit de copii, pentru că totdeauna le dă o carte sau o gazetă.
Te rog să crezi că la culturalizarea maselor el are o contribuţie mai mare decât atâţia panglicari vorbăreţi şi moralişti.
L-am întrebat ce sentimente are faţă de copii. Mi-a răspuns: Mi-s dragi, pentru că le place să citească.
Eu sunt prea sigur că “Ofensivele culturale” numai atunci vor putea reclama vreo victorie când vom izbuti să facem din carte tovarăşul nedespărţit al celui din urmă plugar.
Şi Dv. – librarii – aveţi un rost prea mare în aceste ofensive. Unii îl înţeleg într-un fel, alţii în alt fel !
Desigur că cea mai fericită înţelegere a acestui rol e de a face din librărie un punct de tentaţie pentru orice copil.
Şi la temelia acestei atracţiuni nu văd decât metode copilăreşti, metode ca acelea pe care D-ta – desigur cu sacrificii însemnate – le întrebuinţezi.
Îţi urez numai spor în concursul – efectiv – pe care-l dai tuturora care-s direct angajaţi la educaţia şi instrucţia poporului.”
La serbare ar fi participat, după estimările gazetei, vreo 2000 de şcolari, aşezaţi la parterul şi în lojile Teatrului Adreani, ceea ce ni se pare o cifră enormă pentru capacitatea sălii respective, chiar umplută până la refuz. Cert este însă că ea a avut un mare succes, dovadă fiind şi scrisorile de mulţumire trimise de zeci de participanţi, precum şi promisiunea fraţilor Arsenie de a o repeta în anul 1930.
Conform manşetei de jos a paginii 1 a publicaţiei, aceasta a fost tipărită la “Gutenberg”, tipografie, legătorie de cărţi şi încadrări de tablouri din str. G-ral Praporgescu nr. 9, vizavi de sediul declarat al redacţiei şi administraţiei. Fără îndoială, Noutatea a avut nu doar un caracter ocazional, dar şi publicitar. Iată, spre exemplu, două texte scurte de reclamă:
„La gura sobei / Cu o carte de citit / cumpărată de la Arsenie / uitaţi grijile şi petreceţi inteligent” sau „Vremea rea! Nopţile lungi de iarnă! / Nu devin plicticoase dacă vă aprovizionaţi cu o instalaţiune de Radio, / ultima perfecţiune de la Arsenie.” Sunt şi pasaje mai lungi şi mai subtil formulate: „Branşa librăriei fiind un comerţ select, şi pentru care sunt necesare cunoştinţi speciale, a făcut ca Magazinul Fraţii Arsenie să fie asortat continuu cu tot felul de cărţi literare, pedagogice şi ştiinţifice, din cele mai noi apărute, după programul oficial al tuturor şcolilor din oraş şi judeţ, totdeauna fiind complete, nelipsind nimic. Dovada aceasta a făcut-o însăşi clientela care devine tot mai numeroasă”.
Cu toate că a apărut doar un singur număr, şi acela în 2 pagini, Noutatea ne oferă informaţii bogate şi preţioase atât despre evenimentul focusat – serbarea de la Teatrul Adreani din 27 octombrie 1929 – cât şi despre organizatori şi participanţi. Ea ne evidenţiază încă o latură, cea publicistică, a plurivalentului Iorgu Arsenie, cunoscut mai ales ca om de sport şi comerciant.
Sursa: Constantin Poenaru, în Revista «Studii vâlcene», Serie nouă, nr. VI (XIII), 2010.
Imaginile din colaj cu mai multe informații și linkuri către resurse în conexiune - la această legătură.
_____
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu