Carte în foileton ,,Maria Tănase și cântecul românesc”/ autori Petre Ghiață și Clery Sachelarie/ cap. VIII

(urmare)

Bejanie 

După turneul victorios al „Mascotei", la sfîrşitul lunii martie 1944, teatrul „Alhambra" revine în Capitală.

În ziua de 4 aprilie, berzele ucigaşe aruncă asupra Bucu­reştilor ploaie de bombe; mii de vieţi, îndeosebi în cartierele din jurul Gării de Nord, sînt răpuse din pricina războiului în care împinsese ţara dictatura fascistă.

Două bombe cad în apropierea casei unde locuieşte Maria, iar în grădina lui taică-său din Livada cu Duzi pică o altă bombă, făcând ravagii. Ai casei scapă ca prin minune.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, în trăsurica lui Ion birjarul duşi ca vîntul de Bayadera, cîntăreaţa şi soţul ei — încărcaţi numai cu două geamantane — pornesc spre Bolintinul din Vale, comună la 20 km de Capitală, dincolo de apa Ciorogîrlei, la doi paşi de albia largă a Argeşului.

Bolintinul din Vale e o aşezare ţărănească de cîmp, în mijlocul căreia străjuiesc grădina şi casa poetului Dimitrie Bolintineanu. În parcul cu alei înguste, ipotopite de umbra copacilor bătrâni, odihnesc rămăşiţele pămînteşti ale inspira­tului nostru poet liric.

Sosesc în sat către amiază şi-şi găsesc găzduire la un sătean, unde se refugiaseră şi prieteni de-ai lor cu soţiile.

Dornică de aer şi lună plină, Maria îşi rostuieşte locuinţa într-un coşar înţesat cu fin din fundul ogrăzii. Acolo îşi sta­bileşte — cum scrie un gazetar al vremii — cartierul general.

Vrednică, asemenea lui taică-său şi maică-si, Maria se aşează serios de gospodărit, spală vasele, spală rufele într-o albie în mijlocul curţii, hrăneşte găinile şi păzeşte — ca în „Mascota“ — curcile, le îngrijeşte cuibarele, recoltînd zilnic ouăle proaspete.

Cînd îşi întinde rufele pe frînghia de uscat, fredonează cîntece ţărăneşti şi cuplete, de se strîng pe la garduri bolintinenii şi bolintinencele de toate vîrstele s-o asculte şi s-o aplaude, înălţînd mîinile peste uluci.

Prezenţa cîntăreţei schimbă climatul sufletesc al satului.

Împreună cu H. Nicolaide, care îşi alesese tot Bolintinul din Vale ca loc de refugiu, organizează două spectacole în sala cea mare a şcolii primare.Serile stau în mijlocul ogrăzii şi urmăresc, cînd se produc atacuri aeriene asupra Capitalei, încrucişările luminilor de rachetă picînd din cer, cu pînza de raze a reflectoarelor, urcînd spre cer, şi prinzînd în fascicolul lor luminos soliile negre, purtînd în pîntece mesajele grele ale distrugerilor, ale morţii.

Şi huruie văzduhul de zgomotul motoarelor, plutind ca „piaza rea“ peste ape, peste munţi, peste ogoare, peste sate şi oraşe, aducînd spaimă şi pierzanie! Şi bubuie tunurile, cercînd să doboare vulturii de oţel...

Inimile celor de la Bolintin se strîng îndurerate de teama primejdiilor pîndind pe cei rămaşi în Bucureşti sub grindina bombelor ucigaşe.

Castelul de Ia Măgurele

În dimineaţa de 17 aprilie, Bayadera, trăgînd trăsurica lui Ion, şerpuieşte ca o rîndunică pe şoselele pline de colb şi-şi duce stăpîna în comuna Măgurele, oprind în poarta castelului Oteteleşenilor, unde pe vremea aceea funcţiona o şcoală nor­mală de fete.

Pe aleea ducînd spre marginea lacului, dantelat cu arbori atingînd vîrsta unui veac, se înalţă şi acum — alb, croit din mesteacăn — un chioşc, la masa căruia — se spune — Mihail Eminescu a aşternut pe hîrtie versurile din „Scrisoarea a IV-a“:

Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri,
Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri...

Autorul „Luceafărului" se odihnea în liniştea de mar­mură a parcului ca invitat al Oteteleşenilor, proprietarii cas­telului care mai tîrziu a fost destinat fundării unui aşezământ de cultură pentru tinerele fete.

Maria şi însoţitorii citesc versurile eminesciene caligrafiate pe frontispiciul chioşcului, privesc masa unde poetul şi-a îm­pletit gîndurile, visele, imaginile, ca să le dea expresie în cuvinte.

Clipele trec în fîlfîit de aripi, strecurînd în suflet me­lancolia, în preajma locului înscris în veşnicia aducerilor aminte de geniul celui care l-a sfinţit cu vremelniea-i preumblare pe aleile parcului, cu privirile lunecîndu-i pe apa limpede a lacului, în liniştea creatoare de la masa chioşcului alb.

Pornesc apoi să colinide aleile pe care şi-a purtat paşii Eminescu, trec pe sub bolta de umbră a copacilor cu ramurile fermecate încă de atingerea frunţii poetului, contemplă lacul, „ferestrele arcate" ale castelului, şi copleşiţi de gînduri legate de amintirea „Luceafărului“, către amiază apucă, tăcuţi, dru­mul care îi readuce la Bolintin.

În codrii Buzăului 

Spre sfîrşitul lunii aprilie, avioanele uci­gaşe, uşurîndu-şi încărcătura de sub aripi şi în cîteva sate de pe Valea Sabarului şi Argeşului, cântă­reaţa se hotărăşte să-şi schimbe cartierul general din Bolintin, pornind cu geamantanele spre Munţii Buzăului.

Se opreşte cîteva ceasuri la locuinţa din Bucureşti. La ora 2 după amiază, taxiul se aşterne la drum, spre Urziceni, tîrgul din Cîmpia Bărăganului, îl lasă pe dreapta, cotind apoi spre Buzău, unde ajung pe înserat.

Drumeţii se răcoresc la vestita bodegă din centrul urbei şi merg mai departe spre Nehoi. Rămîn acolo vreo două săp­tămâni în găzduirea soţilor Ion Bîrleanu.

În acest timp, filiala locală a „Crucii Roşii“ organizează o serbare pentru strângere de fonduri; cîntăreaţa îşi dă con­cursul la această manifestare artistică, interpretând cîteva cu­plete şi apoi un program de cîntece populare din reperto­riul său.

Reţeta de 46.000 lei se varsă în folosul cantinei refu­giaţilor.

La 20 mai, Maria părăseşte Nehoiul, urcînd cu decovilul de-a lungul Văii Buzăului şi apoi pe Valea Bîscei spre pă­durea „Giurgiului “ de la încheietura Munţilor Vrancei cu Munţii Buzăului.

În mijlocul nesfârşitei păduri de molizi alpini pentru lemn de construcţie şi a eşantioanelor de paltini seculari, din al căror lemn de rezonanţă se scobesc viorile şi placajele pentru pian, se înalţă — odihnitoare arătare! — o casă mare, ţără­nească, croită din bîrne groase, afumate şi învelite cu şiţă înnegrită de catran.

De sus, de pe culmea ondulată a muntelui, măsurîndu-se cu înaltul cerului ţesut din pînză sinilie, ochiul îşi plimbă scrutător şi încântat privirea către vârful Penteleului, vestit pentru stânele ciobanilor iscusiţi în meşteşugul pregătirii caş­cavalului; Piciorul caprei şi Şapte izvoare, alte două creştete semeţe, zvîrlindu-şi îndrăzneţ în văzduh săgeţile lor de granit; şi apoi povârnişul dinspre miazănoapte deschizînd Valea Tran­silvană către localitatea Brebu.

Neverosimila frumuseţe a sălbaticei panorame îi ţintuieşte ore întregi, în mută admiraţie !

A treia zi de la sosire, un gigantic avion german cu şase motoare, venind de undeva din sud, îşi frînge una din aripi şi se prăvăleşte la doi kilometri de casă.

Nemărginirea bătrânului codru răsună prelung, trimiţând până departe vaietul păsării negre, săgetată în inimă de veş­nicia morţii...

Cei şase aviatori zac, amestecaţi cu pământul şi arborii smulşi din rădăcini, retezaţi de la mijloc, stropşiţi de greutatea mormanului de fiare şi trunchiuri.

Cei ce risipiseră schijele pe meleagurile cotropite de lăcomia fără de saţ a cuceritorilor, fuseseră acum, ei înşişi, răpuşi de capriciul pasărei sleită de puteri.

Maria cutreieră potecile pădurii, se opreşte la fierăstraiele de apă, se aşează pe trunchiurile groase — care-şi aşteaptă rîndul să fie trase în scînduri — şi cîntă uşurel, zâmbind mun­citorilor forestieri. Spectacol măreţ, care evocă peste veacuri, templele din poenile codrilor dacici, unde preoţii lui Zamolxis oficiau slujba divinului împărat al cerurilor, în freamătul frun­zişului neguros, legănat de adierea vânturilor venind înfier­bântate de dogoarea din miazăzi, să se răcorească la umbra deasă a străjerilor carpatini.

Ca de obicei, Maria ascultă şi prinde de la lucrători şi ciobani cîntecele specifice, îmibogăţindu-şi fericită repertoriul melodic şi transcrie cu grijă stihurile în caietul ei.

Din epoca bejaniei în codrii Buzăului, culege între atîtea alte cîntece şi pe acesta, adus din satele lor de forestierii bă­năţeni:

Banii nu se facu aşe,

Stîndu la circiumă şi-a be!

Banii se facu în pădure 

Din firizi şi din secure.

Vai săracu stînjenariu,

Că greu mai face banu!

Vine iarna, viscoleşte 

Stînjenariu grămădeşte.

Cîntec, închizînd în versurile şi melodia lui truda fără spor bănesc a stînjenarului, lovind din greu cu securea, pe gerul cumplit al iernii, ca să doboare copacii bătrîni şi să-i care apoi către fierăstraie.

Un turneu original

La 20 iulie 1944, Maria şi soţul ei părăsesc codrii Buzăului şi revin în Capitală; ziaristul Cassian Mihăilescu organizase un turneu prin ţară, în acea atmosferă frămîntată dinaintea armistiţiului.

Presa, sub titlul „Un original turneu al cîntăreţei Maria Tănase“, vesteşte cititorilor noua călătorie a Măriei prin ora­şele şi târgurile româneşti cu un repertoriu format din „piesele de rezistenţă", întregit cu noi culegeri folcloristice. Acompania­mentul se anunţă susţinut de pianistul Miron Şoarec.

Primul spectacol este fixat la Budeşti-Ilfov, tîrg aşezat la jumătatea drumului Bucureşti-Olteniţa.

Într-un Pakard de opt locuri, purtînd un pian miniatură Mannborg legat peste port-bagajul maşinii, cîntăreaţa — înso­ţită de impresar, pianist, Cassian Mihăilescu, şofer şi soţul ei — porneşte spre Budeşti.

Sala de spectacol, ca de obicei arhiplină, dar cîntăreaţa întârzie.

Refugiat în tîrgul respectiv, Păstorel Teodoreanu, vechi admirator al Măriei, ca să potolească neliniştea spectatorilor, urcă pe scenă, delectîndu-i cu o spirituală cozerie în legătură cu întîmplări din cariera artistei şi din propria-i activitate lite­rară. Intercalează în cursul expunerii şi o serie de epigrame. Transcriem una, în care Păstorel răspunde somaţiilor revistei „Vremea" şi ziarului „Timpul“, cărora poetul nu le trimisese la datele fixate articolele făgăduite :

Nu vreau pe nimeni să-nghimp 

Cînd la ziar vor să mă cheme;

Dar pentru „Vremea* nu am timp 

Şi pentru „Timpul“ nu am vreme.

Cu o întîrziere de aproape două ore, datorită unei alarme aeriene, soseşte Maria. Interpretează bucăţi folclorice din toate provinciile româneşti: „Cîntec de pahar" (Moldova); „Fă, leicuţă, fă cutare!" (Bucovina); „Ia, uite-o, zău!" (cîntec de mahala); „Frică mi-e că mor ca mîine" (Oltenia); „Hop, Hop!", „Lung e drumul Clujului"; „Cîntecul lui Lucaci" (Transil­vania) şi „Gheorghiţă, măi!“ (Muntenia). Dintre ele cităm două, intenţionat introduse în program şi strecurate sub nasul cen­zurii :

„Lung e drumul Clujului"

Lung e drumul Clujului,

Dar mai lung al dorului!

Că la Cluj te duci şi vii 

Doru n-are căpătîi.

Către Cluj mai pleci şi-ajungi,

Dorul nu poţi să-l alungi.

Cine n-are noroc, n-are 

Să moară de fată mare !

C-aşa n-am avut nici eu,

Mor, hade de dorul tău 

Şi mă usc ca frunza-n tău...


„Pe Mureş"

Pe Mureş şi pe Tirnavă 

Nu-i fată să-mi fie dragă.

Hei! Dară, mie, mie, mie,

Mie nici că-mi pasă 

C-a mea e frumoasă,

Şi-i şi drăgăstoasă...

Pe Mureş şi pe cîmpie 

Nu-i fată să-mi placă mie...

Dar e una-n Orăştie 

Una, de-o cheamă Mărie 

Şi-aia-i a de-mi place mie.

Prin Bărăgan 

„Trupa" rămîne pînă a doua zi în tovă­răşia lui Păstorel la Budeşti, plecînd spre prînz către Călăraşi, unde spectacolul este anunţat pentru 31 iulie.

Străbat şoseaua pînă în marginea oraşului Olteniţa, cotesc apoi la stînga şi pe Valea Dunării apucă drumul prăfuit al Bărăganului.

Pe la Ulmeni, Spanţov, Chiselet, Mînăstirea, automobilul depăşeşte hotarul fostului judeţ Ilfov şi se afundă în cîmpia fără sfîrşit umbrită de porumbiştea Bărăganului: sute de po­goane cu vii priitoare la nisip, tarlale decorative cu floarea-soarelui rotindu-şi pălării zimţate cu petale galbene şi, ici-colo smocurile păduriştilor de salcîmi, în dogoarea lunii lui cuptor, învăluită în colbul urcînd spre cer, ca o pînză de păianjen stropită cu necurăţenii.

Cînd stă să cadă amurgul, sosesc în sfîrşit la Călăraşi.

A doua zi de dimineaţă, originalul turneu taie în două Bărăganul pornind spre Tîrgul Feteştilor.

După trei ore de alergare, maşina poposeşte la amiază în inima tîrgului.

Cîntăreaţa, din pricina prafului, este afonă. însoţitorii se întreabă îngrijoraţi, cum va putea cînta la ora 17, la matineu şi seara la spectacol.

Maria se odihneşte în camera de la hotel, îşi aplică com­prese pe gît. Bea siropuri. Proverbiala-i rezistenţă fizică în­vinge răguşeala.

Execută apoi programul cu o vibraţie a coardelor vocale, pe care nimeni n-ar fi îndrăznit s-o bănuiască cu cîteva ore înainte, cînd abia putea să articuleze, stins, cuvintele.


Cu pianul pe... valuriie Dunării

A doua zi la picioarele podului de la Cernavoda, îi întîmpină un bombardament violent de aviaţie, ţintind distrugerea podului.

După încetarea bombardamentului, o parte din echipajul turneului trece podul cu piciorul pe linia ferată, impresarul şi Cassian Mihăilescu urmînd să vină cu maşina şi pianul, trans­bordaţi pe bacul destinat acestei operaţii.

Cînd să păşească pe puntea bacului, pianul se desprinde de port-bagajul maşinii şi alunecă în apă.

Se întind frânghiile de salvare şi, cu chiu cu vai, după două ore de osteneală, pianul este scos din... valurile Dunării şi adus pe puntea bacului.

Spectacolul, programat la Cernavoda pentru ora 17, nu poate începe fără pian şi fără rochiile Măriei, rămase în gea­mantanul din maşină.

După un timp, văzînd că pianul şi maşina nu mai vin, îngrijitoarea de la hotel oferă cîntăreţei o rochie mai acătării de-a ei, şi, găsind între spectatorii grămădiţi în sală un clari­netist din partea locului, spectacolul începe cu bucata „Ia, uite-o zău", acompaniată numai de clarinet.

După trei cîntece interpretate de Maria cu acest original acompaniament, în aplauzele entuziaste ale sălii, cineva de la uşă strigă :

— Vine pianul! Vine pianul!

Spectatorii, în picioare, fericiţi ca de o veste minunată, urmăresc instalarea pianului pe scenă. Spectacolul continuă apoi, în mod normal, pianist şi cîntăreaţă interpretînd pro­gramul pînă la capăt.

Turneul îşi urmează itinerariul: Medgidia şi calea înapoi prin stepa dobrogeană, retrecînd Dunărea pe la Vadul Oii, la Brăila, unde recitalul are loc în sala de la Pasalaqua; apoi la Galaţi — două spectacole. De acolo, la Rîmnicu Sărat.

În această localitate, după începerea programului, la ora 22 sirenele anunţă bombardament aerian. Sala se goleşte, spec­tatori şi artişti alergînd afară din oraş.

După încetarea alarmei, cam pe la miezul nopţii, lumea revine în oraş. Sala se umple din nou şi spectacolul continuă, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat şi durează pînă la ora două noaptea.

Scăpaţi de spaima morţii, oamenii, dornici de viaţă şi bu­curiile ei, se desfată ascultînd fermecaţi cîntecele româneşti.

La 22 august: reprezentaţie... într-o magazie improvizată în „sală de spectacol" în tîrgul Mizilului.

A doua zi, 23 august 1944, turneul poposeşte la Sinaia. La ora 22, Maria ascultă la radio vestea insurecţiei armate şi desprinderea României din războiul hitlerist.

La 24 august, spectacol la Braşov. Lumea bucuroasă de ştirea radiodifuzată aclamă îndelung pe cîntăreaţă şi cîntecele ei.

Turneul renunţă la restul itinerariului şi artista pleacă spre Bucureşti.

Pretutindeni — pe drumul întoarcerii ocolite prin Făgăraş, Sibiu, Rîmnicu-Vîlcea, Piatra-Olt, Piteşti — trupele hitleriste se retrag în dezordine, urmărite de bravii noştri ostaşi.

În gări, în tren, figuri înseninate, vesele pe urma izbăvirii de pacostea fascistă şi de hoardele cămăşilor brune.

Pozele din colaj (cele de sus) au ilustrat volumul în original; imaginile conexe de jos au în descrieri mai multe informații privind bombardamentele asupra Bucureștiului - făcute ințial de americani (ca inamici ai Germaniei cu care eram aliați), iar din 24 aug. - de foștii aliați nemți (avuse loc ,,întoarcerea armelor”) - totul la această legătură.

________________

*bejanie/ băjenie, băjenii (înv): 1. Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; 1.1. prin extensiune Timpul petrecut în această situație; 1.2. Vremuri de băjenie = vremuri de restriște.

_________

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #ramnicuvalcea #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #memorialistica #muzicapopulara #FolclorRomanesc #MariaTănase #teatrulderevista #teatru #IonAntonescu #23August #bombardamenteBucuresti #ÎntoarcereaArmelor #RomâniaÎnAlDoileaRăzboiMondial #Alhambra