
„Neptun“
„Neptunul“ este instalat într-un spaţios local din Piaţa Buzeşti, între farmacia fiinţînd şi astăzi pe colţul laturii drepte a pieţii şi cantina studenţească, mărginită de curtea care se rotunjeşte pe începutul străzii Dr. Felix. Peste druim: restaurantul de pe vremea aceea „Coşna“ — unde cântau Mia Braia şi Petre Alexandru, iar mai târziu tânăra Rodica Bujor — a plăcintăria existând şi acum pe marginea din stânga a pieţii, la interferenţa străzilor Polizu — Dr. Felix.
„Marele restaurant", unde urmează să cânte Maria, are faima unei crâşme cu vinuri bune şi fripturi de soi, dar... nu atrage prea multă clientelă.
În vremea când Maria s-a hotărît să-şi desfacă tolba cu cîntoce pe estrada de la „Neptun", crâşmele şi restaurantele Bucureştilor nu erau văduvite de eîntăreţi ; o pleiadă de dizeuuri — unii dintre ei dăruiţi cu netăgăduite însuşiri — îşi creiase o bine meritată faimă cu interpretarea preţuită de marele public, a repertoriului lor de romanţe, muzică uşoară, cîntece de mahala şi cântece bătrâneşti. Dintre aceştia amintim pe cei ce, în perioada dintre cele două războaie mondiale, au ilustrat, cu strădania lor, o epocă din istoria cântecului, delectând clientela restaurantelor din Capitală. Ei au fost premergătorii şi contemporanii Mariei Tănase.
Alfred Pagoni, dizeur şi componist de muzică uşoară, delectând o anumită categorie de clienţi dornici de atmosfera barurilor de noapte, cîntă la un local situat la etajul I al unei clădiri — dărâmate azi — de pe str. Academiei. Improvizează versuri spirituale, cu iz liric sau satiric, pe teme date chiar de consumatori.
Constantin Lungeanu înregistrează succes pe estrada restaurantului „Răcaru“ de pe calea Griviţei. Repertoriul lui înmănunchează şansonete franţuzeşti şi bucăţi de muzică uşoară românească.