Sorin Oane/ #PovestileRimnicului - Povești cu comunişti

Povești cu comunişti

PCR, un corp străin în viaţa politică a României interbelice. Toată lumea este de acord că Partidul Comunist Român, pînă la 23 august 1966, a fost o glumă: 300 de români, 300 de evrei şi 300 de unguri. Şi poate cîteva mii de simpatizanţi. Fondat în 1921, prin sciziunea stîngii, după un model aplicat pretutindeni în Europa de Internaţionala a lll-a, PCR s-a poziţionat în scurt timp pe o platformă de ostilitate faţă de statul naţional român (definit de comuniştii noştri ca fiind multinaţional şi imperialist!), fapt care a condamnat partidul comunist la o definitivă marginalitate. Între cele două războaie mondiale, oferta sa politică a fost găsită interesantă doar de către unii minoritari ce nu se regăseau în statul naţional român, preponderent maghiari şi evrei. PCR a fost interzis de autorităţi în 1924. La capătul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru cea mai mare parte a populaţiei, partidul comunist reprezenta o necunoscută. Cu excepţia fidelităţii absolute faţă de URSS, definitorie pentru această formaţiune şi recunoscută ca atare, liderii, istoria partidului, platforma politică a acestuia erau un mister pentru majoritatea populaţiei. Comunismul românesc va deveni o mişcare politică demnă de luat în seamă doar în condiţiile înaintării victorioase a Armatei Roşii, în 1944.

Cînd a început comunismul vîlcean? De fapt, pînă la ilegalizarea PCR în 1924, nu cunoaştem nimic despre existenţa unor celule comuniste la Vîlcea. Cauzele apariţiei comunismului vîlcean au fost, de fapt, două:

a) Criza economică din anii 1929-1933, care a dus la radicalizarea muncitorimii;

b) Congresul al V-lea al PCR (3-24 decembrie 1931), care a avut loc la Gorcovo, lîngă Moscova. Comuniştii români au subliniat atunci ideea că ieşirea din criza economică se putea realiza doar pe cale revoluţionară. Ei erau convinşi că în România urmează... revoluţia bolşevică. Cert este că pe baza hotărîrilor acestui congres, spre sfîrşitul anului 1932, a fost reorganizat Comitetul Regional Oltenia şi au fost create, în mod real, judeţenele de partid Dolj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vîlcea. La Vîlcea, acest fapt s-a petrecut la începutul anului 1933.

Pentru o mai „didactică" înţelegere a evoluţiei comunismului vîlcean de pînă la 23 august 1944, vom desemna etapele acestuia după numele secretarilor Comiteului Judeţean. Căci fără acţiuni de anvergură, istoria comunismului vîlcean din perioada de pînă la 23 august 1944, se ţese, de fapt, din firele vieţilor liderilor săi.

1. Etapa llie (Mişu) Stănculescu (1933-1936) - Mişu Stănculescu a fost primul secretar al Comitetului judeţean al PCR-Vîlcea. De meserie era tîmplar. El susţine că organizaţia judeţeană a PCR s-a înfiinţat chiar în casa sa din Rîmnicu Vîlcea, str. Apostol Dumitrescu nr. 52, lucru neadevărat însă. A fost erou al comunismului vîlcean dar şi informator al Siguranţei. Este exclus din partid în 1938, pe motivul invocat mai înainte. La toate raziile poliţiei de pînă atunci erau arestaţi toţi comuniştii, mai puţin Stănculescu. Între 1938-1944 nu a mai avut niciun fel de muncă politică. Este reactivat imediat după 23 august 1944, dar în 1945 este înlăturat din conducerea comunistă vîlceană de către Mihail Roşianu, dictatorul neoficial al comuniştilor vîlceni de atunci, pe motiv de imoralitate, fiind divorţat şi cu doi copii (rămaşi la soţia sa), de care nu se mai interesa. A fost trecut la „Apărarea Patriotică", adică pe linie moartă (809). Pentru scurt timp a fost director al întreprinderii forestiere „Carpatina"-Brezoi (1949) (810) cea mai mare din judeţ în acel moment. „Verificarea" din 1949 a scos din nou la lumină acuzaţia de colaboraţionism cu Siguranţa. Ăsta este motivul pentru care nici nu va primi pensie de ilegalist. Ce s-a petrecut mai important în această etapă? Nu mare lucru. Să vedem...

La alegerile din 20 decembrie 1933, comuniştii vîlceni au prezentat candidaţi pe lista nr. 12, dar ea a obţinut doar 63 de voturi (0,14 %). (811)

Din această etapă este şi cea mai mare minciună a istoriei comuniste vîlcene şi anume că Nicolae Ceauşescu ar fi fost ales secretar UTC pe Oltenia, în 1935, la... Rîmnicu Vîlcea! (812) Care a fost realitatea? Să vedem. În ziua de duminică 5 mai 1935, pe Dealul Capela din Rîmnic, a avut loc prima Conferinţă regională a UTC din Oltenia. (813) Au participat 10 inşi, respectiv delegaţii uteciştilor din Vîlcea, Olt, Romanaţi, Gorj, Dolj, Mehedinţi, Argeş şi Muscel, plus tovarăşa Stela Moghioroş, ca instructor al CC al UTC, precum şi Ion Paicu, muncitor ceferist şi utecist de la Turnu Severin, participant din partea regionalei UTC - Oltenia. Din partea uteciştilor vîlceni a participat Ion Lateş. Legenda spune că el l-ar fi propus ca secretar regional al UTC- Oltenia pe Nicolae Ceauşescu, pe atunci doar secretar al organizaţiei judeţene UTC-Argeş, care, chipurile ar fi fost prezent la conferinţa de pe Capela. Ceauşescu era relativ bine cunoscut de către uteciştii vîlceni. Acesta venise pentru prima dată la Rîmnicu Vîlcea în 1934, ca trimis al CC al PCR. A revenit ulterior de mai multe ori aici, făcînd misiuni de curierat. (814) Numai că acum, Ceauşescu a lipsit de la această conferinţă, lipsa acestuia fiind motivată de „filarea" lui de către Siguranţă, tocmai cînd se pregătea să vină la Rîmnic. Conducătorul regionalei UTC-Oltenia ales acum a fost Stela Moghioroş. Cum a fost dată în vileag mistificarea cu numirea lui Ceauşescu? lată cum.

Stela Moghioroş era o aventurieră. Estera Radoşoveskaia (1909-1990) pe numele real, a fost semnalată pentru prima oară în registrele poliţiei în 1929, ca „agitatoare comunistă". În iulie 1935 a fost arestată împreună cu toată conducerea UTC. În actul de acuzare, Stela apărea drept omul de legătură dintre Comintern şi UTC. Judecată în procesul Anei Pauker de la Craiova (1936), a primit o condamnare de 9 ani şi 10 luni de închisoare. A stat în temnită 8 ani, pînă în august 1944. În legătură cu arestarea tovarăşei Moghioroş, în autobiografia sa din 1945, scrisă pentru dosarul său de cadre cu mîna proprie, Nicolae Ceauşescu va mărturisi: ,,am rămas eu cu conducerea regionalei, pînă în decembrie 1935”. Deci lucrurile sînt clare. Ceauşescu a devenit şeful regionalei UTC-Oltenia, doar după arestarea Stelei Moghioroş. NB. După ce PCR a ajuns la putere, Stela Moghioroş a deţinut mai multe funcţii. Nu de prim-plan, dar importante. A fost, între altele, delegata PCR pe lîngă revista Cominformului, intitulată ,,Pentru pace trainică, pentru democraţie populară”. În iunie 1948, după condamnarea lui Tito ca trădător al comunismului, sediul Cominformului s-a mutat de la Belgrad la Bucureşti. Din 1955 pînă la pensionare, Stela Moghioroş a fost director general adjunct al agenţiei române de ştiri Agerpres.

Stănculescu a sprijinit însă material deţinuţii comunişti de la Ocnele Mari. Şi să nu uităm că între anii 1935-1936, aici au fost închişi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica, viitorii conducători ai României comuniste de mai tîrziu. Legăturile cu aceştia se făceau prin Silvia Chirtop, soţia lui Petre Chirtop (cel care va fi al treilea secretar al comitetului judeţean Vîlcea al PCR), dar care se dădea drept verişoara lui Dej. (815) Mişu Stănculescu a fost demis după 3 ani de mandat, pe motiv de slabă implicare în procesul comuniştilor de la Craiova, cel din 1934. Acolo au fost judecaţi conducătorii grevelor muncitoreşti din februarie 1933. Ca martori, din Vîlcea au participat cîţiva ţărani şi muncitori din comunele Păuşeşti-Măglaşi, Mateeşti şi din oraşul Rîmnicu Vîlcea. Prin sentinţa pronunţată au fost condamnaţi la muncă silnică, pe diferite perioade de timp, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Marin lonescu-Neică şi alţii.

2. Etapa losif Himler (1936-1938). Himler a fost al doilea secretar al comitetului judeţean. Era de origine germană şi de religie catolică, tîmplar de meserie. În 1944 este pus pe linie moartă tot de către Mihail Roşianu, pe considerentul că era beţiv. A devenit apoi conducătorul mişcării sindicale din Vîlcea (1944-1946), ulterior primar al Rîmnicului (1948). A murit la 14 februarie 1970.

Cel mai important eveniment politic din timpul mandatului său a fost procesul comuniştilor de la Craiova, început la 5 iunie 1936. Cei 19 comunişti inculpaţi au fost: Ana Pauker, Şmil Marcovici, Dimitrie Ganev (erau lideri ai Secretariatului PCR), Estera Radoşoveskaia (mai cunoscută ca Stela Moghioroş), Emanoil Kaufman, Andor Bernat, Vilma Kajesco, Donca Simo (o grădiniţă rîmniceană i-a purtat mult timp numele!), Ladislau Adi, Bruc Samoil, Herbach lancs, Schoen Ernest, Csazsar Ştefan, Ana Csazsar, Naghy Ştefan, Alexandru Moghioroş, Liuba Chişinevschi, Grimberg Leizer şi Alexandru Drăghici. Principala acuzaţie care li se aducea comuniştilor, era aceea de ,,activitate împotriva statului român şi tulburarea liniştii publice”. Acuzaţii beneficiau de susţinerea unei echipe de 24 de avocaţi, în frunte cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ion Gheorghe Maurer, care au citat în instanţă 6.000 de martori (!). Printre ei şi cîţiva inşi trimişi de Himler de la Vîlcea. La finele procesului, care a durat o lună, cei trei lideri ai Secretariatului PCR (Pauker, Ganev, Marcovici) au primit pedeapsa maximă pentru genul de infracţiune la care au fost încadraţi: 20 ani închisoare şi amendă 100.000 de lei pentru fiecare. Ceilalţi acuzaţi au primit pedepse de la 5 la 9 ani de închisoare. Totalul pedepselor acordate de către Consiliul de Război al Corpului I Armată însuma 155 de ani de închisoare, 190 de ani interdicţie corecţională şi 3 milioane de lei despăgubiri civile.

3. Etapa Petre Chirtop (1938-1945). Chirtop a fost tîmplar. Al treilea tîmplar devenit şef al comuniştilor vîlceni. Nu ştim altceva despre viaţa lui de pînă în 1938. Dar în anul 1938 se întîmplă un lucru grozav. în urma numeroaselor arestări din rîndul comuniştilor craioveni, Comitetul Central a hotărît să mute sediul regionalei comuniste Oltenia de la Craiova la Rîmnicu Vîlcea, încredinţînd această sarcină comunistului ,,sub acoperire" Mihail Roşianu (culmea şi lider al PNŢ-Vîlcea, fiind însă ,,comunist de manieră conspirativă" din 1937), care în vederea acestei operaţii a convocat o conferinţă a regionalei în casa parohială a Bisericii ,,Sf. Gheorghe" (Emil Avrămescu nr. 4) (816), adică în casa preotului loan Marina, cel care va deveni ,,patriarhul roşu" Justinian Marina. Rîmnicul devenea astfel ,,capitala comunismului oltenesc”. NB. Mihail Roşianu, inspector şcolar pe judeţele Gorj şi Vîlcea, este cel care va conduce acţiunea de evadare a lui Dej din lagărul de la Tîrgu Jiu, în 12 august 1944. După 23 august 1944 va deţine numeroase funcţii importante în aparatul de partid şi de stat.

Anii 1940-1944 sînt fără ,,palmares revoluţionar". în 1940, Armata Roşie ocupase Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa. În 1941, România a intrat în război contra URSS. Subordonarea faţă de interesele Moscovei, înscrisă în statutul partidului comunist încă de la înfiinţare, a fost respectată în timpul războiului, chiar cu riscul dispariţiei partidului, în consecinţă, comuniştii vîlceni au considerat intrarea României în război contra URSS drept o eroare. Ei susţineau şi că mutilarea teritorială a României din 1940 era o „stingere" paşnică a litigiului cu sovietele. Cominternul recomanda comuniştilor români organizarea de sabotaje, dar comuniştii vîlceni nu păreau dornici să facă aşa ceva. Debilitatea lor numerică îi împiedica să facă asta. Ei nu au riscat acţiuni spectaculoase. Cu toate astea, Chirtop participă, ca actor principal, la trei acţiuni importante pentru istoria ţării:

Încercarea de capturare a tezaurului României aflat la Tismana (242 tone aur), în primăvara anului 1944, pe motiv că Ion Antonescu ar fi intenţionat să-l evacueze în Spania. Preotul loan Marina a aflat despre dorinţa lui Antonescu de a duce tezaurul în Spania de la un contabil al Băncii Naţionale, Adrian Mironescu, şi a transmis informaţia asta lui Petre Chirtop, care a transmis-o mai departe la Centru. Comuniştii au încercat să captureze tezaurul, care în final a fost confiscat de către sovietici.

La 20 iunie 1944 a fost creat Blocul Naţional Democrat vîlcean în casa avocatului liberal Tică Ştefănescu, primarul oraşului. Comitetul de conducere era format din preotul loan Marina (PNŢ), Tică Ştefănescu (PNL), Anton Diaconescu (PSD-Titel Petrescu) şi Petre Chirtop (PCR). (817) „23 augustul vîlcean" a fost dirijat de către cei patru.

Organizarea evadării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Tîrgu Jiu (12 august 1944). Dar despre acest subiect foarte important pentru istoria ţării vom face o analiză separată, ceva mai încolo. 

În 1944, Chirtop a fost înlăturat de la şefia comuniştilor vîlceni de către Mihail Roşianu, care aflase de intenţia Comitetului Central de a-l numi pe acesta şef al Regionalei Oltenia. Chirtop chiar pretindea, că neoficial, el a condus regionala Oltenia, între 1938- 1944.818

#SorinOane în #PovestileRamnicului 2025.

&&&

În conexiune: (mai ales) consemnările lui Dumitru Cumpănaşu (n. 6 iul 1900/ Grădiștea) - potrivit prof. dr. Sorin Oane, unul dintre «marii comunişti „oportunişti” vâlceni» (alături de Ion/ Justinian Marina, Mihail Roşianu, Vasile Oproiu, Ion Pătrăşcoiu, Carp Greaceanu)... -  la această legătură

Mai multe informații în conexiune - în descrierile imaginilor de la această legătură.

______________
807 Sergie landola, op.cit., în „Curierul de Vîlcea", nr. 935, joi 30 septembrie 1993, p. 3.

808 Idem, „Curierul de Vîlcea", nr. 931 din 8 octombrie 1993, p. 3.

809 Petre Chirtop, Memorii de activitate (caiet cu notiţe scrise de mîna autorului, în 1977, caiet aflat în fondul Sorin Oane din cadrul DJVAN, p. 71). 810 Gheorghe Dumitraşcu, Aspecte privind mişcarea muncitorească din judeţul Vâlcea în anii crizei economice (1929-1933), în „Buridava", nr. 4 /1982, p. 173; vezi şi Petre Bardaşu, Gheorghe Simeanu, Brezoi. 100 de ani de industrie forestieră, Tipografia Rm. Vîlcea, 1973, p.107. 811 N. Răducu, Un manifest al Ligii Muncii-Rîmnicu Vîlcea din 1933, în „Studii vîlcene", 2/1972, p. 147- 149; a se vedea şi DJVAN, fond Manuscrise, Jurnalul lui losif ///^/^(manuscrisul nr. 85), p. 53. 812 Costea Marinoiu. Drumuri pe Olt, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983, p. 206. 813 Mihail Gh. Mitrea, op. cit, p. 9-11 (toate amănuntele despre acest eveniment provin de la mărturiile lui Mihail Mitrea, care este viitorul primar comunist al Rîmnicului dintre anii 1958-1962). 814 Romus Dima, Mişcarea muncitorească din Oltenia, Scrisul Românesc, Craiova, 1982, p.231-235. 815 Petre Chirtop, Conspecte, p. 22. 816 Mihail Roşianu, Ne pregătim pentru marele preludiu. Insurecţia, în .Orizont supliment", Rîmnicu Vîlcea, aprilie 1971, p. 5. 817 Serghie landola, Din memoriile şefului Siguranţei din Vâlcea, în „Curierul de Vâlcea", nr. 967,13- 14 noiembrie 1993, p.3. 818 Petre Chirtop, Conspecte, p.1 (primul seccretar al Comitetului Judeţean a fost llie Stănculescu zis Mişu, între 1933-1936, pe urmă a fost iosif Himler între 1936-1938, urmînd subsemnatul din 1938 pînă în 1965, timp în care între anii 1939-1964 am răspuns de întreaga Regională a Olteniei). _______________ #memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #IstoriaRamnicului #comunism #Ceaușescu #PCR #UTC #ilegaliști #PNȚ #JustinianMarina #IstoriaComunismului #MihailRoşianu