Tumultoasa viaţă a vestitului haiduc a lăsat numeroase legende care s-au păstrat din generaţie în generaţie. Faptele sale şi modul în care acţiona aduceau, la vremea aceea, bucurie în rândul celor amărâţi. Judeţul Vâlcea este presărat de mici istorioare care şi astăzi uimesc prin inteligenţa acestui faimos haiduc.
Povestea vieţii acestuia este consemnată în lucrarea „Monografia sociologică a oraşului Băile Govora”, după o povestire a Elenei Oneaţă din satul Bârlogu, com. Stoeneşti, a cărei bunică, pe nume Lina, a fost contemporană cu faimosul haiduc:
„...la Romani (Horezu) era o femeie. A fost o femeie care s-a măritat şi-a rămas gravidă, însărcinată - aşa se zicea - şi când fu să nască copilul, în loc să nască, plângea [copilul]. Ce să facă ea, cum era tânără ? Se duce la o mătuşă. „Ce să fac mătuşă - zice - că copilu’ meu, în loc să nască, plânge”. Da’ bătrâna zice: „Stai tu, fată, - zice - hai să mergem în satul vecin, că acolo-i un vraci. Şi sigur vraciul îl va tămădui, va tace şi se va naşte”. S-au dus ele la vraci, acolo. Până s-ajungă la vraci, pe unde trecea, toată lumea se minuna, că copil să plângă-n pântece nu se mai pomenise. Când a ajuns la vraci, vraciul a întrebat-o: „Măi, femeie, de când plânge?”.
„De trei zile şi trei nopţi, vraciule, n-a băgat limba-n gură”. 'ce: „Luaţi loc pe prispă, căci copilul trebuie orânduit. Dacă nu-l orânduim, nu tace şi nici nu se naşte”. Şi-a-nceput vraciul să-l orânduiască, aşa cum a spus: „Să te faci popă, să te faci ţârcovnic, să te faci inginer, să te faci profesor...” Da’ copilul tot plângea. Da’ ce-i vine lui, că zice: „Ia să-i zic ca să se facă haiduc”. O tăcut o clipă şi iar s-o pus copilu’ pe ţâpat. Mă-sa a-ntrebat: „Da’ acum ce vrea, vraciule, copilul meu?”„Stai, măi, femeie, că nu l-am orânduit la ce vârstă să se facă haiduc". Şi-a numărat de la unu până la douăzeci. Când o ajuns la douăzeci, copilul o tăcut o clipă şi iar s-o pus pe ţâpat.
Maică-sa iarăşi a-ntrebat. Vraciul i-a zis: „Stai, măi, femeie, că nu i-am orânduit câţi ani să haiducească”. Şi-a-nceput să numere de la unu până la nouă. Când a ajuns la nouă, copilul a tăcut chitic. Atunci, vraciul a zis: „La vârsta de douăzeci de ani să se facă haiduc şi nouă ani să haiducească, aici, în Ţara Românească”.
O plecat mamă-sa acasă, s-a născut, a crescut mare. Când a împlinit douăzeci de ani, s-a sculat cu noaptea-n cap şi s-a dus la maică-sa la uşă şi-a-nceput să ciocăne-n uşă. Maică-sa a zis: „Cine-i acolo ? "Da’ băiatu’-a zis: „Eu sunt, mamă, fiul tău. Nicu”. „Da’ce te-a apucat, mă, băiatule, să te scoli cu noaptea-n cap?”. „Mamă, a venit vremea ca tu să-mi dai ceea ce mi-ai promis când a fost eu să mă nasc".
Da ea, săraca, cu sufletu- ndurerat, aşa, şi cu inima tremurândă, zice: „Vai de mine şi de mine, dragu’ mamii, da’ eu ţi-am promis să taci şi să te naşti, n-am crezut că tu-mi vei cere mie aşa ceva". Băiatu’ a zis: „Nu se poate. mamă. Promisiunea se respectă. Nici la morţi să nu le promiţi, că-i visezi.
Să-mi dai bani de cheltuială / Şi haine de primeneală. /Să-mi pui merinde-n desagi/ Şi să-mi scoţi calul din grajd./ Ea i-a pregătit totul de plecare: /I-a dat bani de cheltuială / Şi haine de primeneală. / l-a pus merinde-n desagi / Şi i-a scos calul din grajd. / El mâna mamii a sărutat / Şi pe cal a-ncălecat / Şi-n lumea largă-a plecat.
Şi-a haiducit pe-aici prin împrejurimile Vâlcii şi-a Govorei şase ani. Şi el îşi focuse şi-o mândruţă, în deal la Ocnele Mari. Şi-acolo mândruţa l-a trădat, la jandarmi.
Povestea Elenei Oneaţă continuă cu o întâmplare petrecută într-o duminică pe când bunica ei, Lina, se întorcea împreună cu cumnata sa. Leana, de la Govora. Pe drum, Leana zice: „Uite dac-ar fi Nicu Munteanu p-aicea. -mi mai rămasă doi Iei, mi i-ar lua şi p-ăştia”. Da’ el tocma’ că era dup-o tufă mare. ’ce: „Nu vi-i iau. Vă dau”, o zis. Cumnata bunicăi, când l-a văzut, s-a pus pe fugă, când l-a auzit. Bunica a rămas aşa în loc. Cum era atunci în costume populare, s-a uitat la ea, a ieşit, era-mbrăcat exact în ofiţer.
Galoane pe-aici, cum spunea bunica, săraca: „Avea, maică, pe-aici galoane". S-a dus la bunica şi-a zis, s-a uitat la ea şi-a zis: „Femeie, mă băgaşi în boală cu ochii tăi”. A vorbit cu ea, mă rog. Zice: „Uite, am o rugăminte la tine”. Zice: „Îţi dau doi bani de aur”, i-a pus în mână la bunica. ”Mamă, când mi i-a pus în mână aşa, parcă soarele tot venea în palma mea”. Zice: „Uite, -ţi dau ăştia doi bani, da’ - zice - să-ţi faci o pereche de cercei, să nu-i aibă nimeni în Bârlog”. Cumnată-sa, când a văzut c-a fugit, bunica nu i-a spus. „Ce ţi-a dat haiducul?” Zice: „Nu, nu - a zis bunica - n-a fost haiduc, a fost un jandarm care-l căuta pe Nicu Munteanu".
Bunica imediat a cocoloşit-o, ca ea să nu bage de seamă, c-ar fi spus la toată lumea că bunica are relaţii cu el. Şi a venit bunica, cum am spus, şi-a pus banii acolo în cutia mesei, unde-şi ţinea ea actele. N-a avut parte de ei. Că ea a fost plecată. Atunci venise un ordin ca toată lumea să dea câte-un animal pentru armată, pentru front, pentru soldaţi, să le facă mâncare la soldaţi. Şi bunica avea o singură vacă şi o aştepta să fete. Şi-a venit, cum sunt ăştia prin sat, primarul, mă rog, cu toţi de la sfat, şi-au obligat-o pe bunica să se ducă cu vaca la Căzăneşti (astăzi cartier al Râmnicului), acolo unde era baza, unde se strângea vitele. Şi bunica s-a dus la socru-său al ei. Acolo, în deal, în capul satului, şi i-a zis: „Tată, uite, veniră şi mă scoaseră cu vaca să mă duc la Căzăneşti.” Da' socru-său îi zice Iu' bunica: „Păi, ce să facem, tată ? Dacă ei te scoasă, hai să mergem”. Şi-au mers toată noaptea cu vaca. Vaca greoaie, o aştepta să fete. Când a dus-o acolo, un neamţ - ea s-a pus pe plâns, când au pus vaca pe cântar, sus - ,da’ neamţul acela zice către unul pe nemţeşte, zice: „Ce-are femeia ?”. Da’ acela zice: „Asta o are şi-aşteaptă să fete şi bărbatul ei e pe front”. Când a auzit aşa, acela a zis, neamţul: ”Nichts, nichts, nichts”. Adică: „Nu luăm vaci, nu, nu luăm vaci gestante, numai stârpituri”. „Ia-o, femeie - a zis acela care era translatorul neamţului -, ia-o şi du-te cu ea, ia-o numai pe câmpuri, ca să-ajungi acasă”. Cum a ajuns acasă, vaca a fătat. Şi-ntre timp’ acesta, cât a fost ea plecată, cumnatu-său, fratele Iu’ bunicu’, a intrat şi a luat actele şi i-a luat şi banii...
Alte două isprăvi ale haiducului Nicu Munteanu
Povestitoarea noastră spune că: „Nicu Munteanu i-a trimis lui popa Lache, ştia că are bani, i-a trimis în scris: „În data cutare, să fii cu banii chită!” Aşa făcea haiducul, îi anunţa pe bogaţi dinainte că vine să-i prade. Popa i-a anunţat pe jandarmi, care i-au păzit casa. Haiducul a cumpărat de la un chirigiu (căruţaş) un car cu boi încărcat cu mere, i-a dat şi bani în plus. Au facut schimb de haine. Travestit în chirigiu, s-a dus la popă şi i-a cerut adăpost, pretextând că se teme de hoţi (de Nicu Munteanu). A primit învoire să bage carul în curte. Acolo s-a travestit în ofiţer de jandarmi. A intrat la popă şi l-a jefuit. L-a legat fedeleş, i-a pus căluş şi a plecat cu banii. Apoi, când I-a întâlnit pe chirigiu, i-a înapoiat carul cu boi şi merele”.
„Altădată, o muiere s-a dus cu vaca la târg s-o vândă. Nicu Munteanu i-a ieşit în cale şi, aflând că are copii şi că e săracă, i-a dat bani pe vacă. „Să nu dea Dumnezeu să spui că eu ţi-am dat banii”. Femeia, însă, a vorbit. El i-a ieşit în cale altădată şi a pedepsit-o, punându-i un lacăt la gură” (v. şi com. Creţeni). (52)...>>
Sursa: Eugen Petrescu/ «Vâlcea – țara lupilor getici sau ținutul vâlcilor”, vol. I, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea 2008/ Ediția a II-a, revizuită.
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și linkuri spre informații în conexiune - la această legătură.
___
(52) Valeriu Anania, op. cit. pag. 116
______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #haiduci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu