Scopul Ligii era ca pe baza tezaurului culturii naţionale să menţină trează conştiinţa poporului român de pretutindeni. Determinată de rezultatul entuziasmului românesc se ajunge să se adauge şi un scop politic pe lîngă cel cultural.
Nicolae Iorga în 1914 afirma că „Unitatea culturală fără unitatea politică nu are nici o chezăşie”.
Printre primele secţiuni care au luat fiinţă în ţară se numără cea din Rîmnicu Vîlcea.
La 1 martie 1891, profesorii, institutorii şi învăţătorii din Rîmnicu Vîlcea, la propunerea lui M. Răuţu, înfiinţează Secţia locală a Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor. Preşedinte a fost ales doctorul I. Suciu iar secretar profesorul G. I. Gibescu.
La Congresul general al Ligii din iunie 1893, o delegaţie din oraş aduce salutul secţiei din Rîmnic.Liga culturală a dat un mare sprijin luptei poporului român din Transilvania pentru cucerirea de drepturi politice şi a demnităţii sale naţionale. Mişcarea memorandistă s-a bucurat de o mare simpatie din partea vîlcenilor. Secţiunea din Rîmnicul Vîlcea a Ligii Culturale a fost printre primele din ţară care organiza mitinguri la care participau cetăţeni de toate categoriile sociale: ţărani, meseriaşi, funcţionari, profesori, învăţători etc... etc., care îşi exprimau adeziunea faţă de mişcarea memorandistă!
S-au mai organizat întruniri de protest în pieţele şi străzile oraşului, ,,cu muzica militară” (1) cîntînd ,,cîntece patriotice", împotriva silnicii şi a atrocităţilor făcute împotriva poporului român din Transilvania.
O altă acţiune a secţiei Ligii Culturale din Rîmnic a fost strîngerea de ajutoare materiale. În documentele existente se arată grija pentru această problemă; în oraş se făceau dese colecte de bani pentru fraţii oprimaţi, care se trimiteau în ajutorul familiilor oprimate din Transilvania. Din Rîmnicu Vîlcea luau calea munţilor prin ,,mijloace ascunse" o serie de cărţi interzise de autorităţile imperiale austro-ungare.
Materialele acestea ajungeau în mîinile populaţiei române din Transilvania. Un rol de seamă l-a avut cîntecul patriotic, care ţinea vie conştiinţa poporului român.
Comitetul local al Ligii a organizat, încă de la începutul activităţii sale, un cor al refugiaţilor şi coloniştilor din Transilvania sub conducerea profesorului de muzică M. Răuţu de la Seminarul din Rîmnic.
În anul 1895 are loc o nouă alegere a conducerii secţiei. Se formează un comitet din 7 membri. Secţia a reuşit să atragă refugiaţii din Transilvania. În anul 1912, din 98 membri activi, 37 erau transilvăneni veniţi în Rîmnic după anul 1890. Sediul Ligii Culturale s-a mutat deseori în diferite locuri, din lipsa unui local propriu.
Prin anii 1911 —1916 Liga îşi ducea activitatea într-o cameră din curtea bisericii catolice. Secţia în afară de mobilier dispunea de o bibliotecă, un drapel cusut cu fir de aur şi un pian.
Venirea lui Nicolae Iorga în anul 1907 la conducerea ,,Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor", a însemnat un adevărat reviriment în activitatea societăţii, dînd un impuls tuturor secţiunilor din ţară.
Liga Culturală, după marele savant, însemna ,,unitatea tuturor claselor sociale ale poporului nostru pentru crearea conştinţei culturii noastre, pentru îngrijirea acestei culturi, pentru aducerea acestei culturi la biruinţă".
Propaganda prin conferinţe a fost una din metode, care a atras intelectualitatea progresistă şi a cîştigat entuziasmul maselor. Anual aveau loc în oraş cîte ,,10—20 conferinţe publice”, unele fiind ţinute de personalităţi marcante venite de la Bucureşti.
Temele alese erau fie subiecte importante din istoria patriei noastre, fie de educaţie cetăţenească, de popularizarea literaturii, artei, ştiinţei sau prelegeri cu caracter sanitar.
Un puternic mijloc de educaţie cetăţenească îl constituiau șezătorile culturale organizate cu ajutorul studenţilor vîlceni. Pe dealul Capela, Liga organiza pentru susţinerea românilor de peste munţi, serbări cîmpeneşti unde îşi dădeau concursul şcolile din oraş şi la care participau un număr mare de cetăţeni de diferite categorii sociale.
Secţiunea Ligii din Rîmnicu Vîlcea a hotărît să sărbătorească la 4 mai 1913 ,,ziua cea mai însemnată din trecutul istoric al românilor dinTransilvania“.
În parcul de pe dealul Capela s-au ţinut cuvîntări despre anul 1848—1849 şi despre oameni mari ai românilor transilvăneni şi (a avut loc) conferinţa ,,Despre ideile lui Bărnuţiu şi luptele românilor de peste munţi“. În încheiere s-au recitat poezii de Coşbuc, losif, Goga etc.
Fonduri băneşti se mai strîngeau şi prin organizarea ,,de foarte multe serbări şi festivaluri*. Toate acestea constituie un puternic aport la lupta pentru unitatea culturală şi politică a tuturor românilor.
Biblioteca Secţiei Ligii Culturale din Rîmnic poate fi considerată ca prima bibliotecă publică locală, deschisă tuturor cetăţenilor. Bibliotecile destul de bogate ale şcolilor din oraş trebuie socotite oarecum ca biblioteci închise, deoarece nu aveau acces masele largi de cetăţeni.
Organizarea acestei biblioteci reprezenta un imperativ al propagandei culturale româneşti, Liga centrală trimiţînd în mod gratuit o serie de cărţi şi periodice.
Cele peste 1 000 volume aflate în biblioteca secţiei Ligii din oraş au fost distruse odată cu ocuparea Rîmnicului la 12 noiembrie 1916 de către trupele invadatoare germane.
Printre titlurile existente se numărau publicaţiile trimise gratuit de la Liga din Bucureşti ca: Manifestul Comitetului Central al Ligii, Calendarul Ligii şi o serie de cărţi legate de trecutul de luptă al poporului nostru, materiale de popularizarea ştiinţei, educaţiei cetăţeneşti, educaţiei sanitare. O piedică serioasă a fost lipsa unui local pentru bibliotecă. Neavînd un sprijin real din partea autorităţilor vremii, de multe ori erau nevoiţi să-şi mute biblioteca dintr-un loc in altul din cauza chiriei scumpe şi mai ales din cauza indiferenţei totale a unor politicieni locali.
Din dorinţa de a conserva toate mărturiile locale ale trecutului zbuciumat al poporului nostru sub egida Ligii la Rîmnicu Vîlcea s-a înfiinţat un muzeu.
Odată înfăptuit visul unirii Transilvaniei cu România, oraşul nostru are cinstea să găzduiască în iunie 1919 primul Congres al Ligii Culturale din toată ţara.
Ca o realizare a luptelor duse de membrii Ligii la o victorie a zilei de 1 Decembrie 1918, la acest congres au participat un număr de 400 membri de pe întreg cuprinsul patriei.
,,Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor“ a reprezentat întruchiparea vie a dorinţei de veacuri de unitate naţională şi apropierea poporului de izvoarele culturii naţionale; o luptă plină de sacrificii a întregului popor, pe al cărui stindard era înscrisă cu literă de foc deviza demnităţii naţionale.
Sursa: Veronica Tamaș/ Contribuția ,,Ligii Culturale” din Râmnicu Vâlcea la desăvâșirea unității naționale a poporului român (1891-1918)/ Revista Studii vîlcene Seria veche nr. 1/ 1971
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu