Cartea «ÎNTÂMPLĂRI obişnuite/ OAMENI neobişnuiţi» conține atât de multe informații excepționale privind memoria și cunoașterea locală vâlceană din perioada interbelică, este ,,condimentată” cu atât de frumoase trăiri de copil, de adolescent, de licean și ulterior intelectual de marcă – nevoit/ constrâns de propriile-i aspirații să-și părăsească țara și „vatra” străbunilor – încât o recomandăm cu toată convingerea.
Nuvelele/ povestirile publicate în volum au titlurile/ de la paginile.
BUNICUL 7
VISE ÎNTR-UN COŞMAR113
DINA 121
GORICĂ155
LICEUL ALEXANDRU LAHOVARY213
MOŞ CIOTU 273
MOAŞA NASTA291
DIN BĂTRÂNI -SCHITUL PĂTRUNSA 321
SPOVEDANII 343
STRIGOAICA 377
VISE 395
VISELE.!?!?! 397
&&&
Introducere
Era ultima oră de dirigenţie în ziua aceia de cursuri, la 20 de ani de la absolvirea liceului din micul orăşel de provincie, de pe malul Oltului, la poalele muntelui Cozia!
Ne-am adunat cu greu de pe tot cuprinsul ţării de pe unde soarta ne-a risipit când am pornit pe propriile picioare.
Trei dintre noi ne părăsiseră pentru totdeauna, patru lipseau fortuit, doi fuseseră împiedicaţi să ştie ce se întâmplă dincolo de zidurile închisorii, iar alţi doi - şi poate cei mai dotaţi dintre noi -, când"Şeful,"profesorul de limbă română şi dirigintele nostru timp de 8 ani le-a strigat numele din catalog, am lăsat capul în jos, iar în liniştea apăsătoare, vocea "Şefului"a răsunat dârz, dar trist;
-"Absenţă nemotivată"!
Apoi, cu privirea lui caldă, cu zâmbetul lui ironic, a închis catalogul.
Ne-a învăluit pe toţi cu privirea lung, tot ca la o ultimă oră de dirigenţie, dar cu 20 de ani în urmă când, proaspăt bacalaureaţi porneam plini de elan să cucerim lumea.
Acum însă privirea lui era alta...
Parcă în sens invers...
Atunci căuta să ne vadă cum vom arăta peste 20 de ani,... Acum încerca să ne pună la loc suviţele de păr lipsă, să ne înlăture ridurile şi să ne estompeze cutele dintre sprâncene, să-şi regăsească"vulturii"lui de odinioară...
- Ia să vedem "Şefilor" (Asta era expresia lui favorită -Şefule);
- "Şefule", n-ai învăţat pentru azi! sau
- Aşa da, "Şefule", 10!
De asta i-a şi rămas numele "Şefule".)
- Ia să vedem"Şefilor” dacă m-a minţit carnetul.
Şi a scos din buzunar un carneţel învelit în hârtie albastră pe eticheta căruia scria; Clasa a VIII-a 1946... Şi ne-a luat pe rând, tot în ordinea alfabetică
De n-ar fi fost carnetul lui vechi pe care îl ştiam atât de bine, cu scrisul lui de atunci, nu tremurat ca acum, am fi crezut că ne-a trişat şi el odată ca revanşe la copilăroasele noastre farse de elev.
Aşa de clarvăzător a fost în a ne întrezări evoluţia caracterelor şi a carierelor noastre!
Când a ajuns la mine, speranţa şi slăbiciunea lui, a citit mai departe, dar s-a adresat indirect, ca şi când nu eram de faţă;
Ştie să asculte mai bine decât mulţi, vibrează din toată făptura lui la tot ce se întâmplă în jur, a prins meşteşugul să-şi aştearnă pe hârtie sentimentele, dar vorbeşte prea mult ca să mai aibă timp să şi scrie! Apoi a ridicat ochii din carnet şi tot indirect a întrebat şeful clasei;
- L-a învăţat viaţa să tacă?
- Atunci ce mai aşteaptă?
- Nu vede că nu-l mai pot aştepta mult ca să-i corectez tipăriturile?
- Vezi, "Şefule", acum, la aproape încă 20 de ani de la această întâlnire şi la 40 de ani de când la banchetul de absolvire ne-ai spus că ceea ce ne doreşti cel mai mult în viaţă, indiferent de "Ce" şi "Unde" vom ajunge este să nu uităm să fim "Oameni", acum pot să-ţi spun, şi din lumea umbrelor de unde eşti, ştii că nu mint:
- N-am putut să scriu până acum.
- Mi-am pus zăbală şi eu ca atâţia alţii şi chiar dacă muşcam cu furie zăbala, nu am avut destulă tărie să scriu...
- Dar am strâns, "Şefule".
- Am strâns în mine tot ceeace am putut aduna cât am bătut coclaurile ţării în lung şi în lat!.
- E drept... le scriu aici... departe de tine... departe de toţi cei ce m-au învăţat să tac... dar tu... din ţara amintirilor unde ţi-ai făcut lăcaş, poţi să mă asculţi când recitesc singur, târziu în noapte cele ce scriu. Şi dacă am să văd că încrunţi din sprâncene, ştiu că trebuie să corectez "mâzgălitura"!
- Mă iartă, "Şefule"de nu am avut harul să prind cum trebuie meşteşugul scrisului deşi te-ai trudit a mă învăţa, dar poate... poate se vor găsi şi unii care, poate, vor cădea pe gânduri citind...
- Şi-apoi, mărturisesc că scriu pentrucă simt nevoia, fără veleităţi de scrib cărturar... Dacă m-aş gândi cum să scriu, mi-ar rămâne paginile goale de frica esteticilor şi a criticilor literari...
- Dar gândurile şi imaginile celor de departe se învălmăşesc în mintea mea, că mi-aş pierde minţile de nu le-aş aşterne pe hîrtie...
Cred că adevărul nu are nevoie să fie îmbrăcat în purpură sau văluri diafane! E bine când cineva are harul să o facă dar eu, chiar dacă mi-am petrecut tinereţea în capitală şi maturitatea în alte îndepărtate capitale, am rămas copilul ce păştea vacile pe dealurile de sub munţii Parângului...
Ce mânca mămăligă cu jumări de ouă la cosit în luncă sau călărea pe deşelate pe valea Otăsăului...
Şi-mi place şi acum să mă şterg pe faţă cu stergar de in şi să port iarna ciorapi de lână împletiti cu cârligul şi tot apa din ciutură îmi stâmpără setea... tot păsările îmi cântă cea mai profundă simfonie şi niciodată cea de a 7 artă nu a egalat mirajul norilor ce îmi ţeseau poveşti pe cerul din asfinţit...
Nu! Nu sunt duşmanul civilizaţiei
Mă uimeşte tot ceeace mintea omului a reuşit să facă şi rafinamentul artiştilor talentaţi mă copleşeşte chiar dacă cel mai adesea nu izbutesc să-i înţeleg, dar probabil că e prea mult pentru o singură generaţie plecată din vîrful Şuii direct în Montparnasse, să cuprindă toate ofrandele omenirii civilizate!
- Dar totuşi poate,... poate gândurile mi se vor aşterne limpede pe hârtie şi atunci tot ce au filtrat prin fiinţa lor Penaţii mei, de-alungul multor generaţii, vor servi ceva celor ce sunt însetaţi de demonul cunoaşterii şi sunt hărăziţi să asculte... ŞOAPTE DIN ADÂNC!!!
Virgil Sacerdoțeanu,
Paris 1981>>
Sursă selecție text: Virgil Sacerdoțeanu/ Liceul „Alexandru Lahovari” în «ÎNTÂMPLĂRI obişnuite/ OAMENI neobişnuiţi»
Volumul integral în PDF.
__________
*la această legătură
__________
*la această legătură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu