Un alt document precizează că Vasile Cârpaciu a cumpărat în 1705 Ostrovul, cu 11 taleri, iar „şanţ meşterul neamţ”, de la Gura Lotrului, face o măsurătoare (în 1716 n.a.) (811).
Cine era acest Friedrich Schwantz? A făcut studiile la lena, a intrat în armata austriacă şi a devenit căpitan în regimentul heisllerian (512), specialist în cartografie, arhitectură şi inginerie. Autor al fortăreţei Clujului, construieşte cetatea Arxavia (Strassburg) de la Câineni, vestitul drum mare Via Carolina, canalizarea Oltului pe defileul lui, întocmeşte prima hartă a Olteniei şi multe alte lucrări (513).
În 1725, pentru meritele sale, când s-a văzut cu împăratul Austro-Ungariei, Carol al Vl-lea primea portretul bust al acestuia, împodobit cu 115 briliante şi înnobilarea numelui cu „von Springfels ” (aruncă roca sau, cum spunem noi - sfarmă piatră).
Fr. Schwanz era trimisul generalului Ştefan de Steinville, comandantul militar al Transilvaniei de la Sibiu (514), care e de presupus, era însoţit de alţi militari specialişti în domeniile precizate. Ulterior, mai face şi o «Anexă la harta Olteniei», şi un «Registru al tuturor localităţiilor», precizând denumirea de Bresoi sau Lotra.Generalii comandanţi din Ardeal aveau în «încredinţare», în afara celor 5 districte ale Olteniei şi o ţară mică numită Loviştea, condusă direct de aceştia, astfel se justifică şi prezenţa lui Schwanz la Gura Lotrului (515).
Schwanz a călcat pas cu pas, din vârf, în vârf, munţii Olteniei, în 1722, până la Orşova, pentru pace şi frăţie şi bună înţelegeres (516).
Descriind cursul vijelios al Lotrului, acesta menţiona, la acel început de secol «un râu foarte repede şi năvalnic ce poate fi trecut numai călare, când nu este crescut, iar când plouă în munţi vine cu atâta repezeală timp de câteva ceasuri, încât e cu neputinţă să treci prin el» (517).
Printr-un raport, în urma constatărilor sale, acesta preciza, în limba germană:
«Circulaţia între Transilvania şi această provincie (Oltenia) e foarte anevoioasă din pricina munţilor înalţi şi sălbatici, fiind posibil numai prin pasul Vulcan sau Turnu Roşu. Pe vreme rea şi iarna e un drum greu şi primejdios, carele fiind trase cu frânghiile» (518).
Poziţia aleasă de el pentru construcţia unor case mari la Gura Lotrului ce formau o cazarmă, era atât strategică, cât şi comercială. Aici au poposit oameni de seamă din Transilvania şi din Ţara Românească. Astfel, în 1722, banul Olteniei, Gheorghe Cantacuzino, împreună cu suita lui, se opreşte în drumul său spre Sibiu, unde este întâmpinat de lotreni.
După retragerea austriecilor, conacul sau hanul lui Schwanz rămâne moşnenilor din Brezoi, Mălaia şi Voineasa.
Trecerea prin vadul Lotrului şi hanul aduceau venituri substanţiale, iar călugării mănăstirii Cozia erau interesaţi să le treacă în proprietatea lor.
Traversarea apei Lotrului, prin vad, aducea mari nejunsuri, dar podurile de lemn asigurau o oarecare fluiditate a transporturilor. Viiturile provocate de ploile de primăvară sau toamnă, iar iarna, blocarea cu sloiuri de gheaţă şi plutitori, făcea ca deseori acestea sa fie avariate. Astfel, circulaţia “cătanelor”, a călăreţilor sau a negustorilor cu care încărcate era întreruptă.
Şi peste mai bine de un secol (în anul 1865), viitorul rege Carol I a fost nevoit să se întoarcă, podul fiind rupt.
Lotrul a fost o mare barieră în calea austriecilor, turcilor şi ruşilor şi a apărat, împreună cu munţii, întreaga vale.
De aceea Schwanz şi-a ales acest punct strategic.>>
Selecție din: ing. Gheorghe Efrim/ <<Brezoi/ File de istoriei>>/ Editura Conphys Râmnicu Vâlcea 2015.
Informații anterioare (mai recente/ în conexiune) din aceeași sursă - la această legătură.
________________
510 D .J .A .N . V Â LC E A , D.I.CXL, 140, voi 1, 1718-1728.
511 Ibidem, CXL, 140,1109/1705.
512 Generalul Heisller - comandantul austriac din Transilvania ce avea misiunea, după 1695, să apere Muntenia şi Oltenia de invaziile turceşti.
513 T .G . B u la t , Adăogiri la o hartă, în A.O., Nr. 7,1928, p. 91.
514 A le x a n d ru A . V a s ile s c u , Oltenia sub austrieci 1716-1739, Bucureşti, 1929, p. 95.
515 D.I.R., Veacul X V I, B. Ţara Românească, voi V I , Bucureşti, 1953, p. 209.
516 Io n C o nea, Cel dintâi hotar pe creasta munţilor Olteniei (1520) ;Prima transpunere cartografică (1720), Bucureşti, 1938.
517 Ana Toma Turdeanu, Oltenia Geografia istorică a hărţii secolului XVIII, p.72.
518 Romulus Vulcanescu, Drumuri si popasuri străvechi, Bucureşti, 1974, p.90.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu