Pagini

22 mar. 2024

«Primul Război Mondial și Marea Unire a Românilor», Ediția Centenar , vol. I-VI (peste 4.400 pagini) integral în PDF

Proiectul editorial pus în operă sub egida Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”/ Filiala Județeană Vâlcea & Centrul de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” – Râmnicu Vâlcea.

Cele cinci volume consistente de informații (peste 4.400 pagini format B5, în PDF,) – cele mai multe publicate în premieră, mai ales în online – au fost tipărite între anii 2016-2020 (câte unul pe an) și îl au editor/ coordonator pe domnul Eugen Petrescu , președintele Filialei Vâlcea al „Cultului Eroilor”.

Cărțile, cunoscute ca «Ediția Centenar», au apărut la Editura Universiatria/ Craiova, sub titlul «Primul Război Mondial și Marea Unire a Românilor», fiecare volum având titlu secundar.

Cuvânt Înainte (la primul volum)

 Istoria ultimelor secole este marcată de o serie de tratate şi alianţe prin care mai multe 

state ale lumii s-au grupat în puteri militare, determinând, pe calea armelor, schimbări majore în viaţa popoarelor. Astfel, la începutul anului 1914, Europa era împărţită în două tabere: pe de o parte: Germania, Austro-Ungaria şi Italia, care făceau parte din Tripla Alianţă, denumire schimbată în Puteri Centrale după retragerea Italiei şi cooptarea în alianţă a Imperiului Otoman; pe de altă parte: Rusia, Franţa şi Marea Britanie, care se constituiseră în Tripla înţelegere, devenită ulterior Antanta. 

Aceste alianţe au fost puse în mişcare ca urmare a refuzului imperiilor de a acorda popoarelor supuse dreptul la autodeterminare. Este şi cazul românilor din Transilvania şi Bucovina, supuşi Imperiului Austro-Ungar, şi a celor din Basarabia, supuşi Imperiului Rus. Astfel, din cauza tensiunilor dintre Serbia şi Austro-Ungaria, generate de naţionaliştii sârbi care îşi doreau unirea tuturor popoarelor slave din Balcani într-un stat federal, inclusiv a slavilor de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, la 28 iunie 1914 arhiducele Franz Ferdinand al Austro-Ungariei este asasinat la Sarajevo - capitala provinciei austriece Bosnia (anexată de Austro-Ungaria în 1908), autorul crimei fiind Gavrilo Princip - terorist bosniac pro-sârb, membru al societăţii secrete Mâna Neagră, organi­zaţie compusă din cincisprezece asasini cu legături în armata Serbiei. Asasi­natul este pretextul Austro-Ungariei de a-şi încheia socotelile cu Serbia. Aşa se face că la 28 iulie Austro-Ungaria declară război Serbiei, iar la 29 iulie bombardează Belgradul. Cu excepţia Bulgariei (care de mai mulţi ani se afla în conflict cu Serbia), statele din Balcani, inclusiv România - care vedea un moment oportun pentru întregirea neamului -, au trecut de partea Serbiei şi a aliaţilor din Antanta.


Aşadar, Războiul cel Mare, Războiul Naţiunilor sau Primul Război Mondial (primul „război total”) - denumit astfel în timpul celui de-AI Doilea Război Mondial - a fost un conflict armat desfăşurat între Puterile Centrale (al căror nucleu a fost constituit din Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria) şi Antanta (al cărei nucleu a fost constituit din Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia şi, din 1917, Statele Unite ale Americii), în care au fost implicate peste 25 de state. Acest război a produs o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, ducând la prăbuşirea a patru mari dinastii imperiale - Hohenzollern, Habsburg, Romanov şi Otomană - şi odată cu acestea la prăbu­şirea a patru mari imperii - German, Austro-Ungar, Rus şi Otoman -, marcând astfel încetarea absolutismului monarhic în Europa; a fost cauza Revoluţiei Ruse din 1917 (ale cărei urmări s-au soldat, aşa cum spuneam, cu răsturnarea regimului ţarist, în februarie, preluarea puterii de către bolşevici, în octombrie, şi instalarea regimului comunist la 7 noiembrie) care a inspirat, mai târziu, alte revoluţii precum cele din China sau Cuba; a destabilizat Europa şi a creat germenii celui de-AI Doilea Război Mondial.

*

În 1914, la izbucnirea Marelui Război, România adopta o politică de neutralitate, ezitând în sprijinirea vreuneia dintre taberele beligerante: Puterile Centrale şi Antanta. însă, după doi ani de atitudine neutră, România decidea intrarea în război alături de Antantă, alianţa militară care promitea recunoaş­terea drepturilor sale asupra Transilvaniei şi Bucovinei, teritorii româneşti aflate sub dominaţia austro-ungară.

Astfel, la 4/17 august 1916 se încheia între România şi cele patru puteri militare ale Antantei - Marea Britanie, Franţa, Rusia, Italia - un tratat de alianţă şi o convenţie militară prin care ţara noastră se obliga să intre în război împotriva Austro-Ungariei, nu mai târziu de 15/28 august 1916, iar la 14/27 august 1916 Consiliul de Coroană al României decidea intrarea în război alături de Antantă şi mobilizarea generală a armatei, numărul celor mobilizaţi ajungând la cifra de 833.758 soldaţi şi circa 18.000 ofiţeri, la care se adăuga rezerva armatei care se ridica la 416.000 de oameni, efectivele mobilizate fiind grupate în 23 divizii de infanterie şi două divizii de cavalerie.

În seara zilei de 14/27 august 1916, Edgar Mavrocordat, ministrul României la Viena, prezenta Ministerului de Externe al Austro-Ungariei decla­raţia de război privind eliberarea Transilvaniei şi Bucovinei cu următoarea precizare: „România, împinsă de dorinţa de a contribui să se grăbească sfârşitul conflictului şi sub imperiul necesităţii de a-şi salva interesele de rasă, se vede nevoită a intra în luptă alături de aceia care pot să-i asigure înfăptuirea unităţii sale naţionale” (România în timpul primului război mondial. Mărturii documen­tare,voi. 1, 1914-1916,Bucureşti, Ed. Militară, 1996, p. 9, 41). în aceeaşi seară este declanşată ofensiva de eliberare a Transilvaniei, trupele române trecând Carpaţii prin cele 18 defileuri. Ca urmare a declaraţiei de război, făcută Austro- Ungariei, la 28 august Germania declara război României. Turcia declara şi ea război României, la 30 august, iar Bulgaria la 1 septembrie. 

Pe parcursul conflictului se disting patru etape desfăşurate de Armata Română: Campania din 1916, Campania din 1917, Campania din 1918 şi Campania din 1919 (Campania României în Ungaria). La primele trei campanii ne vom referi în lucrările ce vor fi publicate în perioada 2016-2018, sub titlul: Primul Război Mondial şi Marea UnireRomânilor- voi. I, 100 de ani de la intrarea României în Războiul Reîntregirii Neamului (1916-2016); voi. II, 100 de ani de la marile bătălii de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz (1917-2017); voi. III, 100 de ani de la făurirea României Mari (1918-2018)-, iar la cea de-a patra ne vom referi în 2019, într-o lucrare separată ce va fi publicată sub titlul: Faza finală a Primului Război Mondial. 100 de ani de la Campania României în Ungaria bolşevică (1919-2019).

Uriaşul efort uman şi material făcut de ţara noastră pentru eliberarea vechilor provincii româneşti aflate sub dominaţia austro-ungară nu a fost în zadar, el fiind încununat de laurii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 şi de recunoaşterea internaţională a acestei măreţe împliniri.

Ultimul volum va fi dedicat tratatelor din 1919-1920, desfăşurate în urma Conferinţei de Pace de la Paris din 18 ianuarie 1919, în baza cărora România îşi intra în drepturile ei fireşti: Tratatul de Pace de la Saint-Germain (10 septembrie 1919)   - prin care Austria a renunţat în favoarea României la Bucovina -, Tratatul de Pace de la Trianon (4 iunie 1920) - prin care Ungaria a recunoscut apartenenţa la România a Transilvaniei, Crişanei, Banatului şi Maramureşului - şi Tratatul de Pace de la Sevres (10 august 1920, rectificat în 1923 prin Tratatul de la Lausanne) -    prin care sunt recunoscute noile graniţe ale României. Aşadar, această ultimă lucrare va fi publicată sub titlul: Pacea după Primul Război Mondial. 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon (1920-2020).

Campania din 1916 cuprinde mai multe operaţiuni: Operaţiunea ofensivă în Transilvania, Operaţiunea de apărare pe frontul de sud (bătălia de la Turtucaia, operaţiunea de la Flămânda, acţiunile militare din Dobrogea), Opera­ţiunea de apărare a trecătorilor din Carpaţi (bătăliile de la Sibiu, Braşov, Bran- Câmpulung, valea Prahovei, valea Oltului, valea Jiului, primele două bătălii de la Oituz), Operaţiunea de apărare a teritoriului Olteniei şi Munteniei (acţiunile militare din Oltenia, operaţia de apărare a Bucureştiului, replierea pe linia Râmnicu Sărat - Viziru, stabilizarea frontului în Moldova, pe aliniamentul Focşani - Nămoloasa - Galaţi).

Ofensiva rapidă şi entuziasmantă a armatei române şi slaba rezistenţă opusă de armata austro-ungară permite ca până la 25 septembrie 1916 să fie eliberată o parte însemnată din Transilvania. Ofensiva este însă oprită la 26 septembrie, când armatele Puterilor Centrale sunt întărite cu unităţi bine antrenate şi echipate aduse de pe alte fronturi. Acesta este momentul în care frontul românesc devenea principalul front din Europa, el întinzând-se pe o lungime de peste 1.300 km de-a lungul Carpaţilor - de la Dorna până la Turnu-Severin -, cobora apoi de-a lungul Dunării până la Turtucaia, iar de aici la Marea Neagră.

În această situaţie armata română se retrage strategic, opunând rezistenţă şi luptând pentru fiecare trecătoare din Carpaţi, acoperindu-se de glorie în bătăliile de pe valea Cernei, valea Argeşului, Câmpulung, Curtea de Argeş, Azuga, Predeal şi Oituz. Puternica contraofensivă a armatelor germane şi austro-ungare a dus însă la ocuparea teritoriilor eliberate şi a unei părţi importante din România, formată din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, regiuni supuse în perioada 1 decembrie 1916-31 octombrie 1918 unui jaf sistematic organizat, una din principalele cauze ale pierderii Campaniei din 1916 fiind neîndeplinirea angajamentelor asumate de puterile Antantei. Aşadar, „România nu era învinsă nici prin lipsa de vitejie a soldaţilor săi, nici din cauza planului său general de campanie, ci numai de condiţiile speciale în care a fost pusă de împrejurări, independent de voinţa ei” (D. Ciobotea).

La începutul lunii decembrie 1916, Regele şi Guvernul României se retrag la laşi, iar la sfârşitul aceleiaşi luni, profitând de faptul că ofensiva Puterilor Centrale a scăzut din intensitate, ca urmare a condiţiilor unei ierni foarte grele, trupele române se stabilesc pe linia fortificată Focşani - Nămoloasa - Galaţi. Aflată pe această poziţie, sub coordonarea generalului francez Henri Berthelot, care era şeful Misiunii Militare Franceze în România, armata română este reorganizată, instruită şi dotată pentru a face faţă luptelor ce vor urma anul următor, 1917.

Jertfa de sânge dată de români în timpul acestei prime etape a războiului -  Campania din 1916 - este estimată la 50.000 de morţi, 80.000 de răniţi şi 110.000 prizonieri, un uriaş sacrificiu uman ce va triumfa, aşa cum spuneam mai sus, prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.


         *

Acest volum, intitulat Primul Război Mondial şi Marea Unire a Românilor. 100 de ani de la intrarea României în Războiul Reîntregirii Neamului (1916­2016), deschide seria lucrărilor dedicate Războiului cel Mare, pentru noi Războiului Reîntregirii Neamului (1916-1918) şi Marii Uniri (1 Decembrie 2018), ele fiind rezultatul programului de cercetări desfăşurat de către Centrul de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălaşa” din Râmnicu-Vâlcea al Filialei Judeţene „Matei Basarab” Vâlcea a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, sub genericul „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului”, în cadrul căruia activează ca voluntari numeroşi istorici, arhivişti, filologi, teologi, ofiţeri şi generali în rezervă şi în retragere etc.

Cele trei volume, câte unul pentru fiecare an important din istoria unirii (1916, 1917 şi 1918) şi pentru fiecare culoare din Drapelul Naţional (roşu, galben şi albastru), vor cuprinde studiile ştiinţifice şi articolele cu caracter istoric selectate şi prezentate la Simpozionul Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţiile 2016, 2017 şi 2018, organizat cu scopul de a cinsti memoria eroilor făuritori ai României Mari, prin punerea în valoare a unor aspecte necunoscute sau mai puţin cunoscute în istoriografia română, legate de uriaşul efort uman şi material făcut de înaintaşii noştri, în urmă cu 100 de ani, pentru împlinirea visului de veacuri - unitatea de neam.

Aşadar, acest prim volum, din proiectul editorial Primul Război Mondial şi Marea Unire a Românilor, coordonat de Eugen Petrescu, cuprinde materialele Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia I - „Campania din 1916. Centenar, 1916-2016”, manifestare cultural-istorică desfă­şurată în zilele de 17-18 iunie 2016 la Mănăstirea Bistriţa, comuna Costeşti, judeţul Vâlcea.

Eugen Petrescu


 &&&

Volumul I cuprinde - lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia I - „Campania din 1916. Centenar”, 17-18 iunie 2016, Mănăstirea Bistriţa, comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” - integral în PDF aici 

Volumul al II-lea cuprinde - lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia a Il-a - „Campania din 1917. Centenar”, 6-7 august 2017, municipiul Focşani, judeţul Vrancea, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” -  integral în PDF aici


Volumul al III-lea cuprinde lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia a IlI-a - „Marea Unire. Centenar”, 16-17 noiembrie 2018, municipiul Alba-Iulia, judeţul Alba, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” - în PDF aici


Volumul al IV-lea cuprinde lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia a IV-a - „ Campania din 1919. Centenar ”, 6-7 septembrie 2019, Mănăstirea Cozia, oraşul Călimăneşti, judeţul Vâlcea, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” - în PDF aici


Volumul al V-lea cuprinde lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia a V-a - „ Tratatul de la Trianon. Centenar ”/ 28-29februrie 2020, municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” - în PDF aici


Volumul al VI-lea cuprinde lucrările ştiinţifice ale Simpozionului Naţional de Istorie „România în Primul Război Mondial”, ediţia a VI-a – „Încoronarea suveranilor României Mari. Centenar (1922-2022)”, 22-23 decembrie 2021, municipiul Râmnicu-Vâlcea, judeţul Vâlcea, manifestare desfăşurată în cadrul programului de cercetări istorice „Pe urmele eroilor şi martirilor neamului” - integral în PDF aici

 


Resursa pe siteul www.istorielocala.ro în WebArchive (încărcarea paginii se face mai greu)


 &&&

Foreword


The history of the latest centuries is marked by a series of treaties and alliances through which several world states gathered within military powers, determining through armed conflicts major changes in the lives of the peoples. Thus, at the beginning of 1914, Europe was split into two sides: on the one side: Germany, Austria-Hungary and Italy, which formed the Triple Alliance, name changed into the Central Powers following Italy’s withdrawal and the co-optation of the Ottoman Empire; on the other side: Russia, France and Great Britain, which formed the Triple Entente, subsequently becoming Entente.

These alliances were put into motion as a result of the empires’ refusal to grant the subservient peoples the right of self-determination. This is also the case of the Romanians from Transylvania and Northern Bukovina, subdued to the Austro-Hungarian Empire, and the ones in Basarabia, subdued to the Russian Empire. Thus, due to the tensions between Serbia and Austria- Hungary, generated by the Serbian nationalists which wanted the unification of all peoples in the Balkans within a federal state, including the Slavs on the Austro-Hungarian Empire’s territory, on June 28th 1914 archduke Franz Ferdinand of Austria-Hungary is assassinated in Sarajevo - the capital of the province named Bosnia (annexed by Austria-Hungary in 1908), the author being Gavrilo Princep - a Bosnian pro-Serbian terrorist, member of the Black Hand secret society, organisation composed out of fifteen assassins linked to the Serbian army. The assassination represents Austria-Hungary’s pretext to end things with Serbia. This is why on July 28th Austria-Hungary declares war against Serbia and bombs Belgrade on July 29th. With the exception of Bulgaria (which was in conflict with Serbia for several years), the Balkan states, including Romania - which considered this a favourable moment for the reunification if its people -, ranged themselves on Serbia’s and the Entente’s side.

Thus, the Grand War, the War of the Nations or World War One (the first “total war”) - so called during World War Two - was an armed conflict between the Central Powers (with France, Great Britain, Russia, Italy, Japan and, from 1917, the USA forming the core of the alliance), in which 25 countries were engaged. This war produced a decisive split with the old world order, as four great imperial dynasties collapsed - Hohenzollern, Habsburg, Romanov and Ottoman - and together with those three great empires - German, Austro- Hungarian, Russian and Ottoman -, thus marking the ceasing of the monarchic absolutism in Europe; this was the cause of the 1917 Russian Revolution (which’s aftermath was, as we were saying, the overthrowing of the Tsarist regime, in February, the power seizing of the Bolsheviks, in October, and the installation of the Communist regime on November 7th) which later inspired other revolutions such as the ones in China and Cuba; it destabilised Europe and created the sprouts of World War Two.

*

In 1914, at the outbreak of the Grand War, Romania adopted a neutrality policy, hesitating to support any of the belligerent sides: the Central Powers and the Entente. Still, after two years of neutrality, Romania decided to enter the war alongside the Entente, military alliance that promised to recognise its rights over Transylvania and Bukovina, Romanian territories under Austro-Hungarian domination.

Thus, on August 4th/17th 1916, an alliance treaty and a military agreement through which our country pledged to enter the war and fight Austro-Hungary not later than August 15th/28th 1916 was signed between Romania and the four military powers of the Entente - Great Britain, France, Russia, Italy. On August 14th/27th 1916, Romania’s Crown Council decided to enter the war alongside the Entente and to mobilise the entire army, the number of those mobilised reaching 833.758 soldiers and approximately 18.000 officers, to which the army’s reserve - 416.000 people - was added, the mobilised personnel being structured into 23 infantry divisions and two cavalry divisions.

Thus, the last volume shall be dedicated to the treaties of 1919-1920, deployed following the Peace Conference in Paris held on January 18th 1919, on the basis of which Romania was reinstated into its natural rights: the Peace Treaty of Saint-Germaine (September 10th 1919) - through which Austria gave up on Bukovina in favour of Romania -, the Peace Treaty of Trianon (July 4th 1920) - through which Hungary admitted that Transylvania, Crişana, Banat and Maramureş belong to Romania - and the Peace Treaty of Sevres (August 10th 1920, rectified in 1923 through the Treaty of Lausanne) - through which Romania’s new borders are recognised. Therefore, this final work shall have the title: Pacea după Primul Război Mondial. 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon (1920-2020) [Peace following World War One. 100 years since the Treaty of Trianon (1920-2020)].

The 1919 Campaign includes several military operations: the offensive Operation in Transylvania, the defensive Operation on the Southern front (the Turtucaia battle, the operation in Flămânda, the military actions in Dobrogea), the Operation held for defending the Carpathian passages (the battles of Sibiu, Braşov, Bran-Câmpulung, Prahova River’s valley, Olt River’s valley, Jiu River’s valley, the first two battles of Oituz), the Operation held for defending the territories of Oltenia and Muntenia (the military actions in Oltenia, the operation for the defensive of Bucharest, the withdrawal on Râmnicu Sărat - Viziru line, the front stabilisation in Moldavia, on Focşani - Nămoloasa - Galaţi alignment).

The swift and thrilling offensive of the Romanian army and the weak resistance opposed by the Austro-Hungarian army enables the liberation of an important part of Transylvania until September 25th 1916. However, the offensive stopped on September 26th, when the armies of the Central Powers are strengthened with well-trained and equipped units brought from other fronts. This is the moment that the Romanian front became the main front in Europe, being over 1.300 km long along the Carpathians - from Dorna to Turnu-Severin -, descending then along the Danube to Turtucaia and from here to the Black Sea.

In this situation, the Romanian army strategically retreats, opposing resistance and fighting for every Carpathian passing, glorifying itself in the battles held on Cerna River’s valley, Argeş River’s valley, Câmpulung, Curtea de Argeş, Azuga, Predeal and Oituz. However, the strong counter-offensive of the German and Austro-Hungarian arm ies has led to the occupying of the liberated territories and of an important part of Romania, composed of Oltenia, Muntenia and Dobrogea, regions systematically plundered, one of the main causes of losing the 1916 Campaign being the non-fulfilment of the obligations taken by the powers of the Entente: “Romania was not beaten by its soldiers’ lack of bravery, nor because of its general campaign plan, but only because of the special conditions in which it was put by circumstances, independent of its will” (D. Ciobotea).

The blood sacrifice given by Romanians during this first stage of the war - the 1916 Campaign - is estimated at 50.000 dead, 80.000 injured and 110.000 prisoners, an immense human sacrifice which will triumph, as it has been stated above, through the Great Union of December 1st 1918.

*

The present volume - Primul Război Mondial şi Marea Unire a Românilor. 100 de ani de la intrarea României în Războiul Reîntregirii Neamului (1916­2016) [World War One and the Great Union of the Romanians. 100 years since Romania’s entrance in the War of Our People’s Reunification (1916-2016)] - opens the series of works dedicated to the Grand War, which for us represented the War of Our People’s Reunification (1916-1918) and of the Great Union (December 1st 1918), these works being the result of the research program carried out by “Pr. Dumitru Bălaşa” Historical Research Centre in Râmnicu- Vâlcea within “Matei Basarab” Vâlcea County Subsidiary of “Regina Maria” Hero-Worship National Association - under the title “On the footsteps of our people’s heroes and martyrs” -, in which a number of historians, archivists, philologists, theologians, reserved and retired officers and generals etc. activate as volunteers.

The three volumes - one for every each important year in the history of the union (1916, 1917 and 1918) and for each of the colours of the National Flag (red, yellow and bleu) - contain the historiographical studies and articles selected and presented within the National History Symposium “România în Primul Război Mondial” (“Romania in World War One”), 2016, 2017 and 2018 editions, held with the purpose of honouring the memory of the founding heroes of Greater Romania, through valorising a number of unknown or less known aspects from Romanian historiography, related to the tremendous human and material efforts made by our forerunners 100 years ago for the fulfilment of the centuries-long dream - people’s unity.

Thus, this first volume, from the editorial program “World War One and the Great Union of the Romanians, coordinated by Eugen Petrescu, gathers the materials of the National History Symposium “România în Primul Război Mondial” (“Romania in World War One”), first edition - “Campania din 1916. Centenar, 1916-2016” (“the 1916 Campaign. Centennial, 1916-2016”), cultural and historical event held on June 17th and 18th 2016 at Bistriţa Monastery, Costeşti village, Vâlcea county.

Author: Eugen Petrescu; Translator: Mihail Rogojinaru

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu