Biserica de lemn de la Modoia cu hramul „Sfântului Nicolae“ și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, o biserică de o frumusețe imposibil de descris în cuvinte, cu o vârstă de peste trei veacuri, se află în părăsire și în stare de colaps. Prin vegetația care a cuprinde biserica, stând parcă să o sufoce, zărim cruci vechi din piatră cu litere chirilice care amintesc de vechiul cimitir, părăsit și el.
În altar, la proscomidie, am găsit zugrăvit textul pisaniei bisericii, scris cu în grafie chirilică, care glăsuiește astfel: „Ridicatu-s-au această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică, unde se prăznuieşte hramul Sfântului Nicolae şi al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil prin osteneala robilor lui Dumnezeu: Tudor ereu, Oprea eriţa, Sandu ereu, Nicolae, Ioan, Ancuța[…]“.Alte cuvinte scrijelite pe bârna de lemn care suține iconostasul vorbesc despre ctitorire „Această sfântă biserică este făcută de Popa Tudor Marinescu, Oprea erița… Stana, ctitori.. anul 7357[1848/1849].
Trebuie să vă amintesc că, nu departe de biserică, în punctul Vârful Cuculici a fost descoperită o așezare de înălțime datând din perioada dintre neolitic și epoca bronzului, aparținând culturii Coțofeni (3.500-2.500 î.Hr.). Printre vestigii se se regăsește un idol antropomorf lucrat din pastă fină cu capul rupt din vechime.
Despre denumirea acestei localități avem explicația regretatului profesor Ion Soare care stabilește că toponimul este o formă contrasă de la Modoaia, denumirea moșiei unui proprietar pe care l-ar fi chemat Modu sau Modea.
Modoia apare în harta căpitanului Schwantz von Springfels, trecută, la anul 1720, sub forma Moduja și în lista satelor din conscripția virmondiană (1722), respectiv, Modoja.
O cruce funerară de lemn de la Modoia, care se află acum la Muzeul Județean Vâlcea, datează din anul 1803/1804 și are următorul text scris în paleografie românească: „Aici odihnește răposatul robul lui Dumnezeu, poemeni gospodi, Radu, 7312[1803/1804]“.
Catagrafia din anul 1831 ne arată moșia Modoia ca aparținând Sfintei Episcopii ai Râmnicului, a Mănăstirii Dintr-un Lemn și a moșnenilor de aici. La acea vreme satul număra 145 de locuitori. Catagrafia de la 1834 trece Modoia cu o parte a Episcopiei și alta megieșească, având 152 familii; cu o biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae, și trei preoți Stanciu Ivan Tilioi, Constantin Ivan Tilioi și Tudor Tudor Marinescu.
În anul 1839, la biserica Modoia slujeau preoții Tudor sin Tudor, Constantin sin Ioan Tichie.
În Anuarul Eparhiei Râmnicului-Noul Severin pe anii 1921-1925, biserica „Sf. Nicolae“ de la Modoia aparținea de comuna Armășești și avea ca dată de construire a „bisericii de zid“ anul 1847 și de refacere, anul 1893. De asemenea, se menționează că „n-are casă parohială și posedă 8 jum. ha pământ“.
În studiul lui Ion Popescu-Cilieni, „Biserici, târguri şi sate din județul Vâlcea“ (1941), apar drept ctitori ai bisericii Andrei Ioan Guşoi, Ioan Călugărescu; preot Constantin Popescu, Matei Popescu, la anul 1712. Pentru că lemnul este foarte perisabil biserica a trebuit să fie reparată din zid (altarul) și din bârne, la anul 1896. Alte reparații s-au mai făcut în anul 1959. În lucrarea lui Nicolae Stoicescu, biserica de la „Modoaia“ apare ca biserică de lemn din anul 1712.
Catapeteasma bisericii-monument păstrează vechile icoane postbrâncovenești. Pe icoana din lemn care îl reprezintă pe Iisus Hristos am descifrat anul 1792 și textul: “[…] icoane s-au zugrăvit de mână de ţărână, Nicoale zugr[av], Cernişoara“. O altă icoană o reprezintă pe Maica Domnului şi este semnată de acelaşi Diaconu Nicolae zugrav din Cernişoara. Tot la această biserică există o însemnare pe icoana Sfântului Nicolae unde sunt pomeniţi: „Neagoe, Paraschiva, Ioan, Ilinca“. De asemenea, pe un policandru de lemn găsim încrustat anul “1847”.
La biserica de la Modoia, Moartea este reprezentată pe exteriorul altarului, pe partea de sud. Ea are un aspect înfricoșător, o figură schimonosită, vorbind despre durere, chinuri şi remuşcări, cu părul despletit, un nas mare și ascuțit, ochi negrii, purtând un topor, furcă şi tolba plină cu oase.
Adesea, biserica veche din lemn este confundată cu lăcașul din sat, construit din zid, în urmă cu trei decenii. Această eroare persistă pe pagina web cimec.ro, fotografia bisericii noi fiind preluată și pe alte site-uri.
În cercetarea monumentului istoric am fost însoțiți de preotul paroh Mihai-Octavian Ionescu și de profesoara și poeta Elisaveta Novac, fiică a satului Modoia, care în toamna acestui an va împlini venerabila vârstă de 80 de ani.
Monumentul istoric de la Modoia strigă disperat după ajutor, la comunitatea satului, la deținători, la autorități locale și centrale, la specialiști. Am luat deja legătura cu domnul arhitect Șerban Sturdza, cel căruia îi datorăm salvarea bisericuței de lemn de la Urși (com. Popești) și altor monumente din Vâlcea, să stabilim o dată la care să vină la Modoia.
Datoria noastră este să găsim, în aceste vremuri de austeritate, soluții pentru atragerea de fonduri pentru întocmirea proiectului tehnic, în vederea avizării, și pentru finanțarea lucrărilor propriu-zise de consolidare și restaurare a valorosului monument istoric care la anul va împlini 310 ani.
Textul de mai sus ne-a fost transmis de către prof. dr. Florin Epure, director la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea
Fografiile prin care ilustrăm (în afară de capturile noastre, care au explicații/ link-uri) au fost făcute alaltăieri, 9.09.2023, de către autorul textului de mai sus.
_
Fografiile prin care ilustrăm (în afară de capturile noastre, care au explicații/ link-uri) au fost făcute alaltăieri, 9.09.2023, de către autorul textului de mai sus.
_
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu