După doi ani de neutralitate (1914-1916), la cererea Franţei - „acum ori niciodată”, România a intrat în război contra Germaniei. Valea Oltului, judeţul Vâlcea, căile ferate şi rutiere au fost angrenate în conflagraţie odată cu primele dizlocări de trupe, ca şi Valea Jiului. Pe Olt, s-au dat lupte grele Deviza „Pe aici nu se trece” a fost pecetluită cu sânge de vâlceni. Au căzut 10179 soldaţii ofiţeri, subofiţeri din judeţul nostru, iar din Băbeni - 111: 1 plutonier major, 2 sergenţi majori, 4 sergenţi, 4 caporali, 100 soldaţi (1916-1918 în Vâlcea, 1979, 9-10).
În perioada ocupaţiei germane, comuna Băbeni a trecut prin momente deosebit de grele. Astfel, la 14 octombrie 1916, li s-au confiscat vitele, sub formă de rechiziţii, odată cu cele ale locuitorilor din celelalte localităţi vâlcene (Ibidem, 104-105), iar la 12 august 1917, mai mulţi locuitori din Băbeni – Valea Mare (Ion Goran, Negrea Petre, Nicolae Jardea, Paraschiva I. Grecu, Maria Ştefan Ilie, Lina I. Niţu Bica, Elena D[umi]tru Bojin, Elena N.R. Stavrescu, Petria I. Zamfir, Solomia Dincă Bojin, Bica Marin Tărăşilă, Gheorghiţa I.B. Tărăşilă şi Maria I.P. Tărăşilă) se plâng de „jugul domnului arendaş Constantin C. Bazacliu din această comună”, căruia, în timpul ocupaţiei germane, timp de nouă luni de zile, i-au muncit moşia – „500 pogoane: arat, semănat, secerat, lucru la maşină, cu braţele şi cu boii etc. şi nici până în prezent, nu ni s-a făcut nicio plată” (Ibidem, 169-170). La 14 august 1918, alţi 92 de locuitori, în frunte cu Marioara St. Necula – proprietăreasă, se plâng Comandaturii Etapei 270, din cauza abuzurilor comise de cei însărcinaţi cu rechiziţionarea vitelor (Ibidem, 331).
La 25 iulie 1917, două femei din Băbeni - mama lui Dumitru Tomescu şi mama lui Gheorghe Gh. Zarioiu - se plâng Prefecturii judeţului Vâlcea că în timp ce se aflau cu vitele la păşune în munţii Robu Gligomanu, trupe austro-ungare „au pătruns în munte, au capturat (sic!) 200 oi şi berbeci, precum şi 3 cai, iar pe soţii Dimitrie Tomescu şi Gheorghe Gh. Zarioiu, cum şi [pe] fiul celui dintâi - Toma D. Tomescu”, i-au luat să însoţească vitele; „suntem informate că numiţii s-ar afla la Budapesta, deţinuţi acolo” (Ibidem, 163). Solicită să intervină să le aducă soţii, ”fiind singurul nostru sprijin împrejurărilor critice în care ne găsim, împovărate de greutăţi familiale şi ajunse în mizerie din cauza lipsei de existenţă” (Ibidem, 163-164).
O petiţie antologică, din 14 august 1918, cu o indiscutabilă valoare istorică, formulată în limbile germană şi română, este cea înaintată de mama Marioara şi soţia lui Ştefan Atanasie Necula - învăţător din Băbeni (tatăl lui Dragoş Vrânceanu), care se afla mobilizat pe front. Formulată lapidar, plângerea glăsuieşte astfel:
Onor Comandaturii Etapa 270 R. Vâlcea. Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că printr-o greşită interpretare a ordinelor d[umnea]voastră, ni s-a[u] ridicat aproape toate vitele cornute din comuna Băbeni-Bistriţa, jud[eţul]) Vâlcea; aşa că azi abia au rămas în total de 120 perechi de boi, pentru 800 familii şi câte o vacă cu lapte şi laptele îl ducem întotdeauna la lăptărie. Credem că nu în acest sens sunt date ordinele d[omniei]voastre, ci însărcinaţii de afaceri, printr-un exces de zel, contrariu ordinelor d[umnea]voastră, distrugând, prin rechiziţionarea ce fac, ultima noastră sursă economică, nemaiavând cu ce munci în viitor câmpurile şi complică mijloacele de existenţă. Deci, cu respect, vă rugăm să binevoiţi a ordona şi dispoza ca pe viitor şi chiar de la data aceasta, să fim scutiţi de rechiziţia vitelor mari cornute, fiind reduse la extrem. Nădăjduim în dreapta d[umnea]voastră judecată şi umanitate, de la care aşteptăm un răspuns grabnic şi favorabil.
Cu toată stima,Marioara St. Necula – proprietăreasă
(urmează iscăliturile a 91 de semnatari (Ibidem, 331). Locuitorii comunei Băbeni cereau să se lucreze fără părtinire şi, totodată, fără abuzuri, când se făceau rechiziţii, întrucât din documente reies două concluzii: a) Că autorităţile comunale nu respectau nicio normă în alegerea vitelor sau a obiectelor ce se cereau a fi predate autorităţilor militare de ocupaţie şi b) Că se lua de la unele persoane, în special de la cei săraci, aproape totul, pe când alţii, în mare parte – dintre cei cu dare de mână, adică mai influenţi în comună, erau favorizaţi (PJV, dos. 9/1919, 188).
Primarul Băbenilor în timpul războiului, a fost Adam Comănescu, de la „ocupaţiune” până în luna mai 1918, când demisionează, motivând - prin petiţia 222 din 11 august 1918 - că „având proprietăţi în mai multe localităţi”, nu le mai putea „administra aşa cum trebuie”. Cauzele erau însă cu totul altele, una dintre ele fiind abuzurile din Băbeni: „preocupaţia noastră principală - locuitorii din Băbeni – este că, ne ocupăm cu creşterea animalelor, ca atare subsemnatul a avut 951 oi, din care ni s-au rechiziţionat în primăvara anului curent, un număr de 179 oi, care mi s-au ridicat de Autorităţile – Militare de ocupaţie” fără plată. Din muntele Cocora, i s-au mai ridicat 175 oi de către reprezentanţii lăptăriei din Râmnicu-Vâlcea „sub pretextul că nu ar fi predat cantităţi de brânză suficiente”. La cerere, anexează şi o chitanţă prin care dovedeşte că a predat 274 kg de brânză de burduf şi unt. Vitele erau ţinute în condiţii improprii în comuna Foleşti şi se îmbolnăviseră de gălbează (Ibidem, 419). Rezoluţia nr. 3652 din 13 august 1918 a prefectului, dă câştig de cauză primarului: „cele sesizate fiind adevărate, roagă pe Domnul Komandant al Etapei 270 Rm. Vâlcea, ca în baza cercetărilor să i se restituie oile (Ibidem, 420). Cu petiţia nr. 3672 din 14 august 1918 „un număr de 27 locuitori, în numele comunei Băbeni-Bistriţa protestează contra arestării, pe nedrept, a primarului şi notarului” (Ibidem, 421).Din acest protest, desprindem şi cauzele arestării: a) „prin abuz de putere” din ordinul Domnului Vaiss, însărcinatul cu afaceri al Comandaturii; b) Din spirit de acaparare şi interpretarea ordinelor Comandaturii, „numai în scopul de a distruge cu totul viaţa economică a băbenarilor, luându-le sub formă de rechiziţie şi ultimele vite, absolut necesar, cum sunt boii de la jug şi vacile de prăsilă; c) „arestarea lezează demnitatea de român” (Ibidem, Anexa).
În acest război, toate satele care aparţineau de Băbeni şi-au avut morţii lor. Ei nu pot fi amintiţi toţi, dar enumerarea câtorva îi reprezintă pe toţi eroii anonimi. Din Băbeni-Ungureni: Bebeşel Ion, Bebeşel Nicolae, Dănuleţ Ion I, Iosif Gheorghe, Serafim Gheorghe, Barbu Ion F., Barbu Pavel I., Bărbuş Ion D., Bărbuş Nicolae L., Bârzan Nicolae V., Coreanu Gheorghe, Dănuleţ Gheorghe, N., Groşanu Ion, Niculescu Nicolae, Niculicea Ion I., Novăceanu Nicolae, Petrică Dumitru, Ştefănoiu Simion, Tomescu Dumitru, Tomescu Toma.
Din Băbeni-Români: Bădiţoiu Gheorghe, Vasile Vasile, Achim Dumitru, Alexandru Ion, Bonciu Dumitru, Humă Gheorghe, Mutu Gheorghe, Papoiu Dumitru, Ion Roşu Ion, Stănciucu Ion, Gheorghe Nic., Trăistaru Ion Constantin, Vlăsceanu Constantin.
Din Băbeni -Valea Mare: Ştefănescu Ion, Dumitru Bojin Dumitru, Brumaru Marin, Cocoş Constantin, Crăciun Gheorghe Ghiţă, Didiu Ion, Dobre Dumitru, Dobrescu Constantin, Ghiţă Petre, Grecu Constantin, Nicolae Petre, Ilioiu Nicolae, Pleşa Constantin Dumitru, Simulete Ion, Stroescu Nicolae, Tărăşilă Marin, Biculescu Ion.
Din Băbeni-Bonciu: Buleteanu Constantin, Stoica Achim.
Din Băbeni-Pădureţu: Văcaru Nicolae, Stancu Ion.
Din Băbeni-Tătărani şi Capu Dealului, 34 eroi: Bălteanu Ion, Bălteanu Gheorghe, Bălteanu Nicolae, Bălteanu Marin, Iditoiu Gheorghe, Iditoiu Nicolae, Anghel D. Ion, Arnici Aurel ş.a. Situaţiile informative au fost luate de pe plăcile memoriale ale celor patru monumente ale eroilor, situate pe raza oraşului, în cartierele Băbeni, Tătărani, Români şi Valea Mare (v. şi 1916-1918 în Vâlcea, vol. II - Eroii, 1979, 9-10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu