Pagini

8 feb. 2024

1914/ gen. Averescu inaugura la Vâlcea ,,casinul ofiţerilor”/

• în urmă cu 100 ani, termenul ,,casin” desemna un stabiliment unde se desfășurau mai multe tipuri de activități - cele mai multe culturale/ instructiv-educative, sportive, apoi baluri etc., incluzând desigur și jocuri de noroc • în context, din prima selecție de subsol, aflăm cum de ex. un ring amenajat lângă viitoarea «Casă a Armatei» de pe Terasa Râmnicului, unde lupta un renumit boxer de categorie grea, Gheorghe Lungu, atrăgea ca un magnet sute de vâlceni... (explicații foto colaj)


«Inaugurarea ceaiului ofiţerilor. — După cum am telegrafiat, Luni seara d. general Averescu, comandantul corp. I armată, a venit în oraşul nostru, luând parte la inaugurarea casinului* ofiţerilor.
S'a oficiat un serviciu divin, după care d-l general Averescu a semnat în cartea de aur a regimentului, toastând pentru familia Regală; apoi d-l colonel Arghirescu, comand. reg. 2 Vâlcea n-rul 2, din a cărui iniţiativă s'a înfiinţat acest casin, printr-o frumoasă cuvântare a arătat necesitatea casinurilor ofiţereşti.
În urmă corul regimentului a executat diferite bucăţi muzicale. D-nii sublocot Richard Georgescu şi Constantinescu Dumitru au făcut un reușit asalt cu sabia. În fine, d. sublocot Toma Dumitru a recitat „Oltul” de O. Goga.

La această serbare au fost invitaţi toţi ofiţerii de rezervă din reg. 2 Vâlcea, aflaţi în oraş, cu soţiile d-lor.
Serbarea s'a sfârşit la orele 2 din noapte.

Marţi d-l general Averescu a inspectat pe recruţi.

Ajutor pentru familiile mobilizaţilor. — Banca meseriaşilor „Albina“ din localitate a organizat pentru Sâmbătă. 6 Decembrie (Sf. Nicolae) în sala teatrului „Adreani” un bal mascat şi deschis cu tombolă, sub patronajul d-lui Gr. Otetelișanu, prefectul judeţului.
Beneficiul acestui bal va servi pentru ajutorarea familiilor mobilizaţilor şi meseriaşilor săraci.

Întrunire. — Duminică, 7 Decembrie a. c., orele 2 d.a. se va ţine în sala teatrului „Adreani” o întrunire publică, convocată din iniţiativa d-lor Gr. Otetellşonu, prefectul judeţului, A. Boicescu, primarul oraşului. Gr. Procopiu, senator, şi alţi fruntaşi ai oraşului nostru pentru înfiinţarea legiunei cencetaşilor din jud. Vâlcea.

Artistice. — În oraşul nostru s'a anunţat pentru zilele de Marţi 9, Miercuri 10 si Joi 11 concertele quartetului român „Sylva”, cu concursul orchestrei reg. 2 Vâlcea.»

«Universul»/ 6 dec. 1914/ ,,Corespondență din R.-VALCEA”

Valentin Smedescu

__________________
*«...din memoriile aceluiaşi profesor şi fost sportiv pe care l-am menţionat mai sus (Nicolae Dinescu - n. V.S.), în Râmnicu-Vâlcea s-a născut şi a trăit mai mulţi ani, un renumit boxer de categorie grea, Gheorghe Lungu, care a strălucit pe ringurile româneşti şi nu numai, timp de peste 15 ani; el atrăgea ca un magnet sute de vâlceni în jurul ringului instalat la Casa Armatei, pe terasă, pe terenul de sport de la „Al. Lahovari”, în potcoava stadionului din Zăvoi sau pe scena Teatrului „Adreani”. Era considerat o forţă a naturii: cu lovituri năprasnice, îşi punea în dificultate toţi adversarii; nimeni nu-i putea rezista. „Copil fiind şi, mai târziu, elev la „Lahovari” – povesteşte Nicolae Dinescu - ne ţineam după el prin oraş; îl urmam în cofetărie la „Coana Miţa”, îl aşteptam „La Mărunţelu” până ce-şi făcea tabietul, sau la cârciuma lui Mânduş, de pe strada Călăraşi (viitoarea Libertăţii); scotea din largile-i buzunare bomboane şi ni le împărţea cu plăcere, jubilând şi el ca un copil. Se bucura de aprecierile şi de stima râmnicenilor, cu toate că era un om simplu, fără studii, dar avea mult bun simţ. La trecerea de cale ferată de la bariera de
pe Tabaci, lângă fabrica „Vâlceana”, când se întâmpla să fie pusă, la trecerea lui Nenea Ghiţă, care se apropia cu mers legănat şi cu mâinile în buzunare, acarul îl saluta respectuos şi ridica bariera (dacă, bineînţeles, nu se apropia vreun tren chiar atunci!). Şi el a plecat din viaţă singur, fără familie şi uitat de toţi, într-o căsuţă modestă din zona „Placajului”.» - Enciclopedia Județului Vâlcea - toate trei volumele sunt în online

**«Istoria cazinourilor
Termenul de cazinou provine din limba italiană, fiind importat în limba română din franceză; de-a lungul timpului a avut mai multe sensuri până a ajunge la cel de astăzi, cunoscut de întreaga lume. La început, un cazinou desemna un stabiliment unde se desfășurau mai multe tipuri de activități, incluzând și jocurile de noroc. Deși originea exactă a jocurilor de noroc este necunoscută, într-o măsură mai mare sau mai mică, jocurile de noroc erau cunoscute de către toate civilizațiile, în diverse stadii ale evoluției lor. Chiar dacă la început nu erau atât de elaborate și reglementate, diverse jocuri de șansă au apărut în toate colțurile lumii. Primul cazinou adevărat se crede că este cel din Veneția, deschis în anul 1638 și e încă în activitate. Alții susțin că primul cazinou legal a apărut în 1765, în stațiunea Baden din Elveția. Adevărata dezvoltare a jocurilor de noroc s-a produs în America, unde clădirile din Vest în care se practicau și jocurile de noroc erau numite saloons. Jucătorii participau la versiuni mai puțin evoluate ale jocurilor cu cărți și cu zaruri din zilele noastre. Deși jocurile de noroc și implicit cazinourile au fost interzise în Statele Unite la începutul secolului trecut, unele regiuni și state au ales să permită dezvoltarea cazinourilor pe teritoriul lor. În prezent, există cazinouri în majoritatea țărilor lumii, cu excepția celor care au interzis complet orice activitate de jocuri de noroc. Cele mai dezvoltate țări și teritorii din punctul de vedere al acestei industrii sunt Statele Unite ale Americii, Monte Carlo, Macao, Hong Kong și altele...» - citește tot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu